17,527 matches
-
știa. În momentul când arhitectul se prezenta la Casa de Artă, toată lumea cunoștea teribilul secret, afară de Ioanide. Greutatea pentru Gaittany era de a înfrunta primul moment. - Să trăiești! zise Gaittany întîmpinînd pe Ioanide. (Suprimase hohotele, zâmbind doar echivoc, neștiind dacă arhitectul e informat.) - A dispărut Pica și nu pot să-i dau de urmă! intră închestiune Ioanide. Gaittany era un om cu educație așa de fixată, încît unele lucruri îi erau imposibile. Niciodată nu comunica el cel dintâi o veste rea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o fotografie a Pichii, într-o ramă de argint. Ioanide culcă repede la pământ fotografia, dar după plecarea soției sale o ridică din nou și o privi foarte calm, punînd-o în poziții cât mai avantajoase. - Ce frumoasă fată am! repetă arhitectul o exclamațieveche. Apoi puse portretul la locul lui, așa cum fusese înainte, și începu să se plimbe prin odaie. În minte avea imaginea vie a Pichii, așa cum o văzuse atunci când o lăsase în casa Erminiei. Pica a plecat departe, va sta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
jocuri lineare pe foi de hârtie, într-o distracție completă. Într-un G. Călinescu târziu, servitoarea îi puse alături o ceașcă de ceai, care rămase acolo până se răci. După aceea, descoperind-o, Ioanide bău ceaiul rece. La trei noaptea arhitectul încă mai ședea în fața biroului, privind fotografia Pichii, cu capul rezemat în palmă. Apoi se duse în odaia lui și se culcă îmbrăcat. A doua zi sosiră telegrame de condoleanțe de la Gaittany și Pomponescu. Câteva zile atmosfera casei lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
temă spre a nu-și mâhni soțul. Un fapt era sigur: Pica plecase cu Gavrilcea și fusese împușcată. Dar unde? Din întîmplare, Ioanide se întîlni cu Hagienuș, care, luând o figură lamentabilă, se scuză că n-a plătit ceea ce datora. Arhitectul făcu un semn de indiferentă. Hagienuș nu se socoti disculpat și continuă: . - A fost piază-rea cavoul, mai bine nu-l vindeam. Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
da, fire de paie, căzute probabil de la o ladă, și pete foarte absorbite pe dalajul interior. Era sânge închegat, intrat în porii pietrei. Sângele Pichii. Curentul nemotivat făcu pe Ioanide să privească în sus. În partea din fund a rotondei, arhitectul așezase o fereastră de metal în grile, cu ochiuri de sticlă portocalie, în așa chip încît lumina soarelui pătrundea cu tonuri de amurg violet. Ochiurile de jos ale rețelei erau sparte, plumbul de ligament cu totul rupt, lăsând un spațiu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
putea foarte bine strecura. Ioanide zări la ieșire pe mormântul Dolfescu socotelile sale bănești făcute cu plaivazul. Unul care trebuie să fi știut foarte multe lucruri era fără îndoială Tudorel. Acesta nu spuse nimic, nici nu fu întrebat de Ioanide. Arhitectul trecea privirile asupra lui ca asupra unui obiect neînsuflețit. Nu ura pe Tudorel, simțirea paternă era mai puternică decât judecata. Când citise memoriul, cu un sentiment de oroare, fiindcă lui Ioanide îi era cu neputință să se transpună într-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un homuncul al său, probabil, care mocnise în propria sa ființă transcendentală și printr-o demineralizare de substanțe tonice devenise un monstru de nerecunoscut, în care câteva linii grotești caricaturizau și denaturau propria sa formulă biologică. Cu toată această incompatibilitate, arhitectul păstrase o slăbiciune pentru Tudorel, o gingășie medicală pentru un infirm. La moartea Pichii acest interes dispăru și, fără a face loc antipatiei, fu înlocuit cu absența totală a imaginii lui Tudorel. Ioanide nu considerase niciodată G. Călinescu de fapt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tot ce fusese inteligibil în fratele ei, substanța comună a celor doi gemeni înrudită cu formula sufletească a lui Ioanide fusese absorbită de umbra Pichii. Tudorel rămăsese fără sânge familial, un străin purtând juridic numele Ioanide. De unde completa insensibilitate a arhitectului. Epica probabilă a evenimentului o află Ioanide de la Hangerliu. Acesta exprimă prin Gaittany dorința de a face o vizită arhitectului, în scopul de a-i comunica informații importante relative la Pica. Ioanide îl primi. Hangerliu era tot așa de familiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fusese absorbită de umbra Pichii. Tudorel rămăsese fără sânge familial, un străin purtând juridic numele Ioanide. De unde completa insensibilitate a arhitectului. Epica probabilă a evenimentului o află Ioanide de la Hangerliu. Acesta exprimă prin Gaittany