18,576 matches
-
1970) și Pesut (1990) au investigat, de exemplu, rezultatele unor eșantioane de asistente medicale; Martinsen și Kaufmann (1991) au utilizat cadre militare; Hyman (1961) a examinat ingineri; iar Runco (1986) a comparat rezultatele copiilor supradotați cu cele ale copiilor fără aptitudini speciale. Toate eșantioanele au profitat de informațiile furnizate, deși unii le-au exploatat într-o măsură mai mare decât ceilalți. Corelația lui Runco (1986) a demonstrat că grupul cel mai avantajat de manipularea informațională prin informații explicite a fost cel
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
au profitat de informațiile furnizate, deși unii le-au exploatat într-o măsură mai mare decât ceilalți. Corelația lui Runco (1986) a demonstrat că grupul cel mai avantajat de manipularea informațională prin informații explicite a fost cel al copiilor fără aptitudini speciale. Runco explică rezultatele prin faptul că grupul de copii supradotați utilizau deja strategiile sugerate în instructaj astfel încât datele prezentate nu au însemnat un real ajutor. Rezultatele se corelează cu cele obținute de Davidson și Sternberg (1983) în urma comparării unui
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
momentul de reinstaurare a cercetării creativității în urma îndelungatului sejur al psihologiei în deșertul behaviorist. A fost anul în care Guilford și-a ținut discursul în calitate de președinte al Asociației Americane de Psihologie (1950), unde a promovat abordarea psihometrică și analitico-factorială a aptitudinilor și a altor trăsături ale personalității creative. Factorii trebuiau să fie descoperiți prin elaborarea testelor de creativitate care urmau să fie administrate unor eșantioane suficient de mari pentru efectuarea analizei factoriale. Astfel, abordarea lui Guilford s-a axat pe aptitudinile
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
aptitudinilor și a altor trăsături ale personalității creative. Factorii trebuiau să fie descoperiți prin elaborarea testelor de creativitate care urmau să fie administrate unor eșantioane suficient de mari pentru efectuarea analizei factoriale. Astfel, abordarea lui Guilford s-a axat pe aptitudinile și corelațiile dintre ele, pornind de la premisa că nivelul de dezvoltare a unei abilități la un individ corespunde modului în care acea abilitate se răsfrânge asupra creativității lui generale. „Gândirea divergentă” a constituit principala abilitate decantată în urma cercetărilor extensive. Fără
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
puțin egal cu numărul cazurilor. În realitate, centrul de atenție nu constă în dimensiunea numărului N, ci în structurarea studiului de caz astfel încât să se concentreze asupra procesului creativ. În plus, cercetătorul este dator să aleagă cazurile care să corespundă aptitudinilor sale intelectuale - cu alte cuvinte, să se asigure că nivelul său de experiență și de cunoaștere îi permite să înțeleagă și chiar să evalueze creația. În unele situații, bineînțeles că o înțelegere adecvată a creației impune abordarea unui număr mai
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în studiul comportamentului se numără analizele istoriometrice publicate în anul 1869 în cartea Geniul ereditar. Principala teorie propusă în lucrare se bazează pe ipoteza conform căreia performanțele excepționale tind să se transmită din generație în generație prin moștenirea genetică a aptitudinilor cognitive și motivaționale. În alcătuirea studiului său, Galton a colectat numeroase exemple detaliate de profiluri ale indivizilor excepționali pentru a demonstra că frecvența eredității depășește orice predicție posibilă. Chiar dacă multe dintre argumentele lui Galton au necesitat ajustări și validări ulterioare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de a crea lucrări originale. Problema grupului de control Interpretarea datelor despre exersarea cumulată și relația lor cu creativitatea pot ridica o problemă. Se poate aduce obiecția că informațiile despre Beatles nu ne spun nimic prin ele însele despre dezvoltarea aptitudinilor creative. Dacă dorim să demonstrăm că anii de exersare au o legătură cauzală cu rezultatele creative ale formației Beatles, atunci ar trebui să o comparăm cu alte trupe rock care au eșuat, pentru a arăta că formația Beatles a muncit
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cauzală cu rezultatele creative ale formației Beatles, atunci ar trebui să o comparăm cu alte trupe rock care au eșuat, pentru a arăta că formația Beatles a muncit mai mult decât ele. Totuși, noi discutăm aici ipoteza că pentru dezvoltarea aptitudinilor de la baza rezultatelor creative este necesar un volum mare de exersare specifică domeniului respectiv, nu aceea că e suficient să exerseze pentru a obține rezultate creative. Pentru a crea capodopere este nevoie nu numai de multă exersare, ci și de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o contribuție importantă într-o disciplină creativă fără să fi trecut printr-o perioadă de studiere intensă a cunoștințelor din domeniul respectiv. Dacă putem arăta că formația Beatles și-a petrecut un timp apropiat de limita maximă posibilă dezvoltându-și aptitudinile, nu mai este nevoie să examinăm formațiile care au eșuat, deoarece informațiile relevante vin de la persoane ce au avut succes. În plus, cu toate că rămâne deschisă problema dacă a cânta la vioară este sau nu o activitate creativă, analiza făcută de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
