4,412 matches
-
centrale din 14 ianuarie 1982. Discursul pontifical din 6 ianuarie 1982, favorabil reconstituirii Bisericii Române Unite, a trezit din nou speranțe în rândul greco-catolicilor din România. Într-o cuvântare rostită ulterior în cadrul unei liturghii transmise din capela postului Radio Vatican, arhiepiscopul Traian Crișan a arătat că a fost înălțat la demnitatea de arhiepiscop pentru Curia Romană și nu pentru Biserica Română Unită din țară, fiind, deci, neavenit protestul Sfântului Sinod. Pentru credincioșii greco-catolici români care nu puteau asculta în nici un fel
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
reconstituirii Bisericii Române Unite, a trezit din nou speranțe în rândul greco-catolicilor din România. Într-o cuvântare rostită ulterior în cadrul unei liturghii transmise din capela postului Radio Vatican, arhiepiscopul Traian Crișan a arătat că a fost înălțat la demnitatea de arhiepiscop pentru Curia Romană și nu pentru Biserica Română Unită din țară, fiind, deci, neavenit protestul Sfântului Sinod. Pentru credincioșii greco-catolici români care nu puteau asculta în nici un fel duminica sau în sărbători o liturghie catolică, li s-a recomandat să
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
Liturghia în limba română transmisă de postul de Radio Vatican, în cadrul căreia se rostea fie o omilie, fie o predică tematică instructivă. Această liturghie a fost mult timp onorată de prezența ierarhilor români uniți din emigrație, episcopul Vasile Cristea și arhiepiscopul Traian Crișan. Printre dosarele de canonizare la elaborarea cărora a contribuit și arhiepiscopul Traian Crișan menționăm pe cele ale sfinților: Giuseppe Alamano (1989) etc. De asemenea, în anul 1983 au fost elaborate o serie de Norme noi privitoare la Canonizarea
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
rostea fie o omilie, fie o predică tematică instructivă. Această liturghie a fost mult timp onorată de prezența ierarhilor români uniți din emigrație, episcopul Vasile Cristea și arhiepiscopul Traian Crișan. Printre dosarele de canonizare la elaborarea cărora a contribuit și arhiepiscopul Traian Crișan menționăm pe cele ale sfinților: Giuseppe Alamano (1989) etc. De asemenea, în anul 1983 au fost elaborate o serie de Norme noi privitoare la Canonizarea Sfinților. Arhiepiscopul Traian Crișan s-a retras la 24 februarie 1990 din funcția
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
Crișan. Printre dosarele de canonizare la elaborarea cărora a contribuit și arhiepiscopul Traian Crișan menționăm pe cele ale sfinților: Giuseppe Alamano (1989) etc. De asemenea, în anul 1983 au fost elaborate o serie de Norme noi privitoare la Canonizarea Sfinților. Arhiepiscopul Traian Crișan s-a retras la 24 februarie 1990 din funcția de Secretar al Congregației pentru Cauza Sfinților din cadrul Curiei Romane. A trecut la cele veșnice la Roma la 6 noiembrie 1990, la vârsta de doar 72 ani. Este înmormântat
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
la 6 noiembrie 1990, la vârsta de doar 72 ani. Este înmormântat în Cimitirul "Campo Verano" din Roma unde sunt și episcopul Vasile Cristea, Mons. Aloisie Ludovic Tăutu și alți emigranți români. Din însărcinarea papei Ioan Paul al II-lea, arhiepiscopul Traian Crișan l-a consacrat la 26 iunie 1983 ca episcop pe Louis Vasile Pușcaș (Episcop pentru Greco-Catolicii Români din Statele Unite ale Americii).
