5,989 matches
-
fața ciupită lucea de grăsime ; nasul gros și buzele vinete țineau bună companie unor ochi bolovăniți. Afacerea cu golitul haznalei numai Voicea o angaja. După ce făcea prețul, își căuta tovarăși : de obicei un moșneag tăcut și singuratic care mirosea de bătrânețe ; un fost tăietor de lemne și, câteodată, căpitanul Meițanu. Mic, cu chiștocul lipit pe buză, bătrânul nu apărea decât la treabă. Cu o grimasă, da păhăruțul peste cap apoi se apuca tăcut de cărat găleți. Gălăgios și chiulangiu, Voicea nu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ușura, probabil, asta. Ar constitui un fel de exorcism. Cu atât mai important cu cât nu mai sunt în situația, fericită, de a-mi crea singur punctele de sprijin, când am nevoie. Printre "darurile" pe care mi le-a adus bătrânețea se numără și acesta; iar, acum, mă simt ca o epavă aruncată la mal. Dacă aș avea mai multă energie, aș fi, poate, disperat. Dar nu ajung până acolo. Disperarea e o stare vitală, or eu sunt doar obosit, deprimat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întreg la minte. Când Julius a încercat să afle ce temei au gurile rele să lanseze asemenea vorbe, doctorul Luca s-a mulțumit să-i explice că unul dintre marii regi ai Spaniei, anume Carol Quintul, s-a retras la bătrânețe într-o parte rezervată a castelului unde doar câțiva servitori aveau voie să pătrundă, pentru a se război cu treizeci de pendule; armată pe care n-a izbutit s-o învingă. După aceea a schimbat vorba și s-a întors
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
contradicțiile caracterului meu. Ele au atârnat greu în balanță, transformând în fatalitate întîmplări ce puteau să rămână altminteri fără consecințe. 25. Ceva mi-a rămas, totuși, din lectura stoicilor. O anumită jenă. Până în acest an, nu vroiam să aud de bătrânețe. Puteam alerga după autobuz, dacă era cazul. Acum, încerc să accept că sfârșitul poate dura câteva clipe. O înțepătură fulgerătoare în piept, în dreptul inimii, cum am simțit adineauri stând întins în pat, pe întuneric, și, dacă nitroglicerina nu-și face
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
spun. Încep să nu mai fiu sigur că singurătatea e oglinda cea mai limpede în care te poți privi. Uneori, nu mai am energie decât pentru a nu mai vrea nimic. Mă împac din ce în ce mai greu, văd, cu handicapurile impuse de bătrânețe și cu grijile aduse acum de infarct. Poate, chiar, faptul că, în vara aceasta, m-am atașat de verdele mohorât al unor oțetari nu e o întîmplare. Și totuși, invariabil, mă întorc la bănuiala că impulsurile mele negative au ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
brusc, doctorul Luca, iar când am înțeles a fost prea târziu. A îndepărtat cu un gest repezit bastonul cu care se jucase până atunci, apoi și-a reluat masca ironică, folosită de câte ori se găsea în dificultate: "Oricum, băiete, acum, la bătrânețe, știu că e mai bună o dragoste uzată, cârpită, decât singurătatea. Cel puțin, îl cunoști pe celălalt. Te știe și el. Ești ca și singur, dar la nevoie e un suflet lângă tine. Nu te simți ca un câine de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zilei. Nu sunt, totuși, păsări de deșert. Trăiesc, s-ar zice, pasiv. Orice presupune efort mă obosește. Dar, poate, au dreptate cei care cred că numai ceea ce se face cu pasiune merită să fie făcut. Oricum, m-am lămurit de ce bătrânețea e un amestec de melancolii și iritare. 