KorAP: Find »[drukola/base=bătrână & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...215 >

5,357 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929

a învățat încă să-și poarte de grijă. Pe comodă era așezată o păpușă veche, foarte frumoasă. Cristescu încercă un imbold ciudat. Să pună păpușa în poala Melaniei Lupu, s-o mângâie pe buclele albe. ― Nu vreți o dulceață? întrebă bătrâna cu glas șovăitor. Maiorul se scuză și ieși tulburat. Se simțea nemulțumit de el. Se despărțiră în pasajul subteran de la Universitate. În jurul lor, lumea mișuna, studenți gălăgioși, cu câte o mapă sub braț și mâinile încrucișate jos, la poalele canadienelor

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
pieliță, de var. Melania Lupu ieși din bucătărie mestecând. ― Firește că vor veni. Popa o privi iute: ― De ce? Formalitățile s-au terminat, pe Panaitescu ― ideea dumitale ― ni l-au rambursat. Râse sinistru: Acum îl veghem. Mâine vom plânge la înmormîntare. Bătrâna clătină capul. Pe figura senină nu se citea deloc oboseala. Se așeză și motanul îi sări în poală. ― Se vor întoarce! E ceva care nu i-a convins. Nu știu ce. Poate atmosfera... ― Aiurea! opină sculptorul întinzîndu-și picioarele. Dacă intrau la idei

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
de autori și asta-i umplea de satisfacție. Se simțea bine, puternic, deasupra celorlalți. Se uită cu dispreț la sculptor, neras, jigărit, cu fața trasă și cu ochii ca două făclii. " Va ceda repede, ca și nenorocita astalaltă. Nu și bătrîna..." O privi pe furiș încercînd să descifreze ce se întîmplă dincolo de expresia senină. Femeia îl nedumerea, de fapt nu putea să-și ierte că se lăsase păcălit atâția ani. O ignorase totdeauna, o ființă fără importanță, nebună după dulciuri și

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
un concurs, iar Matei îi șoptise că pariază până la ultimul leu. Când pierdea, continua să zâmbească și nu mai călca prin bucătărie. Ronțăia în odaia ei bomboane englezești, se uita la televizor și aștepta pensia... ― Du-te, fetițo! o îndemnă bătrâna. Îți garantez că... Valerica Scurtu se zvârcoli ca o viperă. ― Ți-ai pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut cum te ghiftuiești?Asta înseamnă că nu ți-e frică. Nu ți-e frică pentru că tu l-ai

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
receptorul. Matei schiță un gest s-o oprească. Melania Lupu duse degetul la buze șoptind: ― Lăsați-o. ― Ai căpiat?! Nebuna e în stare să toarne tot. Grigore Popa se ridică din fotoliu. Îngăimă: ― Apasă pe furcă, pentru numele lui Dumnezeu! Bătrâna respiră adînc: ― Domnișoara Scurtu are dreptate. Tablourile astea sânt un blestem. Le vom preda domnilor de la Miliție. E desigur mai bine așa. Vorbea fără să-și dezlipească ochii de spinarea femeii. Valerica Scurtu rămase cu degetul în orificiul discului. Spatele

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
dezlipească ochii de spinarea femeii. Valerica Scurtu rămase cu degetul în orificiul discului. Spatele-i tresări, traversat parcă de un curent electric și lăsă receptorul. Începu să plângă. Melania Lupu suspină ușor. Pe buze îi alunecă un zâmbet de gheață. Bătrâna ciugulea drageuri mici de ciocolată dintr-o pungă cafenie. Întinse reflex bomboanele spre Valerica Scurtu, dar se opri la jumătatea drumului. Femeia nu observase intenția. Continua să plângă cu fața ascunsă în îndoitura cotului. ― Și totuși nu putem continua așa