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
fost numit administrator apostolic al Episcopiei din Canton. Preotul John Michael Botean a fost ales ca episcop al Episcopiei Greco-Catolice Române St. George din Canton (Ohio) la 29 martie 1996. A fost consacrat ca episcop la 24 august 1996 de către arhiepiscopul greco-catolic Lucian Mureșan de Făgăraș și Alba Iulia (România), asistat de către arhiepiscopul greco-catolic rutean Judson Michael Procyk de Pittsburgh (Pennsylvania, SUA) și de episcopul greco-catolic melkit Nicholas James Samra (episcop auxiliar al Eparhiei Melkite de Boston, SUA). Un an mai
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
a fost ales ca episcop al Episcopiei Greco-Catolice Române St. George din Canton (Ohio) la 29 martie 1996. A fost consacrat ca episcop la 24 august 1996 de către arhiepiscopul greco-catolic Lucian Mureșan de Făgăraș și Alba Iulia (România), asistat de către arhiepiscopul greco-catolic rutean Judson Michael Procyk de Pittsburgh (Pennsylvania, SUA) și de episcopul greco-catolic melkit Nicholas James Samra (episcop auxiliar al Eparhiei Melkite de Boston, SUA). Un an mai târziu John Michael Botean a participat la prima Sesiune a Conciliului Provincial
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
problema războiului din Irak, la 10-12 octombrie 2003, episcopului John Michael Botean i s-a decernat Premiul I pentru Pace al Organizației Catolice St. Marcellus. John Michael Botean a luat parte la data de 26 aprilie 2006 la ceremonia întronizării Arhiepiscopului Major al Bisericii Unite cu Roma - Greco Catolică, Lucian Mureșan, care a avut loc în Catedrala Sfânta Treime din Blaj. De asemenea, a participat ca invitat în zilele de 1 și 2 mai 2006 în Aula Mare a Facultății de
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
Liturghia în limba română transmisă de postul de Radio Vatican, în cadrul căreia se rostea fie o omilie, fie o predică tematică instructivă. Această liturghie a fost mult timp onorată de prezența ierarhilor români uniți din emigrație, episcopul Vasile Cristea și arhiepiscopul Traian Crișan. În anul 1967, privind retrospectiv, Patriarhul Justinian a evocat motivele principale ale refuzului Bisericii Ortodoxe Române de a trimite observatori la Conciliul Vatican II: „organizarea de expoziții defăimătoare la adresa Bisericii și statului român” și „hirotonirea unui cleric fugar
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
continuând însă să trăiască la Roma. Episcopul Vasile Cristea a trecut la cele veșnice la 17 ianuarie 2000, la vârsta de aproape 94 ani. Este înmormântat în Cimitirul "Campo Verano" al Colegiului Pontifical "Pio Romeno" din Roma, unde sunt și Arhiepiscopul Traian Crișan, Mons. Aloisie Ludovic Tăutu și alți emigranți români.
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
Voievozi”, și Schitul Cioclovina de Sus, ridicat de același egumen în anul 1714, pe vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Față”. Bisericuța Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfințită de IPS Teofan, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolitul Olteniei în vara anului 2005. Mănăstirea Tismana a fost și rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaș muzeu al trecutului, un "sanctuar" pentru marile arderi umane ale prezentului și o fereastră deschisă spre aspirațiile
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
biserika din s. Cucueți refuză să îndeplinească indicațiile superiorilor preotului Ștefan Zaim și a mea personală, pentru ce petiționarul intervine cu rugămintea în scopul educării lui D. Dodița acesta să fie îndreptat pentru 2-a săptămîni în mănăstirea din Călărași. Arhiepiscopul a dat acordul și D. Dodița s-a aflat pentru reeducare timp de 2-a săptămîni la mănăstirea menționată. Un alte document ce ține date despre unii locuitori ai satului este actul din 26 august 1870 întocmit de către candidatul mirovova
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
schismatică, ( adică o separă formal de comunitatea reigioasă, de care aparține, și anume de patriarhia ecumenică), pe motive că ar contraveni canoanelor. În septembrie același an, turcii insistă a se ține un sinod "ecumenic"; patriarhii de Alexandria și Antiohia, precum și arhiepiscopul de Cipru aprobă excomunicarea, cel de Ierusalim ( Chiril ) nu aprobă, poate din pricina presiunii rusești, fapt pentru care Chiril fu depus înapoi. Abandonați de patriarhia ecumenică, intervine în ajutorarea Bisericii Bulgare, Biserica Rusă, care le va oferi timp de 40 de
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
anul 1986 a intrat ca frate în obștea Lavrei "Sf. Serghei" din orașul Serghiev Posad, regiunea Moscovei. La data de 7 decembrie 1986 a fost tuns în monahism cu numele de Dorimedont de către arhimandritul Aleksei Kutepov, starețul Lavrei (în prezent Arhiepiscop de Tula și Belevsk). Este hirotonit ca ierodiacon la 6 ianuarie 1987 în Catedrala din Vladimir de către IPS Serapion Fadeev, arhiepiscop de Vladimir și Suzdal și apoi ca ieromonah la 27 decembrie 1987 în Catedrala din Chișinău de către IPS Serapion
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
decembrie 1986 a fost tuns în monahism cu numele de Dorimedont de către arhimandritul Aleksei Kutepov, starețul Lavrei (în prezent Arhiepiscop de Tula și Belevsk). Este hirotonit ca ierodiacon la 6 ianuarie 1987 în Catedrala din Vladimir de către IPS Serapion Fadeev, arhiepiscop de Vladimir și Suzdal și apoi ca ieromonah la 27 decembrie 1987 în Catedrala din Chișinău de către IPS Serapion Fadeev, mitropolit al Chișinăului (viitor mitropolit de Tula și Belevsk). La data de 25 septembrie 1990, este numit ca stareț la