4. Bolile de inimă sunt socotite de mulți "o șansă", în comparație cu altele. Teoria e că nu suferi, mori fulgerător, fără să apuci să te chinui și să te degradezi. De parcă ar exista morți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-i ascundeau ridurile ca o labă de gîscă cînd rîdea, tipicele riduri ale ducelui de Windsor, fiindcă unchiul Juan Lucas se apropia de cincizeci de ani, deși era proaspăt ca un măr și fața lui părea Întruchiparea visului tinereții fără bătrînețe și al vieții fără de moarte, din care infarctul era exclus complet și În care racii, frutta di mare, se consumau În restaurante unde nota de plată era cît un salariu obișnuit și nu se devorau doar cu privirea pe afișele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la Început și cînta repede coborî Încheieturile și jap!, Încă o lovitură. „CÎnd se termină lecția, o să-i povestesc lui Carlos și el o să se tăvălească pe jos de rîs, azi știu că ai Încasat-o să ai și la bătrînețe, o să spună. Dar el o să vină mai departe să ia lecții, fiindcă Într-o zi o să dea un recital și sigur că o să vină toți cei de aici, bătrînelul Înțelept și chel și femeia bosumflată care se dezbracă, copistul, școlărițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ai spus tu este mai real și mai concret decât însuși faptul că eu exist și că mă numesc Cornel Moldoveanu. Dar, te-ai întrebat vreodată ce m-a determinat să scriu? Și, încă, să mă apuc de scris la bătrânețe?” ... tic-tac, tic-tac, tic... “Bănuiesc că lipsa banilor sau setea de afirmare, de celebritate. După cât știu eu, câștigi destul de bine din ceea ce faci, îți poți suplimenta, când dorești, veniturile cu meditații de tot felul; știu că nu puțini sunt cei pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
s-au unit ogoarele sătenilor și-au dispărut haturile, el s-a trecut cu pământul tot, care nu era cine știe ce, nici prea mult, dar nici prea puțin, atât cât să-și poată duce cu el zilele și să-și hrănească bătrânețile; a avut, însă, la înscriere, o dorință; la început, n-a îndrăznit s-o spună, se sfia, se gândea să nu-i supere pe tovarăși, dar, la urmă, când a văzut că în comisie erau și câțiva oameni din sat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
viața-mi pare așa ingrată? Amarul curge fără preget, de dimineață până-n noapte, iar dinspre Tine drag Isuse, aud tot mai puține șoapte. Deși mă lamentez în taină cu greu îmi plec genunchii Doamne, observ că umăru-mi coboară spre-a bătrâneței grele toamne. Pe fruntea mea s-adună norii unor tristeți ce mă apasă, atât de mult c-aș vrea degrabă să vii și să mă iei acasă... Nu mai găsesc de mult plăcere în tot ce astăzi mă-nconjoară, sunt
C?l?toarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83382_a_84707]
-
în contra dorinței tale de a pleca. Ai de muncit ca să construiești cu așa materie o familie. Să construiești o carte. Ce este scrisul pentru mine? Cui să pun întrebarea? Cărui strat al meu? Poveștile mi le zicea tataie. Tinerețe fără bătrânețe, Punguța cu doi bani, David și Goliat, Păcală și Tândală, Noe, Adam și Eva. Cântecele tot el. Mai întoarce, Doamne, roata vieții, Înger, îngerașul meu, Am văzut lumina cea adevărată, Veșnica pomenire. Poeziile le făcea Moșul, tatăl lui mamaie. Era
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
„Cel mai mult aș vrea o varză!“ - asta i-am răspuns bărbatului meu Doru când, beat de fericire la vestea că vom avea un copil, mi-a promis cam ca în basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte : „Cere-mi orice și-ți voi da!“. „Chiar? am zis. Adică diamante și chestii din astea?“ „Dacă asta vrei, da!“, s-a ținut el tare. Am reflectat o vreme, muncindu-mă să găsesc ceva cu adevărat
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
De desupt are cinci bolduri de argint aurit. În carte sunt câteva inscripții, care puse în șir dau inscripția copiată mai sus. Mitropolitul Varlaam este Secan; din copilărie aici a crescut, a învățat, și a făcut averea, și-a petrecut bătrânețele; a murit și s-a îngropat aici. Această Liturghie era un odor pentru Secani, care au păstrat-o cu sfințenie. În zilele noastre, un domn cu 56 numele B. de la Academie, a găsit știința și diplomația de a o lua
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
mângâiam cu dor. Te-am iubit sub clar de lună, Am dus traiul împreună, De-a fost ploaie, de-a fost vânt, Te-am iubit pe-acest pământ. S-au dus nopțile de vară, Am ajuns in prag de seară. Bătrânețea ne-a cuprins, Dragostea încet s-a stins.
