4,680 matches
-
și Corpul al 5-lea, proaspăt sosit în zonă. Alături de cei de mai sus luptau elemente ale garnizoanei din Frankfurt. Printre tancuri se aflau 36 de blidate ale Corpul al 11-lea SS și 14 tancuri grele Tiger II ale Batalionului 502 SS.. Pe 25 și 26 aprilie s-a încercat aprovizionarea celor încercuiți pe calea aerului, dar avioanele de aprovizionare nu au găsit niciun teren potrivit pentru aterizare și nici nu au reușit să stabilească contactul cu cei încercuiți. Germanii
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
de a coordona acțiunile subunităților de la nivel local. Autorul îl mai acuză pe Busse că nu a sprijinit în mod corespunzător prima tentativă de spargere a încercuirii. Vârful de lance al atacului blindat german de pe 28 aprilie era format din batalionul SS al 502-lea de tancuri grele și din elementele rămase din Divizia blindată Kumark. Aceste unități erau organizate în două formațiuni în formă de triunghi. În dimineața zilei dr 25 aprilie, Busse a ordonat celor două formații de tancuri
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
monarhiei spaniole. La sfârșitul acelui an, pe când mareșalul Serrano a plecat din Madrid pentru a conduce armata nordică în Războiul Carlist, brigadierul Martinez Campos, care de ceva timp luptase mai mult sau mai puțin deschis pentru rege, a condus niște batalioane ale armatei centrale la Sagunto, convingând trupele trimise împotriva lui să i se alăture, și a intrat în Valencia în numele regelui. Președintele consiliului a demisionat atunci, și puterea i-a fost transferată plenipotențiarului și sfătuitorului regelui, Canovas del Castillo. În
Alfonso al XII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310405_a_311734]
-
1964) și Academia Militară (1973 - 1975). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost încadrat în funcțiile de comandant de pluton de infanterie Rgt. 3 infanterie (1964), ulterior de mitraliere antiaeriene în Regimentul 21 mecanizat, comandant de pluton și companie în Batalionul 22 vânători de munte în garnizoana Sf. Gheorghe (1965-1967), după care a fost numit în secretariatul Comandamentului Armatei a 3-a din Cluj-Napoca, unde a activat până în anul 1973. Absolvind și Academia Militară, devine ofițer de stat major și este
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
Gheorghe (1965-1967), după care a fost numit în secretariatul Comandamentului Armatei a 3-a din Cluj-Napoca, unde a activat până în anul 1973. Absolvind și Academia Militară, devine ofițer de stat major și este numit ca șef de stat major la Batalionul 22 Vânători de Munte de la Sf. Gheorghe (1975 - 1977), comandantul Batalionului 27 Vânători de Munte de la Borșa (1977-1980), pe care l-a și înființat, ceea ce a consolidat atașamentul față de corpul vânătorilor de munte. Ulterior, Dumitru Cioflină a îndeplinit funcțiile de
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
a 3-a din Cluj-Napoca, unde a activat până în anul 1973. Absolvind și Academia Militară, devine ofițer de stat major și este numit ca șef de stat major la Batalionul 22 Vânători de Munte de la Sf. Gheorghe (1975 - 1977), comandantul Batalionului 27 Vânători de Munte de la Borșa (1977-1980), pe care l-a și înființat, ceea ce a consolidat atașamentul față de corpul vânătorilor de munte. Ulterior, Dumitru Cioflină a îndeplinit funcțiile de șef al cercetării Brigăzii 4 vânători de munte și șef de
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
a studiat la Academia de Înalte Studii Militare din București (1971-1973), la absolvirea căreia a fost avansat la gradul de locotenent-major. A revenit apoi în structurile operative ale Armatei Române în funcția de șef al Cercetării în statul major al Batalionului 26 Vânători de Munte “Avram Iancu” de la Brad (1973-1975). A activat apoi ca ofițer 3 (1975-1980) și ofițer 2 (1980-1982) la Secția Cercetare din statul major a Armatei a III-a (ulterior Armata a IV-a, prin renumerotare) din Cluj-Napoca
