3,713 matches
-
Lupeni, având în total 2509 locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 29 de elevi înființată în 1865, o fabrică de petrol și o biserică (fosta biserică a mănăstirii Cașin), cel mai mare proprietar de terenuri fiind statul român. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 3458 de locuitori în satele Mănăstirea Cașin, Ferăstrău, Haloș, Cârjău, Pârvulești și Suseni. Legea administrației din 1931 consemnează satele: Dezrobiții Mănăstirea Cașin, Ferăstrău, Haloș, Lupeștii Cârjeu, Pârvulești și Suseni. În 1950
Comuna Mănăstirea Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300683_a_302012]
-
mori de apă, o biserică ortodoxă la Gâșteni și două biserici catolice la Fundu Răcăciuni și Ciocani, iar principalii proprietari de terenuri erau Smaranda Petrovici, G. Arapu și Matei Vasiliu. În 1930, Satu Nou a fost rebotezat în "Gheorghe Buzdugan". Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Fundu Răcăciuni și includerea satelor ei în comuna Răcăciuni aflată acum în plasa Răcăciuni a aceluiași județ. Comuna avea 4096 de locuitori în satele Târgu Răcăciuni, Gâșteni, Berindești, Fundu Răcăciuni, Ciocani, Satu Nou, Valea
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
de elevi deschisă în 1891 la Sârbi). Comuna Căbești era compusă din satele Căbești, Sighea și Plopu, având în total 1532 de locuitori ce trăiau în 426 de case. Erau și aici trei biserici și o școală primară de băieți. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Căbești în aceeași plasă, având aceeași alcătuire și 1739 de locuitori. Comuna Podu Turcului era reședința plășii Podu Turcului din județul Tecuci și avea aceeași compoziție și o populație de 2502 locuitori; comuna Giurgioana făcea
Comuna Podu Turcului, Bacău () [Corola-website/Science/300692_a_302021]
-
17 elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa și comuna Drăgușani, formată numai din satul de reședință, cu 789 de locuitori ce trăiau în 274 de case. Aici existau o biserică și trei mori de apă. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Trotuș a aceluiași județ având aceeași alcătuire; comuna Parava avea 1050 de locuitori, iar comuna Drăgușani 1177. În 1931, comuna Parava a fost desființată, satele ei trecând la comuna Drăgușani, care
Comuna Parava, Bacău () [Corola-website/Science/300689_a_302018]
-
case. Existau și aici o școală mixtă cu 17 elevi (dintre care 2 fete) deschisă la Băsăști în 1866, și două biserici (la Ludași și Băsăști), iar principalii proprietari de terenuri erau episcopul de Buzău Dionisie Climescu și Ecaterina Gheorghiu. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Tazlău a aceluiași județ. Comuna Băhnășeni avea 3000 de locuitori în satele Băhnășeni, Borzești, Sărata, Pârjol, Tărâța și Bărnești; iar comuna Băsăști avea în compunere satele Balcanu, Băsăști, Câmpeni, Căpățină, Căsoasa
Comuna Pârjol, Bacău () [Corola-website/Science/300691_a_302020]
-
Mare, Valea Rea-Sat, Valea Rea-Târg, Bălăneasa, Lunca, Scăriga, Poiana și Vrăbieni, având în total 2241 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă înființată în 1864, trei biserici ortodoxe (la Poiana, Bălăneasa și Orășa Mare) și una catolică la Bălăneasa. Anuarul Socec din 1925 o consemnează cu numele de "Valea Rea" în plasa Tazlău a aceluiași județ, având 2760 de locuitori în satele Orășa, Poiana, Valea Rea, Valea Rea-Târg și în cătunele Lunca și Scăriga. În 1950, comuna a trecut în
Comuna Livezi, Bacău () [Corola-website/Science/300680_a_302009]
-
