8,255 matches
-
fii geniu să-ți dai seama de asta, subliniez eu. Stăm în magnificul hol alb, admirând enormul pom de Crăciun decorat în alb și argintiu. Da, știu că e doar noiembrie și suntem în L.A., dar pomul de Crăciun e aranjat și dă o senzație ciudată. De fapt, nu aștept cu nerăbdare Crăciunul anul ăsta pentru că, din nou, nu am organizat nimic. În fiecare an jur că o să fiu unul din oamenii ăia care își fac cumpărăturile de Crăciun la reducerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
concediu medical în toată viața mea, așa că acum mi se cuvin. În mod ciudat, totuși, de când am sunat să spun că mi-e rău, nu m-am simțit prea grozav. Sper să nu mă îmbolnăvesc. Sunt la Dun Laoghaire, îmi aranjez părul. Nu voiam să risc să mă duc în oraș, ca nu cumva să dau peste cineva de la companie. E păcat, pentru că nici diseară n-o să pot fi văzută fâțâindu-mă prin oraș. Oricât de mult mi-ar plăcea Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dau peste cineva de la companie. E păcat, pentru că nici diseară n-o să pot fi văzută fâțâindu-mă prin oraș. Oricât de mult mi-ar plăcea Adam, încă nu aș vrea să-mi pierd slujba din cauza întâlnirii noastre secrete. După ce îmi aranjez părul, mă plimb prin magazine încercând cu diperare să găsesc niște haine drăguțe. Desigur, pentru că m-am apucat să caut atât de asiduu și se întâmplă să am și bani în geantă, nu pot să găsesc absolut nimic. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Chiar nu știu cum o să lucrez la întoarcere cu Lydia fără să o spânzur cu eșarfa ei albă cu bleumarin. Vreau doar să mă cuibăresc într-un colț și să plâng până când adorm. —Mike e un înger, nu-i așa? Lydia se aranjează în oglinda din spate, dându-și cu ruj roșu-aprins pe buzele ei pline. Nu știu, spun încet. Nu prea îl cunosc. Mă duc pe interval, lăsând-o pe Lydia să facă anunțul legat de bagaje. Cu o voce aristocratică, exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Connemara. Cred că recunosc plaja. Dintr-o vacanță cu familia de acum ani de zile. De când viața era mai puțin complicată. Și ceva mai distractivă. Un televizor/DVD cu ecran mare domină colțul îndepărtat și sute de CD-uri sunt aranjate ordonat într-un șir. E o plantă pe pervaz, dar arată de parcă zilele i-ar fi numărate. Probabil a fost un cadou de la mama sa. Pare foarte bizar totul. Simt că o să mă trezesc într-un minut și o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
prostie și că sunt cea mai mare idioată din lume. Îmi bate inima nebunește. Îmi arde fața. Nu pot lăsa să se Întâmple așa ceva. Dar ce să le spun ? Nu mi-am pregătit nimic. Paul a zis că totul e aranjat și că tot ce am de făcut e să le strâng mâna. — Evident, vom mai avea Încă o discuție, Înainte de a lua hotărârea definitivă, spune Doug. Zâmbește scurt. Și, după cum am spus, dorim În continuare să colaborăm și În viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Parcă urma să ți-l petreci cu Charlie, spun surprinsă. Ce s-a Întâmplat ? Charlie e ultimul tip din viața lui Katie. Sunt Împreună de câteva săptămâni și tocmai o invitase la casa lui de la țară, pe care și-o aranjează În weekenduri. — A fost groaznic ! Imediat cum am ajuns a zis că se duce să joace golf. — Aha. Mă chinui să găsesc un unghi pozitiv de abordare. Ei, măcar știi că se simte bine În preajma ta. Și se poartă firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
stați și vă uitați la mine ! Tu ! Arată către mine. Hai. Mișcă ! O, Doamne. Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întâmplare hârtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întâlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirându-se În oglinjoara de mână. Știi, o groază de oameni sunt de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