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
arhimandritul Dorimedont Cecan. El a fost hirotonit întru arhiereu la 8 noiembrie 1998 în Catedrala Patriarhală din Moscova, de către Patriarhul Aleksei al II-lea al Moscovei, asistat de către mitropolitul Juvenalie Poiarkov de Krutița și Kolomna, mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului, arhiepiscopul Serghei Fomin de Solnechnogorsk, arhiepiscopul Arsenie Epifanov de Istra, episcopul Evghenie Reșetnikov de Vereia, episcopul Aleksei Frolov de Orehovo-Zuevo, episcopul Iustinian Ovcinicov de Tiraspol și Dubăsari și episcopul Chiril Naconecinîi de Bogoroda . Episcopia de Edineț și Briceni editează ziarul „Steaua
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
fost hirotonit întru arhiereu la 8 noiembrie 1998 în Catedrala Patriarhală din Moscova, de către Patriarhul Aleksei al II-lea al Moscovei, asistat de către mitropolitul Juvenalie Poiarkov de Krutița și Kolomna, mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului, arhiepiscopul Serghei Fomin de Solnechnogorsk, arhiepiscopul Arsenie Epifanov de Istra, episcopul Evghenie Reșetnikov de Vereia, episcopul Aleksei Frolov de Orehovo-Zuevo, episcopul Iustinian Ovcinicov de Tiraspol și Dubăsari și episcopul Chiril Naconecinîi de Bogoroda . Episcopia de Edineț și Briceni editează ziarul „Steaua Betleemului” și revistele "Ortodoxia" și
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
din preajma Catedralei. Înmormântarea episcopului Dorimedont a avut loc la data de 4 ianuarie 2007 , la funeralii participând pe lângă toți ierarhii din Republica Moldova și câțiva arhierei din Rusia și Ucraina: IPS Onufrie Berezovski, mitropolitul de Cernăuți și Bucovina, IPS Serghie Gensițki, arhiepiscop de Ternopol și Cremenețk și P.S. Meletie Egorenko, Episcop de Hotin și vicar al Mitropoliei de Cernăuți. De asemenea, a fost prezentă și o delegație din partea Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi în frunte cu Mitropolitul Vlasie Mogârzan. PS Dorimedont
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
o serie de privilegii în perioada 1690-1696, privilegii pe care românii din Imperiu nu le-au avut niciodată. Patriarhul sîrb era în același timp și șef politic, fapt recunoscut în Diplomă imperiala din 11 decembrie 1690: ""Toți să se supună arhiepiscopului, capul lor bisericesc, și în cele duhovnicești și în cele lumești"". Înainte de pacea de la Belgrad (1739), un al doilea grup de sîrbi s-a refugiat, sub conducerea patriarhului Arsenie al IV-lea, în Imperiul habsburgic. Numărul sîrbilor a crescut, iar
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Așa se ajunge că în 1970, Biserica Ortodoxă Sîrbă, să dețină 28 eparhii, atât pe teritoriul Iugoslaviei, cât și în exteriorul acesteia, iar cuvântul hotărâtor în chestiuni bisericești îl are Sfanțul Sobor Arhieresc, format din patriarh care poartă numele de « Arhiepiscop de Ipec și patriarh al Șerbiei», cel care conduce Soborul, și din metropoliți, episcopi și ierarhi.
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
episcopului Maurus de la Ravenna care dorea să obțină un statut de autocefalie. Maurus a primit și sprijinul direct al lui Constans al II-lea care a hotărât să scoată Ravenna din sfera de influență a papei. În final, papa și arhiepiscopul Ravennei s-au excomunicat reciproc. Abia sub papa Leon al II-lea arhiepiscopatul de Ravenna a intrat din nou în sânul bisericii romane. Se mai știe de Vitalian că a reușit să întindă influența papală în Anglia și pe insula
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]
-
sânul bisericii romane. Se mai știe de Vitalian că a reușit să întindă influența papală în Anglia și pe insula Creta. În Anglia, conflictele religioase între britanici și anglo-saxoni au fost înlăturate după ce călugărul Teodor de Tarsus a ajuns noul arhiepiscop de Canterbury. Și în Creta - care se afla bineînțeles în zona de influență a Bizanțului - Vitalian a avut cea mai mare pondere privind diferite chestiuni legate de situația juridică a bisericii. Vitalian murit pe data de 27 ianuarie 672, fiind
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]
-
Imperiul Bizantin. Prin urmare, în același an Formosus a fost însărcinat cu o misiune de evanghelizare în Bulgaria. Papa Nicolae I a refuzat cererea țarului de a crea o Biserică Bulgară supusă Romei și de a-l numi pe Formosus arhiepiscop al Bulgariei. La scurt timp după întoarcearea lui Formosus la Roma, bulgarii au intrat sub jurisdicția patriarhiei din Constantinopol. În calitate de candidat la scaunul papal a făcut parte din gruparea potrivnică lui Ioan al VIII-lea. De aceea în timpul pontificatului acestuia
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
(+929) a fost papă al Romei din 914 până-n 928. Ioan s-a tras din familia Cenci din Tossignano lângă Imola. Înaintea alegerii lui a fost episcop de Bologna iar din 905 arhiepiscop de Ravenna. Decisiv pentru alegera sa a fost, desigur, apropierea lui față de regele italian Berengar I. ca și față de camarila consulului și senatorului roman Theophylact I. de Tusculum. După opinia contemporanului său Liutprand de Cremona a ajuns papă doar datorită
Papa Ioan al X-lea () [Corola-website/Science/305418_a_306747]