KorAP: Find »[drukola/base=argumentare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...167 >

4,155 matches

Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738

cea mai mare parte, o argumentare de factură morală 9 (la fel ca majoritatea celorlaltor argumentări filosofice pentru un anumit ideal de organizare socială). Însă Cohen nu a apărat nici pe departe ideea că argumentarea morală este singurul tip de argumentare acceptabil în filosofia politică. Dimpotrivă. Cel mai bun rezumat al poziției sale în această privință este, cred, următorul: argumentarea de factură pur morală sau argumentarea bazată doar pe intuiții morale (indiferente față de fapte sau față de exigența fezabilității) este singurul tip

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
anumit ideal de organizare socială). Însă Cohen nu a apărat nici pe departe ideea că argumentarea morală este singurul tip de argumentare acceptabil în filosofia politică. Dimpotrivă. Cel mai bun rezumat al poziției sale în această privință este, cred, următorul: argumentarea de factură pur morală sau argumentarea bazată doar pe intuiții morale (indiferente față de fapte sau față de exigența fezabilității) este singurul tip de argumentare adecvat în cazul unei concepții despre specificarea corectă a conținutului conceptului de dreptate (sau, altfel spus, argumentarea

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Cohen nu a apărat nici pe departe ideea că argumentarea morală este singurul tip de argumentare acceptabil în filosofia politică. Dimpotrivă. Cel mai bun rezumat al poziției sale în această privință este, cred, următorul: argumentarea de factură pur morală sau argumentarea bazată doar pe intuiții morale (indiferente față de fapte sau față de exigența fezabilității) este singurul tip de argumentare adecvat în cazul unei concepții despre specificarea corectă a conținutului conceptului de dreptate (sau, altfel spus, argumentarea de factură morală este singurul tip

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
în filosofia politică. Dimpotrivă. Cel mai bun rezumat al poziției sale în această privință este, cred, următorul: argumentarea de factură pur morală sau argumentarea bazată doar pe intuiții morale (indiferente față de fapte sau față de exigența fezabilității) este singurul tip de argumentare adecvat în cazul unei concepții despre specificarea corectă a conținutului conceptului de dreptate (sau, altfel spus, argumentarea de factură morală este singurul tip de argumentare adecvat în cazul încercării de a răspunde la întrebarea "ce este dreptatea?"). Lucrurile stau cu

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
argumentarea de factură pur morală sau argumentarea bazată doar pe intuiții morale (indiferente față de fapte sau față de exigența fezabilității) este singurul tip de argumentare adecvat în cazul unei concepții despre specificarea corectă a conținutului conceptului de dreptate (sau, altfel spus, argumentarea de factură morală este singurul tip de argumentare adecvat în cazul încercării de a răspunde la întrebarea "ce este dreptatea?"). Lucrurile stau cu totul diferit însă, a insistat suficient de mult Cohen pentru a trebui să fie bine înțeles în

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
doar pe intuiții morale (indiferente față de fapte sau față de exigența fezabilității) este singurul tip de argumentare adecvat în cazul unei concepții despre specificarea corectă a conținutului conceptului de dreptate (sau, altfel spus, argumentarea de factură morală este singurul tip de argumentare adecvat în cazul încercării de a răspunde la întrebarea "ce este dreptatea?"). Lucrurile stau cu totul diferit însă, a insistat suficient de mult Cohen pentru a trebui să fie bine înțeles în această chestiune, atunci când în discuție se află argumentarea

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
argumentare adecvat în cazul încercării de a răspunde la întrebarea "ce este dreptatea?"). Lucrurile stau cu totul diferit însă, a insistat suficient de mult Cohen pentru a trebui să fie bine înțeles în această chestiune, atunci când în discuție se află argumentarea pentru o regulă sau un ideal de organizare socială și politică (sau, în alți termeni ai săi, argumentarea pentru un răspuns la întrebarea "ce trebuie să facă statul?" sau întrebarea "ce stări de lucruri este dezirabil să fie realizate în cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
însă, a insistat suficient de mult Cohen pentru a trebui să fie bine înțeles în această chestiune, atunci când în discuție se află argumentarea pentru o regulă sau un ideal de organizare socială și politică (sau, în alți termeni ai săi, argumentarea pentru un răspuns la întrebarea "ce trebuie să facă statul?" sau întrebarea "ce stări de lucruri este dezirabil să fie realizate în cadrul societății?"10). Ceea ce caracterizează înainte de orice regulile sau idealurile de organizare socială și politică, a reliefat Cohen 11