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Sculptorul îi privi lung. Izbucni dintr-o dată în râs. Hohote oribile, fără veselie care umplură odaia. ― Banii se împart la trei! Au crăpat doi din cinci. Și-acum cine vine la rînd? Următorul! Poftiți, vă rog! Următorul! Sînteți invitații mei! Bătrâna avu o mișcare de recul. Șopti cu ochii la sculptor: ― Vă e frică? "Frică? gândi Grigore Popa. Firește. Și mie mi-e frică. Ne e frică totdeauna de ceea ce nu vedem sau nu înțelegem. Nu te poți apăra, nu știi

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
ne gîndim? Sculptorul se mișca dezordonat. Murim ca muștele! Nici n-a apucat bine nenorocita să spună de Miliție că a și mierlit-o! E cumplit! ― Cretin! scrâșni Grigore Popa. ― Nu cred că de aceea a murit, reuși să spună bătrâna înecată de suspine. Acum însă... Vă implor, liniștiți-vă. Să ne adunăm puterile! Avem atâtea de făcut! Sculptorul își înfundă nervos pumnii în buzunarele pantalonilor. Tergalul subțire pârâi. ― Ce bîzdîganie îți mai trece prin minte? Ce-ai mai scornit? Melania

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
năvăli în obraji pictîndu-i cu carmin. ― Domnule Matei! Extraordinar! Ce idee formidabilă ați avut! ― Eu?!? ― Extraordinar! Luă mâna sculptorului și o strânse la piept: E atât de simplu! Grigore Popa păru sceptic. ― Dacă și ăsta are idei... ― Valerica Scurtu... Doamne! Bătrâna își duse mâna la frunte râzând nervos: Valerica e slăbuță... Un firicel... Cum nu înțelegeți? O s-o băgăm dedesubt... ― Unde? Popa simți nevoia să se agațe de ceva. Avea impresia că alunecă. ― În sicriul lui Panaitescu, sub frunzele de brad

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
șters. CAPITOLUL VII O ÎNMORMÎNTARE NEOBIȘNUITĂ Dădeau târcoale sicriului încercînd să sesizeze vreo greșeală. Pieptul lui Panaitescu părea prea bombat, dar mormanul de flori camufla micile neajunsuri. ― Bine că s-a terminat, suflă Matei. Avea o permanentă senzație de vomă. Bătrâna își drese pieptănătura cu dosul palmei așa cum procedezi la bucătărie când ai mâinile murdare. ― Peste o oră, maximum o oră și jumătate, o să înceapă să vină cunoștințele. Pe figura bătrânului se așternu o expresie sardonică: ― Nici n-o să le treacă

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
de țuică. Și acum să ne gândim încă o dată dacă n-am uitat ceva. Începu să patruleze în sus și în jos cu mâinile la spate. ― Da' știu că ai energie, cucoană! Matei o măsura buimac. Eu unul sânt praf! Bătrâna râse cochet. ― Sînteți gentil... Deci, Valerica a plecat de dimineață la serviciu. Și-a luat va să zică paltonul, geanta, șoșonii. Cheile, banii, tichetele pentru autobuz, ochelarii de lucru. Pe acestea în orice caz nu le vor găsi în odaia ei. Oh

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
indiferent, ăsta însă aproape că urăște tot ce populează universul finit și infinit. Dă-mi voie să fiu surprins că riscă o pneumonie la vârsta lui, de dragul amicului Panaitescu. Nu, hotărât, spectacolul e prea frumos! ― Poate că i-a influențat bătrâna, opină moale Azimioară. Pare un om de treabă. ― Pare... Numai că Grigore Popa este persoana cea mai puțin influențabilă pe care am întîlnit-o vreodată. Ține minte! Altceva decât insistențele și zâmbetele Melaniei Lupu l-a convins să iasă din casă