13 fete) și o biserică ridicată în 1749 de aga Ion Cantacuzino și soția sa Maria Racoviță. În ambele comune, principalul proprietar de terenuri era O.I. Negroponte. Satul Poiana Sărată se afla pe atunci în comitatul Trei Scaune al Austro-Ungariei. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în aceeași plasă și respectiv în aceeași alcătuire; Hârja avea aceeași alcătuire și o populație de 828 de locuitori, iar comuna Grozești avea 3537 de locuitori. Între timp, după ce Transilvania trecuse la România
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
1865, trei mori de apă, două fabrici de petrol, o piuă de bătut sumane și trei biserici la Măgirești, Stănești și Prăjești, în timp ce principalii proprietari de terenuri erau moștenitorii lui Emanuel Crupenschi, Const. Mafteiu și Societatea română pentru exploatarea păcurei. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Comănești a aceluiași județ, având 2762 de locuitori în satele Măgirești, Prăjești, Stănești, Șesuri și Tazlău de Jos. În 1950, comuna a fost transferată raionului Moinești din regiunea Bacău, iar în 1964 a
Comuna Măgirești, Bacău () [Corola-website/Science/300682_a_302011]
-
pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Scurta, formată doar din satul de reședință, cu 960 de locuitori. Existau și aici șapte mori de apă, trei biserici și o școală mixtă cu 77 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceeași alcătuire, în plasa Trotuș a aceluiași județ; comuna Orbeni avea 1689 de locuitori, iar comuna Scurta 1442. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Adjud din regiunea Putna, apoi (după 1952
Comuna Orbeni, Bacău () [Corola-website/Science/300688_a_302017]
-
Comuna Burdusaci, cu 1251 de locuitori și formată din satele Bucșa, Burdusaci, Deleni, Gunoaia, Hăghiac, Oprișești și Tochilele, avea și ea patru biserici (trei în Oprișești, una în Burdusaci) și o școală cu 49 de elevi (dintre care 6 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Podu Turcului a aceluiași județ. Comuna Răchitoasa avea aceeași compoziție și 2569 de locuitori; comuna Buda avea în plus satul Magazia, iar populația ei totală era de 1819 locuitori; în vreme ce comuna Burdusaci avea
Comuna Răchitoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300697_a_302026]
-
Comuna Oțelești era formată din satele Antohești, Oțelești, Făghieni și Pădureni cu 1349 de locuitori, trei biserici și o școală înființată la Antohești în 1892; marii proprietari de pământ erau aici Maria T. Hanuță, Marghioala A. Antohi și D. Condurachi. Anuarul Socec din 1925 consemnează unificarea celor trei comune sub numele de "Obârșia", cu reședința în satul Târgu Glodurile. Ea avea 1115 locuitori în satele Antohești, Băimac, Cimbala, Făghieni, Glod, Târgu Glodurile, Obârșia, Oțelești, Pădureni și Prisaca și făcea parte din
Comuna Izvoru Berheciului, Bacău () [Corola-website/Science/300678_a_302007]
-
din satele Răcătău-Răzeși, Gura Răcătăului, Slobozia-Răcătău, Bâzga și Răcea, având în total 936 de locuitori. În comuna Răcătău existau trei biserici, două mori de apă și o școală mixtă în satul Răcătău. Satul Horgești aparținea la acea vreme comunei Gioseni. Anuarul Socec din 1925 consemnează formarea comunei Horgești în plasă Siret a aceluiași județ, având în compunere satele Fundu Văii, Horgești, Petrești, Socii, Valea lui Drob și Valea lui Noe (după desființarea comunei Petrești), având în total 3250 de locuitori. Comună
Comuna Horgești, Bacău () [Corola-website/Science/300676_a_302005]
-
Cociu, Văleni, Poiana, Seaca și Stănuești și avea 1613 locuitori, o școală și două biserici. Comuna Șendrești, formată din satele Șendrești-Răzești, Șendreștii Statului, Bărtălăuș, Merinași, Văraticu, Băclești și Valea Caselor, avea 526 de locuitori, o școală mixtă și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Motoșeni și includerea ei în comuna Burdusaci din plasa Podu Turcului a județului Tecuci. În județul vecin Tutova, comuna Praja fusese și ea desființată și inclusă în comuna Șendrești ce avea 2487 de locuitori