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
Balbo va deveni garda de corp a lui Cesare Battisti în timpul conferințelor ținute de către acesta în favoarea intervenției Italiei în război. În timpul primului război mondial a prestat serviciu militar în cadrul Regimentului 8 al alpinilor. Promovat sublocotenent în 16 octombrie 1917 lasă batalionul deoarece fu destinat, la cererea sa, Depozitului Aeronautic din Torino pentru un curs de pilotaj, adevărata sa mare pasiune. Câteva zile după, datorită ofensivei austro-germane, fu constrâns să se reîntoarcă pe front. În 1918 participă la ofensiva de pe Muntele Grappa
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
încărcarea puștilor) și "Instrucția pentru împușcarea la țintă" și adăogată cu note deslușitoare la solicitarea oficialității, pentru uzul Școlii Militare naționale. În anul 1852, la 13 octombrie este avansat în grad de maior. În anul 1853 maiorului Alexandru Macedonski, comandirul Batalionului model, îi sunt aduse mulțumiri de domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1853, 1854-1856), la inspecția făcută, văzându-l "în desăvârșită plăcută stare". În anul următor este numit, prin Poruncă către Oștire, comăndiutor/comandant al Regimentului 3, de către domnitorul Barbu
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
un general de armată român, numit Șeful Statului Major la 23 August 1944. În 1905 a fost admis la Scoala Militară de Ofițeri de Infaterie și Cavalerie pe care a terminat-o în 1907. Proaspătul sublocotenent a fost repartizat la Batalionul 6 Vânători. Pe 1 iulie 1910 este promovat locotenent și mutat la Regimentul 34 Infaterie, unitate în care a servit un timp îndelungat. Între 1919-1920 absolvă ca șef de promoție Școală Superioară de Război. Între 1911 - 1913, locotenentul Mihail urmează
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
armatei. Întors în țară este promovat căpitan, participa la campania din Bulgaria din 1913 în fruntea unei companii din Regimentului 34 Infanterie Constantă. În toamna anului 1916, proaspătul maior Gheorghe Mihail se distinge în luptele de pe Valea Buzăului la comanda Batalionului 2, fiind rănit la 7 octombrie. Refăcut s-a întors la comanda unității sale, cu care a participat la bătălia de Mărășești. Batalionul ÎI/Regimentul 34 Infanterie a rezistat pe poziții și respins 3 atacuri succesive, câștigând timpul necesar intervenției
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
În toamna anului 1916, proaspătul maior Gheorghe Mihail se distinge în luptele de pe Valea Buzăului la comanda Batalionului 2, fiind rănit la 7 octombrie. Refăcut s-a întors la comanda unității sale, cu care a participat la bătălia de Mărășești. Batalionul ÎI/Regimentul 34 Infanterie a rezistat pe poziții și respins 3 atacuri succesive, câștigând timpul necesar intervenției rezervelor și luând 62 de prizonieri și 2 mitraliere. Pierderile regimentului au fost foarte mari (1586 morți, răniți și dispăruți), din rămășițe regimentului
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
Infanterie a rezistat pe poziții și respins 3 atacuri succesive, câștigând timpul necesar intervenției rezervelor și luând 62 de prizonieri și 2 mitraliere. Pierderile regimentului au fost foarte mari (1586 morți, răniți și dispăruți), din rămășițe regimentului se organizează un batalion, care a fost pus în subordinea maiorului Gheorghe Mihail, singurul comandant de batalion rămas valid după luptele din acea zi. A fost rănit la celălalt picior, dar a ordonat să nu se spună trupei că a fost lovit. Spre seară
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