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
extrem de mult să vină, deși nu se simțea deloc bine. Mi-e teamă chiar să nu se fi îmbolnăvit. Întinse mâna maiorului, apoi lui Azimioară. Vă mulțumesc că sînteți alături de noi. Mai ales în asemenea împrejurări... Se îndreptară spre ieșire. Bătrâna continua să vorbească, înșirînd banalități convenționale. ― E atât de trist pentru noi toți! Ne obișnuiserăm împreună. Cred că ați trăit și dumneavoastră astfel de momente. Uiți tot ce-a fost neplăcut și rămân doar amintirile frumoase. ― Sânt convins... Matei dârdâia

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
ne cărăm! Trage al dracului stațiunea asta! Zări un taxi și ridică mâna. Mașina opri la câțiva metri. Cristescu începu să rîdă: ― Am să trec diseară pe la dumneavoastră. Vreau să discut neapărat cu domnișoara Scurtu. Evident, dacă nu vă deranjez! Bătrâna păru o clipă descumpănită, mai mult o impresie, apoi declară senină: ― Nici gând să ne deranjați, domnule maior. Ne va face multă plăcere. Vă așteptăm negreșit. Draga Valerica! Va fi încîntată că vă ocupați de ea. ― Bate câmpii cretina, mormăi

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
ea. ― Bate câmpii cretina, mormăi cu spatele întors Grigore Popa și intră în mașină. Matei se lăsă greu pe canapea. Comentă printre dinți: ― Nu prea ești abil, papa! Melania Lupu îi arătă din ochi șoferul și sculptorul tăcu. Getaxul demară. Bătrâna se întoarse cu cel mai fermecător surâs spre Cristescu și Azimioară, rămași pe trotuar, și flutură în dreptul buzelor grațios degetele înmănușate. ― Ce oameni încîntători! Continuă să zâmbească mult timp după ce maiorul și subalternul său nu se mai zăriră. * Cristescu se

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Nu. ― Hm, e foarte interesant. Valerica Scurtu n-a părăsit locuința de alaltăieri. Adică de la prima noastră vizită. ― Poate că n-a avut chef să ia parte la circul ăsta... ― N-aș crede. ― Sau într-adevăr e bolnavă așa cum pretindea bătrâna. ― De acord. Dar tot ea pretindea că a plecat azi de dimineață la serviciu. Puse mâna pe clanță precizînd: Casa are o singură ieșire. Azimioară se bâlbâi tulburat: ― Credeți că... ― Nu cred. Mi-e teamă! Schiță un salut vag și

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
de pâine. ― De asta poți să fii sigură. ― Trebuie să justificăm dispariția Valericăi. ― A plecat și nu s-a mai întors! ― Categoric! fu de acord Matei. Ne batem capul de pomană. Oricum, n-avem altă soluție. Ziceai că știi tabinet? Bătrâna își strânse buzele. ― Cred că am făcut o greșeală. Grigore Popa o privi iute. ― O greșeală, repetă Melania Lupu. I-am spus maiorului că Valerica a plecat de dimineață la birou. ― Ei și? ― Răspundem noi de ce i se putea întîmpla

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
ca după un singur telefon să-ți trimită lucrători. Mâine dimineață am să mă duc chiar eu la I. A. L. ― Pe bărbați nu-i interesează chestiunea? ― Oh! Bărbații! ― Și domnișoara Scurtu? se interesă Cristescu pe tonul cel mai firesc. Bătrâna clipi nevinovată. ― Sărăcuța, e ocupată până peste cap. ― Mă întreb dacă mă poate primi... Melania Lupu se uită la ceas. ― 7. Cred că s-a sculat. Zâmbi scuzîndu-se parcă: Nu-i place s-o trezești brusc. Mititica de ea e

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
am întors de la cimitir după 5. Are astenie și medicii i-au recomandat să se odihnească. Cristescu aruncă o nadă. ― Poate că vrea să doarmă în continuare, până dimineață. Credeți că e cazul să mai aștept sau să revin mîine? Bătrâna începu să rîdă: ― Dumnezeule! Nici chiar așa! O să se amuze grozav când am să-i povestesc. De altfel, azi e vineri... ― Și? ― În fiecare vineri la 8.20 se dau la televizor filme cu cowboy, ne uităm împreună. Își bătu