implicați în rezolvarea creativă a problemelor (vezi și Ochse, 1990, pentru o trecere în revistă), printre care: a) sensibilitatea la probleme - capacitatea de a recunoaște problemele, b) fluența - numărul ideilor, c) flexibilitatea - variația abordărilor și d) originalitatea - caracterul neobișnuit. Aceste aptitudini pot fi, la rândul lor, împărțite mai departe. De exemplu, Guilford a făcut distincția între fluența ideatică (capacitatea de a produce rapid diferite idei ca reacție la anumite cerințe prestabilite), fluența asociativă (capacitatea de a enumera cuvintele asociate cu un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Skager, Shultz și Klein, 1967; Wallach și Kogan, 1965; Yamamoto, 1964). Modelul lui Cattell Cu toate că Raymond Cattell (1971) este mai cunoscut pentru teoria lui despre inteligența de tip cristalizat și de tip fluid, el a propus și o listă de aptitudini primare, asemănătoare cu modelul cu 120 de factori al lui Guilford, dar mai puțin complexă. Lista alcătuită de Cattell cuprinde următoarele aptitudini primare: verbală, numerică, spațială, viteza de percepție (identificarea figurală), viteza de concluzionare (cunoașterea vizuală, percepția gestaltică), raționarea inductivă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
teoria lui despre inteligența de tip cristalizat și de tip fluid, el a propus și o listă de aptitudini primare, asemănătoare cu modelul cu 120 de factori al lui Guilford, dar mai puțin complexă. Lista alcătuită de Cattell cuprinde următoarele aptitudini primare: verbală, numerică, spațială, viteza de percepție (identificarea figurală), viteza de concluzionare (cunoașterea vizuală, percepția gestaltică), raționarea inductivă, raționarea deductivă, memoria mecanică, cunoașterea și îndemânarea mecanice, fluența vorbirii, fluența ideației, concluzionarea restructurantă (flexibilitatea concluzionării), raportul dintre flexibilitate și fermitate (originalitate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
concluzionarea restructurantă (flexibilitatea concluzionării), raportul dintre flexibilitate și fermitate (originalitate), coordonarea motoare generală, abilitatea manuală, sensibilitatea la înălțimea și tonul muzicii, capacitatea de reprezentare prin desen, fluența exprimării, viteza motoare, ritmul și sincronizarea muzicale, judecata. Ulterior, Cattell a considerat că aptitudinile relevante pentru creativitate, originalitatea și fluența ideației, sunt subansambluri ale aptitudinilor primare. Cattell (1971) a criticat procedurile alternative analitice factoriale folosite de Guilford, care, după părerea lui, l-au făcut pe acesta să supraevalueze rolul gândirii divergente în creativitate. (Găsiți
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
motoare generală, abilitatea manuală, sensibilitatea la înălțimea și tonul muzicii, capacitatea de reprezentare prin desen, fluența exprimării, viteza motoare, ritmul și sincronizarea muzicale, judecata. Ulterior, Cattell a considerat că aptitudinile relevante pentru creativitate, originalitatea și fluența ideației, sunt subansambluri ale aptitudinilor primare. Cattell (1971) a criticat procedurile alternative analitice factoriale folosite de Guilford, care, după părerea lui, l-au făcut pe acesta să supraevalueze rolul gândirii divergente în creativitate. (Găsiți o critică similară în Horn și Knapp, 1973.) Și, la fel
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Aceasta chiar că seamănă cu confuzia dintre umbră și corpul solid (p. 409). Cattell considera că, în viața reală, funcționarea creativă a unei persoane este determinată, în primul rând, de nivelul ei general de inteligență, în special de inteligența fluidă (aptitudinea de a raționa), în opoziție cu inteligența cristalizată (cunoștințele sau subiectele învățate), și apoi de factorii legați de personalitate. Teoria lui Gardner despre inteligențele multiple Asemănător, dar mai redus decât setul de aptitudini propus de Cattell este setul tipurilor de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de inteligență, în special de inteligența fluidă (aptitudinea de a raționa), în opoziție cu inteligența cristalizată (cunoștințele sau subiectele învățate), și apoi de factorii legați de personalitate. Teoria lui Gardner despre inteligențele multiple Asemănător, dar mai redus decât setul de aptitudini propus de Cattell este setul tipurilor de inteligență din cadrul teoriei inteligențelor multiple (IM) formulată de Howard Gardner (1983, 1993, 1995). În concepția lui Gardner, inteligența nu este o entitate unitară, ci o serie de opt tipuri distincte de inteligență. Conform
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
două se suprapun parțial (de exemplu, persoanele creative au nevoie de un anumit nivel al IQ-ului), dar nu sunt identice. De exemplu, Renzulli (1986) a propus un model „cu trei inele”, în care înzestrarea se află la intersecția dintre aptitudini peste nivelul mediu (măsurate prin mijloace convenționale), creativitate și implicarea profundă în îndeplinirea sarcinilor. Astfel, cercurile aptitudinii și creativității se suprapun parțial. Renzulli deosebește înzestrarea „școlară” de cea „creativ-productivă”, făcând observația că înzestrarea de un tip nu o implică neapărat