De unde e ? — Ăă, de la French Connection, spun după o pauză. — Am trecut pe la French Connection În weekend. Mijește ochii la mine. Și n-am văzut modelul ăsta. — Ei, probabil că se vânduseră. Îi Întorc spatele și mă fac că Îmi aranjez sertarul de sus. — Cum să ne adresăm ? spune Caroline. Domnule Harper sau Jack ? — Cinci minute singur cu el, spune Nick, unul dintre directorii de marketing, cu Însuflețire la telefon. Atâta am nevoie. Cinci minute, În care să-i prezint ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
țintă care ne interesează pe noi ! — În afara cazului În care n-a Început de foarte tânăr, se bagă și Artemis În propoziție. Mă fac ca sfecla și mă simt ditamai proasta, motiv pentru care mă fac că am treabă să aranjez plicuțele de ceai. Sinceră să fiu, vorbele lui Connor m-au cam durut. De ce a trebuit să spună asta ? Știu că ține la chestia asta cu profesionalismul și toate astea, când suntem la serviciu. Dar asta nu Înseamnă că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cred că e nevoie, spune Jack pe tonul lui obișnuit, sobru și ușor caustic. Cred că, una peste alta, mi-am făcut o idee de ansamblu. O, Doamne. Connor ăsta chiar nu-și dă seama că se străduiește prea tare ? Aranjez toate ceștile pe cărucior În stive aflate Într-un echilibru precar, după care Încep să adun ambalajele de la biscuiți. — Acum trebuie să ajung În studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acolo, și se uită la ceas. Ce mă enervează. Planul era ca eu să fiu cea care Îl așteaptă pe el. Trebuia să mă găsească așezată cu fundul pe un teanc de cărți, pe care aveam de gând să-l aranjez rapid, cu picioarele Încrucișate și cu fusta ridicată un pic, seducător. Ei, asta e. — Bună, zic, cu același glas răgușit. — Bună, spune Connor, Încruntat. Emma, ce e chestia asta ? Am o dimineață foarte plină. — Am vrut doar să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu am cuvinte să vă spun cât sunt de jenat... cât suntem de jenați amândoi... — Sunt convins, spune Jack. Chipul Îi e total lipsit de orice expresie și ilizibil, iar glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să vă aranjați puțin ținuta Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce ziceți ? Ușa se Închide În urma lui și rămânem Împietriți, ca niște statui de ceară. — Vrei te rog să-ți scoți nenorocita asta de mână din bluza mea ? spun Într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rostim amândouă simultan În clipa În care deschide larg ușa. Garderoba Jemimei e ca o peșteră a comorilor. E ca un munte de daruri de Crăciun. Sunt numai haine noi, strălucitoare și absolut splendide, fiecare dintre ele perfect Împachetate și aranjate pe umerașe parfumate, ca Într-un magazin. Fiecare pereche de pantofi e pusă În cutia ei, cu poze Polaroid În față. Toate curelele sunt frumos atârnate de catarame. Toate gențile sunt perfect aliniate pe un raft. N-am mai Împrumutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aroma să-mi Încânte papilele gustative. E pur și simplu divină. E cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o În viața mea. Tocmai mă Întreb dacă ar fi cazul să mai Înhaț una, dacă am grijă și le aranjez pe celelalte frumos pe farfurie, când simt un damf puternic de gin. Femeia În haină aurie se află chiar lângă urechea mea. — Zi repede ! spune. Ce se Întâmplă ? — Păi... mâncăm. — Văd asta ! spune impacientă. Și Jeremy ? Știe de treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
posomorât și distrat și, sinceră să fiu, pare să fi și uitat că exist. Îmi vine să plâng de dezamăgire. Pur și simplu nu Înțeleg deloc. Totul mergea de milioane. Ne Înțelegeam extraordinar. Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez puțin, spun, În momentul În care ni se iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea din cap. Toaleta femeilor e mai degrabă palat decât budă: oglinzi cu rame aurite, scaune de pluș și o femeie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănâncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi că ai firimituri În barbă ! — Și de unde naiba Îl cunoști tu pe Jack Harper ? spune Nev. — Pur și simplu... Îl cunosc. Mă colorez ușor. Am lucrat Împreună și ne-am... Împrietenit. Dar, vă rog mult, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