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
ne bucurăm când cineva e dispus să-și piardă puțin timp în compania noastră. ― Exagerați... ― Știți bine că nu, domnule maior. Sîntem plicticoși, vorbim numai de boli, și uneori chiar adormim. Nu vreți o cafea? Cristescu refuză fără convingere și bătrâna se îndreptă spre bucătărie. Întrebă din ușă: ― Cu rom? ― Foarte puțin. Privi un timp pereții, între ferestre atârna o litografie veche ― o amazoană cu un câine de vânătoare ― apoi tavanul rotund, cu ornamente de ghips. Îi veni pe neașteptate o

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Pe chipul sculptorului se așternu stupoarea. ― Nu vă simțiți bine, domnule Matei? ― Ba da... Înghiți în sec și încercă să rîdă: E all right! Cristescu se întoarse preocupat în hol. " Ce s-a întîmplat cu Valerica Scurtu?" Când se întoarse, bătrâna îl găsi pe maior vorbind la telefon. ― Bun, dragul meu. Bănuiesc că în jumătate de oră... Sigur că da... Te aștept! Puse receptorul în furcă și-i zîmbi: ― Mi-am permis să abuzez de ospitalitatea dumneavoastră. ― O, nu face nimic

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
venit! ― Ați avut câteva zile grele. Veți intra însă în normal și... ― Sper! Își privi ceasul îngrijorată. E 8. Ce-o fi cu Valerica? Se uită la maior cerîndu-i parcă sfatul. ― Dacă o s-o întrebați, probabil că o să vă spună. Bătrâna se ridică vioaie. ― Am să încerc. Nu-mi place somnul ăsta. Mi-e teamă că e într-adevăr bolnavă. Cristescu se răsuci pe scaun, urmărindu-i curios mișcările. Bătrâna se apropie de odaia Valericăi Scurtu. Bătu discret, așteptând câteva clipe

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
parcă sfatul. ― Dacă o s-o întrebați, probabil că o să vă spună. Bătrâna se ridică vioaie. ― Am să încerc. Nu-mi place somnul ăsta. Mi-e teamă că e într-adevăr bolnavă. Cristescu se răsuci pe scaun, urmărindu-i curios mișcările. Bătrâna se apropie de odaia Valericăi Scurtu. Bătu discret, așteptând câteva clipe cu urechea lipită de ușă, apoi bătu mai insistent. Privi contrariată spre maior și chemă cu glas tare. ― Valerica! Dormi, draga mea ? Valerica! întoarse o față speriată. Sânt extrem de

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
prea liniștiți. * Melania Lupu își frângea mâinile. Îl urmărea cu ochii plini de lacrimi pe Azimioară care începuse să cerceteze holul. ― Regret, doamnă... ― Îmi dau seama că nu aveți încredere în noi. Nu mă supăr deloc... Cristescu își mușcă buzele. Bătrâna făcea parte din categoria aceea de oameni pe care nu-i poți brusca. Chiar când greșeala e evidentă, rămâne ceva care te oprește, așa cum alții cer palme gratuit, fără eforturi. Se îndreptă spre odaia Valericăi Scurtu. Melania Lupu îl urmă

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
vas, o scrumieră sau o carpetă, mai depozita câțiva metri de lenjerie în șifonier, le căuta un loc în interiorul supraîncărcat, le admira și apoi ochea altceva, chibzuia alte economii, cu gândul la el, un anonim fără chip. Se uită la bătrână. Rămăsese în prag măruntă, neputincioasă, cu mâinile atârnând pe lângă trup. ― Nu obișnuia să încuie ușa când pleca? Melania Lupu își umezi buzele. ― La serviciu? ― În general. ― Ba da... În sfârșit, poate nu totdeauna. N-am verificat. ― Ciudat, reflectă Cristescu deschizând

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]