Tinere?e by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83188_a_84513]
-
printre Întruchipările morții ca să-mi tulbure mințile cu propriul său mister de nepătruns. Căci imaginea acelui chip cuprindea toată mila și tot regretul răscolitor al dragostei ce trebuia să moară și era nemuritoare, al frumuseții ce trebuia să decadă prin bătrînețe și să se ofilească ajungînd un pumn de țărînă rece și care totuși era nobilă ca o stea, eternă ca un rîu, nesupusă de groaza oarbă a universului și mai măreață decît cele mai mărețe turnuri Înălțate de om, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și cu multe trepte mai jos decît adevărata siguranță, abundență și liniște. Hainele lui spuneau că stăpînul lor trăise de la o lună la alta, nu chiar de la o zi la alta, veșnic amenințat de o eventuală catastrofă - boală, pierderea slujbei, bătrînețea - care ar fi dat o lovitură distrugătoare resurselor firave ce le Înălțase ca pe un zid Între sine Însuși și lumea Înconjurătoare, niciodată eliberat de spaima acestor nenorociri și totdeauna reușind să scape de ele ca prin urechile acului. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unui tip zilele... — Asigurări! spuse evreul. Ce rost are să-ți pleci urechea la prostiile ălora, că doar n-ai să trăiești o veșnicie! Să strîngi bani pentru zile negre, pentru numele lui Dumnezeu! mîrÎi el. Să pui bani deoparte pentru bătrînețe... pentru bătrînețe, pentru numele lui Dumnezeu, cînd poți s-o pățești exact ca tipul de colo! mîrÎi el. Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile negre! Să lași ceva copiilor cînd Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zilele... — Asigurări! spuse evreul. Ce rost are să-ți pleci urechea la prostiile ălora, că doar n-ai să trăiești o veșnicie! Să strîngi bani pentru zile negre, pentru numele lui Dumnezeu! mîrÎi el. Să pui bani deoparte pentru bătrînețe... pentru bătrînețe, pentru numele lui Dumnezeu, cînd poți s-o pățești exact ca tipul de colo! mîrÎi el. Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile negre! Să lași ceva copiilor cînd Îți dai duhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
drum de pe Pământ, ci și pe oricare stea. Sau, mai bine zis, pe oricare planetă, care a fost cândva o stea. Nu numai pe „Steaua Iubirii”, unde zice PAM că s-a născut Ana, ci și pe Steaua Tinereții fără Bătrânețe, pe Steaua Vieții fără de Moarte sau pe Steaua Poveștilor Adevărate. Ana merge, de obicei, pe jos sau cu bicicleta, pe drumuri obișnuite, prin păduri, peste munți. Când se oprește din mers, stă dreaptă ca o lumină, cu capul ușor dat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Munților Carpați și l-a invitat în Japonia. Un alt cap încoronat, cu care Grădinarul s-a împrietenit, e Regele Razei de Soare. Acesta are două fiice gemene, Clorofila și Hemoglobina. Și el și gemenele se bucură de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În plus, acum se bucură de respectul, grija și dragostea Grădinarului. Apropo, gemenele seamănă perfect între ele. Dar nu le poți confunda. Știți de ce? Pentru că nu au aceeași culoare. Datorită unui singur amănunt. Amănuntul este un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu dragoste și cu noutăți. Mai e și Culoarea Culorilor, de care trebuie să aibă mare grijă Prințul Culorilor, să nu se ofilească nici ea și să nu fie pradă pentru tâlhari. El o ajută să-și păstreze „tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte”, iar Culoarea Culorilor îl ajută pe Prinț să învie portretele, tablourile și să facă văzut nevăzutul. N-ați uitat, cred, ce a făcut cu mine. E destul să dai o singură dată cu pensula peste un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pot întocmi hărți speciale, ale locurilor pustiite de zmei și ale celor aflate în primejdie din cauza zmeilor. Ei pot ajuta oamenii bolnavi și bătrâni să se simtă bine, pe cei sănătoși îi pot ajuta să-și păstreze sănătatea până la adânci bătrânețe. Copiii pot fi cei mai buni reporteri. Ei au vederea clară, pot vedea până în adâncul pământului și până departe în timp. Cei care vor avea norocul să lucreze cu copiii, vor fi fericiți pentru că vor avea prieteni de nădejde și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe aportul vostru de rugăciune prelungită, așteaptă sfaturile voastre experimentate, se îmbogățește cu mărturia evanghelică dată de voi zi de zi” (GIOVANNI PAOLO II, Lettera agli anziani, Città del Vaticano 1999, n. 13). 1. O vârstă posibilă și multiplă 1. Bătrânețea crește în noi. Discursul despre preot nu se sfârșește niciodată. Interesul față de el este totdeauna pa-sionant, chiar dacă nu întotdeauna este binevoitoare discuția care se naște și se dezvoltă în jurul lui. În schimb, este necesară întotdeauna bunăvoința: este modul cel mai
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]