n-ar fi fost familia asta, n-ai fi avut nici o firmă. — N-a fost chiar așa, spune Kerry, săgetându-l pe Nev cu o privire enervată. Mi-e teamă că la mijloc a fost... o neînțelegere. O confuzie ! Își aranjează părul, și-mi surâde iar. Evident că aș fi extrem de Încântată să te ajut În carieră, Ems. Trebuia să-mi fi spus ! Sună-mă la birou și am să fac tot ce pot... Mă uit la ea, plină de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
făcând eforturi vizibile de a nu părea prea uimit. Vreau să spun că... e foarte bine ! — Dar de unde naiba ți-a venit ideea de a face reclamă la o ciocolată pentru adolescenți Într-o revistă pentru babalâci ? — Păi... Nick Își aranjează mai bine butonii de la manșete, fără să privească nici măcar din greșeală spre mine. Evident că a fost și o chestie de noroc. Dar pur și simplu am simțit că e timpul să... facem câteva Încercări, fie ele și ușor riscante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
european, care se stivuiesc ca într-un coșmar de-o parte a ușilor închise ale Europei. Știam că nea Ambrozie aștepta primăvara pentru a lua drumul Strasbourgului, la Curtea Europeană, cu un autobuz de nedreptățiți din țară. De unde autobuz, ați aranjat cu o firmă de tour-operatori să vă închirieze autobuzul? Lasă, domn’e, asta-i treaba noastră, ce ești tot timpu-așa, să descurajezi omu’? Eu nu trebuia decât să popularizez în presă acțiunea. În prima duminică mai rece prevestind iarna, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
La urma urmei, cât de greu poate să fie? Mă dau un pas înapoi de lângă patul pe care toate sunt claie peste grămadă și închid ochii, sperând cumva că, dacă îmi doresc asta suficient de tare, hainele o să mi se aranjeze ca prin minune în teancuri frumos împăturite. Ca în articolele alea despre cum să‑ți faci bagajul de prin reviste; afli cum poți să pleci în concediu cu un sarong ieftin și să‑l transformi cu inteligență în șase ținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ncolo, Suze scoate un oftat de încântare, apoi bagă mâna în sacoșa imensă de la Gifts and Goodies. — De‑aici ce ți‑ai mai luat? mă întreabă cu interes. Literele de lemn se varsă pe jos și ea începe să le aranjeze pe covor. — P‑E‑T‑E‑R. Cine‑i Peter? Nu știu, zic nepăsătoare, în timp ce înșfac sacoșa înainte ca ea să apuce săși zărească una dintre rame. (O dată m‑a prins cumpărând una din Fancy Free și s‑a enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
jind în urma ei, încercând să nu‑mi închipui cum aș arăta eu într‑o rochie ca asta. Muzica se oprește și preotul începe să vorbească. Simt că oamenii de pe partea lui Lucy încă mă mai săgetează cu privirea, dar îmi aranjez pălăria și‑mi ridic bărbia, ignorându‑i. — ...să unim acest bărbat și această femeie în sfânta legătură a căsătoriei, rostește preotul. Care este una dintre cele mai respectabile instituții în care... Observ că domnișoarele de onoare au pantofi foarte drăguți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oameni se vântură încoace și‑ncolo, că e imposibil să‑ți dai seama cine e fiecare dintre ei. Doamne, trebuia să fac asta de la început. — Haideți la fotografia de grup! zice Lucy, venind la mine agitată. Hai, că ne‑am aranjat cu toții. Unde‑i Luke? — Vorbește cu un tip despre prețurile terenurilor, răspund fără ezitare. Erau acolo, la masa cu băuturi. — Să nu uiți să‑mi faci cunoștință cu el! zice Lucy. Încă nu l‑am văzut! — OK, spun și‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
0003 4572 0990 2765 Doresc/Nu doresc să accept oferta noii mele limite de creditare de 10.000 de lire. Vă rugăm să tăiați varianta incorectă Șapte New York! Plec la New York! NEW YORK! Totul s‑a schimbat. Totul s‑a aranjat cum nu se poate mai bine. De asta a ținut Luke totul secret. Am avut o discuție lungă și foarte plăcută cu el la nuntă, în care mi‑a explicat întreaga poveste și, brusc, totul a început să capete sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]