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dar nu sunt identice. De exemplu, Renzulli (1986) a propus un model „cu trei inele”, în care înzestrarea se află la intersecția dintre aptitudini peste nivelul mediu (măsurate prin mijloace convenționale), creativitate și implicarea profundă în îndeplinirea sarcinilor. Astfel, cercurile aptitudinii și creativității se suprapun parțial. Renzulli deosebește înzestrarea „școlară” de cea „creativ-productivă”, făcând observația că înzestrarea de un tip nu o implică neapărat pe cea de celălalt tip. Înzestrarea școlară este convențională, legată de examene și de învățarea unor lecții
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Tesch-Römer, 1993). Conform acestei concepții, înalta calificare de orice fel, inclusiv cea creativă, apare ca rezultat al exersării deliberate, efectuată de cei care se străduiesc să-și îmbunătățească rezultatele. Prin urmare, înalta calificare creativă nu este, de fapt, o aptitudine, ci un rezultat al exersării deliberate într-un anumit domeniu și, mai ales, în desfășurarea unei activități creative într-un anumit domeniu. Într-adevăr, numeroși cercetători au vorbit despre regula celor zece ani (de exemplu, Gardner, 1993; Simonton, 1994), conform
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
adevăr, să fie legată de exersarea deliberată. În mai multe domenii, exersarea deliberată este legată de celebritate. După studierea unor oameni de știință celebri, Roe (1952) a tras concluzia că nivelul rezultatelor într-un anumit domeniu depinde mai puțin de aptitudinile cuiva, fiind „în funcție de ardoarea cu care muncește” (p. 170). Totuși, în prezent dovezile se bazează mai ales pe corelații, ceea ce înseamnă că este greu de evaluat înlănțuirea cauzelor. Este posibil, de exemplu, ca persoanele cu talent creativ sau de alt
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în activitate. De altfel, acești factori de motivare extrinseci pot chiar să mărească gradul de adecvare sau valoarea lucrării, punând creatorul în acord cu cerințele exterioare. Pentru creșterea creativității este important nu numai să analizăm separat fiecare dintre componentele creativității (aptitudinile specifice domeniului, procesele relevante pentru creativitate și motivația intrinsecă a activității în sine), ci și interacțiunea lor. Imaginați-vă componentele ca trei cercuri care se suprapun parțial. Modelul componențial al creativității (Amabile, 1993, 1996) afirmă că creativitatea este maximă în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și interacțiunea lor. Imaginați-vă componentele ca trei cercuri care se suprapun parțial. Modelul componențial al creativității (Amabile, 1993, 1996) afirmă că creativitatea este maximă în zona în care cele trei componente se suprapun cel mai mult - adică acolo unde aptitudinile specifice domeniului se îmbină cu interesul intrinsec maxim și cu procesele gândirii creative. Cu alte cuvinte, oamenii au cele mai multe șanse de a fi creativi în interiorul „intersecției creativității”. Identificarea intersecției poate reprezenta, în sine, un pas important către creșterea creativității. Aceasta
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
urmă au profitat pictorii care s-au rupt de tradiție și au introdus „meme” noi. Poziția centrală a unei arii de specialitate din punctul de vedere al valorilor legate de societate determină și probabilitatea de a atrage noi persoane cu aptitudini inovatoare. În această perioadă istorică, unii tineri străluciți de ambele sexe sunt atrași către aria de specialitate a științelor informatice, deoarece oferă cele mai entuziasmante ocazii noi de izbânzi intelectuale; alții sunt atrași de oceanografie, deoarece ar putea contribui la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
importanța pe care o acordă diferitelor domenii. Tradiția iudaică a pus accentul pe importanța învățăturii, iar familiile americane de proveniență asiatică le-au inculcat copiilor lor o puternică motivație intelectuală și artistică (Kao, 1995). Unele grupuri culturale pun accentul pe aptitudinile muzicale, altele se concentrează asupra ingineriei sau a tehnologiei. Aceste tradiții ajută la concentrarea interesului copilului asupra unui anumit domeniu, creînd, astfel, condițiile preliminare ale viitoarelor inovații. Capitalul cultural al unei persoane este alcătuit din aspirațiile legate de învățământ ale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
noi s-ar putea să vină pe lume cu tendința de a corespunde unei anumite zone din realitate și, prin urmare, de a acționa mai eficient într-un anumit domeniu decât în altul. Multe persoane creative manifestă de la vârste fragede aptitudini care sunt aproape la nivelul copiilor-minune descriși de Feldman (1986). Pe de altă parte, un număr aproape egal de persoane care au avut contribuții creative comparabile cu primele par să fi avut o copilărie obișnuită și nu au fost considerate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]