Comuna Motoșeni, Bacău () [Corola-website/Science/300685_a_302014]
-
locuitori ce trăiau în 370 de case și avea o școală mixtă cu 14 elevi deschisă în 1859, două biserici ortodoxe la Nănești și una catolică la Vladnicu, iar principalii proprietari erau Caton G. Lecca, Profira Strat și N. Țintă. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunelor Milești și Nănești și comasarea lor cu comună Parincea. Astfel, comuna Parincea, în continuare reședința de plasă (plasa Siret din același județ) avea 3200 de locuitori în satele Cățelușă, Mileștii de Jos, Mileștii de
Comuna Parincea, Bacău () [Corola-website/Science/300690_a_302019]
-
în total 1747 de locuitori ce trăiau în 524 de case. În comună funcționau o școală mixtă cu 42 de elevi la Prăjăști-Unguri, o biserică ortodoxă la Prăjăști-Moldoveni și una catolică la Prăjăști-Unguri, iar principalul proprietar de terenuri era statul. Anuarul Socec din 1925 consemnează separarea satului Traian, comuna rămânând cu satele Prăjești (rezultat prin unirea satelor Prăjești-Moldoveni și Prăjești-Unguri), Bogdăneștii de Jos și Bogdăneștii de Sus, având 2083 de locuitori. Comuna a fost desființată în 1931, satul Prăjești trecând la
Comuna Prăjești, Bacău () [Corola-website/Science/300695_a_302024]
-
mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cornățel, alcătuită din satele Cornățel, Lunca Dochiei și Satu Nou, având în total 694 de locuitori ce trăiau în 166 de case. Aici exista doar o biserică ortodoxă, primăria cofinanțând școala din Coțofănești. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceleași alcătuiri, ele făcând parte din plasa Trotuș a aceluiași județ. Comuna Urechești avea 1323 de locuitori, iar comuna Cornățel 932. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Adjud din regiunea Putna, apoi
Comuna Urechești, Bacău () [Corola-website/Science/300708_a_302037]
-
Văleni, Gura Drumului, Fundenii Răzășești, Berbencenii Răzășești și Chiticeni, având în total 996 de locuitori; aici erau patru biserici ortodoxe și o școală, iar proprietari de moșii erau Theodor Codrescu, Lascar Em. Lupașcu, C. Davidescu, Zamfira Nacu și Petru Negel. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Berbenceni și transferul satelor sale la comuna Secuieni, comună devenită reședința plășii Traian. Comuna avea 2152 de locuitori în satele Berbinceni, Câmpeni, Chilieni, Fundeni, Secuieni și Văleni. În 1950, comuna a fost transferată raionului
Comuna Secuieni, Bacău () [Corola-website/Science/300700_a_302029]
-
locuitori ce trăiau în 548 de case; aici existau o biserică și o școală mixtă cu 77 de elevi. Comuna Berești avea doar satul de reședință, o biserică și o populație de 872 de locuitori ce trăiau în 205 case. Anuarul Socec consemnează comunele în plasa Trotuș a aceluiași județ. Comuna Sascut avea 2621 de locuitori în satele Bălcuța, Conțești, Fântânele, Sascut, Schineni, Târgu Sascut și Valea Nacului; comuna Păncești avea aceeași alcătuire și 2494 de locuitori; iar comuna Berești, cu
Comuna Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/300698_a_302027]
-
și Bălțata, având în total 2839 de locuitori. În comună funcționau trei mori de apă, o școală mixtă deschisă în 1865 la Valea Seacă, o biserică ortodoxă și trei catolice, iar principalul proprietar de terenuri era principesa Lucia de Schoenburg-Waldenburg. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Răcăciuni a aceluiași județ, formată din satele Albeni, Buchila, Florești, Frăsinoaia, Galbeni, Ruginca, Valea Seacă, Dămocu din afară și Dămocu din năuntru. În 1931, comuna a primit denumirea de "Ferdinand" după un nou