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
a reliefat Cohen 11, este, pe lângă faptul că sunt obligate să respecte condiția fezabilității, faptul că ele trebuie să satisfacă și exigențele altor valori decât cele de factură morală (precum dreptatea, solidaritatea sau libertatea), valori ca productivitatea, utilitatea, eficiența etc. Argumentarea de natură morală este, așadar, din perspectiva lui Cohen, cel puțin insuficientă pentru a legitima implementarea regulilor sau a idealurilor de organizare socială și politică. Tot adevărat este totuși și faptul că, uneori, Cohen pare să cadă pradă tentației de

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
poziție. Așa stau lucrurile, spre exemplu, atunci când afirmă că "există trei întrebări în filosofia politică, întrebări ce sunt distincte dar care nu sunt distinse atât de des pe cât ar trebui, atât în detrimentul clarității în exprimare, cât și al rigorii în argumentarea din cadrul disciplinei noastre. Cele trei întrebări sunt: i) ce este dreptatea?; ii) ce trebuie să facă statul?; și iii) ce stări de lucruri este dezirabil să fie realizate în cadrul societății?"16. Cohen pare să admită aici că, deși nu strict

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Aceasta din urmă este, nu am nicio îndoială, poziția finală și cea mai bine reflectată a lui Cohen în ceea ce privește caracterizarea filosofiei politice. De altfel, cele două afirmații care par să contrazică această opinie au fost făcute de Cohen în cadrul unei argumentări al cărei obiectiv fundamental nu era atât acela de a conduce către o conturare completă a specificului filosofiei politice, cât acela de a infirma ideea că singurul ei obiectiv este obiectivul de a ghida și de a oferi recomandări pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
singurul ei obiectiv este obiectivul de a ghida și de a oferi recomandări pentru practica politică sau/și ideea că toate întrebările ei sunt întrebări practice. Invocarea unor principii, convingeri sau intuiții morale este o practică atât de utilizată în argumentarea din filosofia politică încât furnizarea de exemple este aproape superfluă 18. Nu mă pot abține, totuși, să nu invoc două dintre cele mai celebre exemplificări ale acestei practici: 1) rolul jucat de imperativul categoric kantian (i.e., "acționează astfel ca să folosești

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
exemplificări ale acestei practici: 1) rolul jucat de imperativul categoric kantian (i.e., "acționează astfel ca să folosești umanitatea atât în persoana ta, cât și în persoana oricui altuia totdeauna în același timp ca scop, iar niciodată numai ca mijloc"19) în argumentarea lui John Rawls împotriva utilitarismului și pentru binecunoscutele sale principii ale dreptății 20 și în argumentarea lui Robert Nozick împotriva teoriei rawlsiene a dreptății distributive, pentru teoria dreptății ca îndreptățire (justice as entitlement) și pentru statul minimal ca ideal de

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
umanitatea atât în persoana ta, cât și în persoana oricui altuia totdeauna în același timp ca scop, iar niciodată numai ca mijloc"19) în argumentarea lui John Rawls împotriva utilitarismului și pentru binecunoscutele sale principii ale dreptății 20 și în argumentarea lui Robert Nozick împotriva teoriei rawlsiene a dreptății distributive, pentru teoria dreptății ca îndreptățire (justice as entitlement) și pentru statul minimal ca ideal de organizare politică 21; și 2) rolul jucat de principiul tratării ca (liberi și) egali a tuturor

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Nozick împotriva teoriei rawlsiene a dreptății distributive, pentru teoria dreptății ca îndreptățire (justice as entitlement) și pentru statul minimal ca ideal de organizare politică 21; și 2) rolul jucat de principiul tratării ca (liberi și) egali a tuturor cetățenilor în argumentarea din cadrul concepției despre dreptatea distributivă și a întregii teorii politice a lui Ronald Dworkin 22 și - în general - în argumentările din cadrul dezbaterilor ce au urmat pe tema celei mai adecvate concepții a dreptății 23. Al doilea exemplu ar putea stârni

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
ideal de organizare politică 21; și 2) rolul jucat de principiul tratării ca (liberi și) egali a tuturor cetățenilor în argumentarea din cadrul concepției despre dreptatea distributivă și a întregii teorii politice a lui Ronald Dworkin 22 și - în general - în argumentările din cadrul dezbaterilor ce au urmat pe tema celei mai adecvate concepții a dreptății 23. Al doilea exemplu ar putea stârni câteva nelămuriri, de vreme ce principiul tratării ca egali a tuturor cetățenilor este invocat și de unii realiști în argumentările lor24. Între