dorința de a face o vizită arhitectului, în scopul de a-i comunica informații importante relative la Pica. Ioanide îl primi. Hangerliu era tot așa de familiar și neglijent, cu o vizibilă retenție. Astfel, nu emise niciodată în cursul întrevederii râsul său idiot, nu se plimbă prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nevoie și a găsi o altă orientare, la care îl ajutau legăturile lui cu tabăra germanofobă. Ioanide ascultă totul cu un amestec de tristețe și silă. I se părea o comedie de prost-gust, de resortul romanelor senzaționale celor mai detestabile. Arhitectul avea o concepție sublimată despre viață și refuza din câmpul realului tenebrosul și absurdul. Nu era "serios", după el, ca cineva să se ascundă în cimitir, iar agenții să deschidă focuri împotriva cavourilor pentru a prinde un șnapan căruia îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atinsese ținta vieții sale: "jucase teatru adevărat". Ioanide concepu o antipatie specială împotriva lui Tudorel, aflând că el fusese acela care adusese pe Gavrilcea în casa Hergot. Fără această imprudență, Pica ar fi fost salvată. Toate tiradele doctrinale, citite de arhitect în memorialul lui Tudorel și care-i atrăsese atenția la lectură, îi apărură acum ca mizerii ale unei minți hrănite cu literatură proastă și pervertită în medii suspecte. Mania aceasta a lui Tudorel de a face pe tenebrosul îl oripila
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mișcării, ca victimă inocentă a ei. Astfel, în vreme ce Dan Bogdan recoltase antipatia ambelor tabere, din stângăcie, Ioanide, fără să știe, devenise idol al amândurora. Când deci Pomponescu auzi cuvintele soției sale, crezu cu tot dinadinsul într-o manevră malignă a arhitectului, spre a-l diminua. Era imposibil ca Ioanide să nu fie complice cu Tudorel. Un infam ambițios, lucrând pe două fronturi. Îl amenința acum cu sancțiuni, spre a-l intimida și a-i sufla ministerul. (Exact în acest moment, Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu nu zicea niciodată "localul e bun sau e rău", nu pronunța nici o observare de natură a crea dificultăți organelor locale, ci stabilea o asociație oarecare, de pildă: Prima construcție pe care am ridicat-o când am căpătat diploma de arhitect a fost o primărie de comună rurală. Cred că există și acum, dacă n-or fi clădit alta mai mare în locul ei." Din gura lui nu ieșea nici o propoziție de caracter politic, cuvântările lui mărginindu-se la teme vagi - frumusețea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teracotă, dar Sultana tăcea, spre a nu strica un efect viitor. Un singur obiect fu înstrăinat, și anume pendulul. Saferian, afectat de moartea Pichii, voi să aducă o mângâiere lui Ioanide și i-l trimise acasă. În odaia mică a arhitectului, unde fu așezat, pendulul lua proporții și teroriza cu dimensiunea și cu sunetul patul de fier. Totuși Ioanide se simțea bine și apele îl calmau așa cum te calmează valul de mare izbindu-te în umeri. Predarea obiectului fu făcută de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interesul între Ioanide și doamna Ioanide, încît orice echivoc, de-ar fi existat, fu risipit. Ce se întîmplase? Sultana, fire vibrantă meridională, intuise în fizionomia lui Ioanide profunda rană paternă. Abia atunci înțelese cuvintele pe care i le spusese altădată arhitectul și-și dădu seama de incoveniența legăturilor erotice. Ioanide îi apăru mai uman, superior unui banal candidat la dragoste, și chiar faptul de a-l ști afemeiat îi produse o altă impresie. Ioanide iubea femeia pe toate registrele, patern, conjugal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ofițer. Fiecare părinte, oricât de strălucit în profesia lui, vrea să salveze pe copii de mizeriile meseriei sale și să-i facă altceva. Hagienuș era încîntat că fiu-său, Petrișor, era ofițer, Ioanide nu regretase că Tudorel nu se făcuse arhitect. Tot astfel, Saferian sperase ca Sultana să iasă din cafele, să se căsătorească cu cineva din categoria acelora care-i frecventau salonul. O fată așa cultă, deșteaptă!... Demirgian, băiat bun, n-avea ce zice, însă cafegiu subțire. Mâine s-ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a para chinuitoarele sfredeliri ale ochilor lui Ioanide și a-și menaja astfel incertitudinile, fie privind nemișcat, lipsit de orice expresie, fie prinzîndu-se de a. o vorbă a lui Ioanide și dezvoltînd-o cu aer de aprobare. "A devenit viclean", constată arhitectul, care suspecta mai mult limbuția lui Botticelli decât tăcerile sale. Botticelli era un spirit violent negativ față de orice noutate, nesimțindu-se în voia lui decât în fața unui lucru dinainte admis. Prin urmare, nu era nici o speranță să guste proiectul înainte de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pricepe." Cu toate astea, era convins că Botticelli minte. Oamenii cu instrucție puțină au o mare capacitate, remarcase el, de a mimetiza stilul exterior al altora. Butoiescu prinsese maniera verbală a lui Ioanide și-l parodia imperceptibil. Ceea ce chinuia intelectul arhitectului era faptul de a nu fi absolut sigur că Botticelli disimulează, s-ar fi putut ca de data aceasta să fi fost sincer. Imposibil, de altfel, de știut, atât de impenetrabilă devenise din lipsă de reacțiuni marcate emoția constructorului. Când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