Comuna Nicolae Bălcescu, Bacău () [Corola-website/Science/300686_a_302015]
-
biserici ortodoxe (două la Bucșești, câte una la Cornitu și Cernu) și o școală mixtă cu 16 elevi (dintre care 2 fete) la Bucșești, iar proprietari funciari erau col. Leonida Iarca, Gr. Săcară, D. Eftasiade, D. Dediu și Anica Moldovan. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Comănești a aceluiași județ. Comuna Bucșești era formată din satele Băieni, Bucșești, Cernu și Cornet și din cătunele Buda, Lereni și Secătura, având în total 2234 de locuitori, iar comuna Poduri avea 2732
Comuna Poduri, Bacău () [Corola-website/Science/300693_a_302022]
-
din satele Ruși, Coteni, Furnicari, Izvoarele și Bălțata, cu 1203 locuitori. Comună avea cinci mori de apă, o școală mixtă cu 59 de elevi înființată în 1864, trei biserici ortodoxe (la Ruși, Bălțata și Izvoarele) și una catolică la Izvoarele. Anuarul Socec din 1925 consemnează unirea celor două comune sub denumirea de "Letea Veche", comuna din plasa Siret a aceluiași județ, având 1997 de locuitori în satele Fundul lui Bogdan, Jieni, Letea, Podu Radomirești de Sus, Ungureni, Rușii de Jos și
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
al XIX-lea, pe teritoriul actual al satului funcționau, în plasa Răcăciuni a județului Putna, comunele Mândrișca și Valea Seacă, fiecare formată doar din satul de reședință. Comuna Mândrișca avea 447 de locuitori, patru mori de apă și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Trotuș a aceluiași județ. Comuna Mândrișca avea 847, locuitori iar comuna Valea Seacă 2000. În 1925 comuna Mândrișca a fost diferențiată în satele Mândrișca, Pălămida, Șoseaua Națională și Târgușor. În 1950, comunele Mândrișca
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
din satele Jăvreni, Flocești, Heltiu, Boiștea-Boierească, Boiștea-Răzășească și Boiștea-Galin, având în total 1007 locuitori ce trăiau în 583 de case; aici erau trei mori de apă și patru biserici (două la Jăvreni și câte una la Heltiu și Boiștea Boierească). Anuarul Socec consemnează comunele în aceeași plasă. Bogdana avea acum 2500 de locuitori în satele Bogdana, Borzești, Cerchezeștii-Lahovari, Gârbovanu, Gutinaș, Livada, Negoești, Valea Seacă și Rădeana. Comuna Jevreni avea 1629 de locuitori în satele Boiștea-Boierească, Boiștea-Răzeși, Boiștea Călin, Ciuperci, Corbu, Flocești
Comuna Ștefan cel Mare, Bacău () [Corola-website/Science/300704_a_302033]
-
funcționau o școală mixtă deschisă în 1867 la Nadișa, patru biserici ortodoxe (la Nadișa, Cetățuia, Năsoești-Răzeși și Răchitișu) și două catolice (la Năsoești-Particulari și Răchitișu), iar principalii proprietari de terenuri erau G. Iurașcu, L. Lucian Vernier, I. Curpăneanu și statul. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Tazlău a aceluiași județ, având 4300 de locuitori în satele Cetățuia, Iazu, Nadișa, Năsoiești, Petricica, Răchitișu și Strugari. În 1950, comuna a fost transferată raionului Moinești din regiunea Bacău, ea luând în timp
Comuna Strugari, Bacău () [Corola-website/Science/300703_a_302032]
-
una catolică la Bogdăneștii de Jos, iar principalii proprietari de terenuri erau Eudochia I. Lecca, Ștefan Țărțescu, Gr. Osmachi Teodoru și Eliza Mustea. La acea vreme, satul Traian, recent înființat în 1879, făcea parte din comuna Prăjești din aceeași plasă. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Bogdănești și apariția comunei Traian, cu satele Hertiana-Răzeși, Hertioana-Mănăstire și Traian, comună aflată în plasa Traian din același județ și având 986 de locuitori; satele Bogdăneștii de Jos și Bogdăneștii de Sus au trecut
Comuna Traian, Bacău () [Corola-website/Science/300707_a_302036]