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
general - în argumentările din cadrul dezbaterilor ce au urmat pe tema celei mai adecvate concepții a dreptății 23. Al doilea exemplu ar putea stârni câteva nelămuriri, de vreme ce principiul tratării ca egali a tuturor cetățenilor este invocat și de unii realiști în argumentările lor24. Între utilizarea moralistă și utilizarea realistă a acestui principiu există, însă, o diferență importantă, adesea neobservată chiar și de unii filosofi foarte atenți și perspicace în argumentările lor (sau/și în analiza argumentărilor altor filosofi). În cadrul teoriilor lui Dworkin

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
ca egali a tuturor cetățenilor este invocat și de unii realiști în argumentările lor24. Între utilizarea moralistă și utilizarea realistă a acestui principiu există, însă, o diferență importantă, adesea neobservată chiar și de unii filosofi foarte atenți și perspicace în argumentările lor (sau/și în analiza argumentărilor altor filosofi). În cadrul teoriilor lui Dworkin și în dezbaterile pe care le-am semnalat, principiul tratării ca egali a tuturor cetățenilor este invocat (și) ca principiu moral, ca principiu justificat prin apel la principiul

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
invocat și de unii realiști în argumentările lor24. Între utilizarea moralistă și utilizarea realistă a acestui principiu există, însă, o diferență importantă, adesea neobservată chiar și de unii filosofi foarte atenți și perspicace în argumentările lor (sau/și în analiza argumentărilor altor filosofi). În cadrul teoriilor lui Dworkin și în dezbaterile pe care le-am semnalat, principiul tratării ca egali a tuturor cetățenilor este invocat (și) ca principiu moral, ca principiu justificat prin apel la principiul moral al egalității de demnitate și

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
în primul rând, la orice concepție care neagă legitimitatea tezei că filosofia politică este o diviziune a eticii. Pe de altă parte, prin "realism" voi desemna și 2) teza că recurgerea la principii (și/sau convingeri ori intuiții) morale în argumentarea din filosofia politică (inclusiv în argumentarea pentru sau împotriva unei concepții referitoare la specificarea adecvată a conținutului conceptului de dreptate socială) este nejustificată ori indezirabilă (sau, în termeni pozitivi, teza că filosofii politici trebuie să-și întemeieze teoriile doar în

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
care neagă legitimitatea tezei că filosofia politică este o diviziune a eticii. Pe de altă parte, prin "realism" voi desemna și 2) teza că recurgerea la principii (și/sau convingeri ori intuiții) morale în argumentarea din filosofia politică (inclusiv în argumentarea pentru sau împotriva unei concepții referitoare la specificarea adecvată a conținutului conceptului de dreptate socială) este nejustificată ori indezirabilă (sau, în termeni pozitivi, teza că filosofii politici trebuie să-și întemeieze teoriile doar în baza unor argumente normative de natură

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
instrumentale de acest tip, fără a utiliza argumente morale. Prin "realism radical" desemnez, în esență, acele concepții care neagă atât legitimitatea tezei că filosofia politică este o diviziune a eticii, cât și teza că uzitarea principiilor și valorilor morale în argumentarea din filosofia politică este justificată. Prin "realism moderat" am în vedere acele concepții care neagă doar legitimitatea tezei că filosofia politică este o ramificație a eticii 30. Dat fiind că nu contestă îndreptățirea utilizării argumentării morale în (abordarea unora dintre

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
principiilor și valorilor morale în argumentarea din filosofia politică este justificată. Prin "realism moderat" am în vedere acele concepții care neagă doar legitimitatea tezei că filosofia politică este o ramificație a eticii 30. Dat fiind că nu contestă îndreptățirea utilizării argumentării morale în (abordarea unora dintre problemele importante pe care le ridică) filosofia politică, realismul moderat poate fi descris în mod legitim și ca "moralism moderat". Ați observat, fără îndoială, că modul în care utilizez aici termenii "moralism" și "realism" nu

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
fi identificate, într-adevăr, în lucrările filosofilor politici acuzați de obicei de acest "viciu": 1) teza că filosofia este o ramură a eticii; și 2) teza că întemeierea morală sau recursul la principii (și/sau convingeri ori intuiții) morale în argumentarea din filosofia politică este justificat. Mai mult, nu cred că greșesc dacă afirm că, chiar și atunci când par să fie interesați de critica altor forme de "moralism" decât cele surprinse în definițiile mele, realiștii radicali au, de fapt, drept țintă

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
principiile, valorile și temeiurile morale este în principiu măcar posibilă și dacă nu cumva realiștii fac sau sunt nevoiți să facă, la rândul lor, fie și doar implicit, apel la astfel de principii, valori și temeiuri morale. Cea mai complexă argumentare pentru ideea că până și realismul radical este o poziție moralistă a fost oferită, după știința mea, de Eva Erman și Niklas Möller. Realiștii se înșală, au reliefat Erman și Möller, atunci când afirmă că își argumentează (sau își pot argumenta

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]