magazie teribilă cu contraforți de beton armat și geamuri de cristal galben. Mai multă atenție dădea Ioanide reacției câinelui său Ștolț fără a pretinde că acesta se pricepe în arhitectură. Totuși, Ștolț arăta o încredere nelimitată în tot ce făcea arhitectul, care pretindea că se poate scrie un portret complet al câinelui său, căruia îi admitea chiar o concepție despre viață. Provocat de Saferian, de față fiind Gaittany et compania, să se explice, Ioanide se exprimă astfel: - Ștolț al meu, ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide n-auzea nimic, cu totul furat de frenezia lui, conversația agitată a altora despre evenimente trecea pe lângă urechile sale ca un zgomot gol. Către sfârșitul lui septembrie, Butoiescu se apropie foarte respectuos de Ioanide, cu jurnalul în mână. - Domnule arhitect, a căzut Varșovia! Ioanide, picat din altă sferă, îl privi fără a înțelege și răspunse cu nevinovăție: - Și ce dac-a căzut Varșovia? Abstracția lui miră profund pe Botticelli, care de altfel avea cultul evenimentelor perimate. Ioanide, în momentele liniștite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cu căciulă pe cap. lată evenimente și ținute ignorate de Ioanide. Nu știa când Pica se îmbrăcase național, ghici că fusese vreo serbare la școală. Ce făcea Pica la liceu, ce colege avusese, ce gânduri închidea în capul ei arhitectul habar n-avea. Răsfoi cărțile. Una era un manual de literatură franceză pentru curs superior de un profesor pe care îl avusese el. Într-adevăr, pe pagina întîi era semnătura sa pretențioasă cu o mică parafă dedesubtul unei declarații puse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spunea ea, aveau să-ți ajute amândoi, ea făcând pe secretara ta, el și Tudorel procurîndu-ți comenzile pe care le visezi tu. Mai zicea că o să te oblige să-ți faci o casă a ta, un palat, cum merită un arhitect, nu să stai ca-n cort, cu chirie sau tolerat. Dar fără învoirea ta nu s-ar fi căsătorit cu Gavrilcea. . - Erminio, treci peste asta. . - Am să-ți mai spun un lucru interesant. Ea zicea că ținela Tudorel fiindcă seamănă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mașină oprită câtva timp la oarecare distanță nu-l intrigă. Cu toate acestea, multe persoane trecură pe dinaintea bazilicii de beton armat a lui Ioanide și impresii deosebite între ele se formară, dintre care unele ar fi scandalizat cu siguranță pe arhitect dacă le-ar fi știut. Gulimănescu trecu împreună cu Hagienuș. . - E o construcție colosală pentru România, ziseGulimănescu. . - Numai să aibă liniște s-o termine! răspunse Hagienuș,în general sceptic și înfricoșat de orice munci herculeene. . - Aci intră material, nu glumă! . - Ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ordonă să i se deschidă portiera. De la distanță, privi binaua. - E interesantă, zise, dar de ce nu e în stil rumînesc? . - O face din beton armat și scoate tot efectul numai dincontur, neputând aplica ornamentații. . - Parcă are ceva babilonic sau american. Arhitecții ăștiamoderni!... Însă impune, se simțea nevoie de un astfel de locaș. . - Asta și este intenția, tanti, de a da impresia de grandios,explică Hangerliu strivind pe furiș o sămânță de floareasoarelui, găsită în buzunarul pardesiului. . - Trebuie să vorbim cu primarul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
afirmau cu tărie că se pune un reflector, deci e un post de observație antiaeriană. În cele din urmă, așezîndu-se crucea, ipotezele hazardate se spulberară și se făcură speculații asupra motivelor ridicării bisericii și presupusului caz Ioanide. Cum în corpul arhitecților se cunoștea tendința neoclasicistă de nuanță păgână a lui Ioanide, se născură două interpretări printre admiratorii lui cu conformație ideologică. Unii vorbeau de "convertirea" arhitectului, care, printr-o iluminație bruscă, părăsise păgânismul. Aceștia erau căutătorii de probleme sufletești, de cazuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]