intervenției rezervelor și luând 62 de prizonieri și 2 mitraliere. Pierderile regimentului au fost foarte mari (1586 morți, răniți și dispăruți), din rămășițe regimentului se organizează un batalion, care a fost pus în subordinea maiorului Gheorghe Mihail, singurul comandant de batalion rămas valid după luptele din acea zi. A fost rănit la celălalt picior, dar a ordonat să nu se spună trupei că a fost lovit. Spre seară a fost găsit și evacuat. Pentru faptele sale din timpul celor două zile
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
Școala Superioară de Război, de la data de 1 septembrie 1911, pe care a absolvit-o în iunie 1913. Participă la campania militară din Bulgaria (23 iunie -31 august 1913). După înapoierea în țară este numit Șef de Stat Major la Batalionul 3 Vânători (Infanterie) din Ploiești. La 1 aprilie 1914, căpitanul Ionescu este promovat la Statul Major al Corpului 3 Armată Galați. A participat la Războiul de Întregire (1916-1918). Avansat la gradul de maior la 1 noiembrie 1916, ofițerul este numit
Ștefan Ionescu () [Corola-website/Science/304991_a_306320]
-
ferate; o primărie; un post de jandarmi; o percepție; o frizerie; o popotă; o croitorie; o cizmărie; o măcelări;, o batoză; două tractoare "Fordson" și o limuzină particulară. Deasemenea în sat era cantonat în fostul conac al boierului Bogdan un batalion al regimentului 39 de infanterie. Pentru perioada interbelică într-o comună acestea prezentau o bogăție și un mediu viabil. În anii 1936-1938 satul a gazduit echipe culturale regale. În anul 1938 Cuhureștii de Sus a fost declarat sat-model. Ca urmare
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
Interesant de știut este faptul că în vara anului 1917, în România se află una din cele mai mari concentrări de forțe din Primul Război Mondial: 9 armate, 80 de divizii de infanterie și 19 de cavalerie totalizând 974 de batalioane, 550 de escadroane, 923 de baterii de artilerie. Efectivele umane cifrau 800.000 de combatanți și 1.000.000 rezerve. În momentul declanșării operațiunii situația frontului în zona Mărăști-Nămoloasa era următoarea: Armata a 2-a română era poziționata între dealul
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
moderat și stabil pe plan intern după ce Parisul trecuse printr-un asediu al trupelor germane și bombardat de artileria germană. Din Garda Națională, cu o recrutare restrictivă, fiind admiși doar reprezentanții burgheziei și clasei mijlocii, făcuse parte și proletariatul, constituind batalioane din clasele urbane. Avea însă lacune de organizare și comandă. Doar 30 000 de soldați erau disponibili de lupta, conduși de reprezentanți aleși. Era singură forță militară semnificativă din capitală. Avea propriile ei viziuni politice și convingeri de stânga. Avea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
prin iesirea pasajului din strada Eugeniu Carada. Este clasat ca monument istoric cu codul . La intersecția dintre Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei) și Strada Lipscani se afla în prima jumătate a secolului al XVIII-lea "Hanul Câmpineanu", proprietar fiind Comandirul de batalion Ioan (Iancu) Câmpineanu (1798 - 1863). După moartea părinților săi, el își vinde partea sa de avere, constând în hanul Câmpineanu, situat pe podul Mogoșoaiei în mahalaua Doamnei, peste drum de casele baronului Ștefan Meitani (azi prefectura poliției). Cumpărători erau Petrache
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
regla tracțiunea astfel încât să mențină racheta pe traiectoria predeterminată, compensând orice perturbații sau modificări ale situației atmosferice. Deși primele încercări ale sistemului de dirijare au fost făcute încă în 1965, primul zbor reușit a avut loc abia în 1972. Primul batalion operațional de rachete "Lance" a fost desfășurat în Europa în septembrie 1973. Racheta putea fi lansată la scurt timp după darea larmei (sub 15 minute), și pentru că erau compacte, se puteau manipula mai multe rachete de către o singură unitate. În
MGM-52 Lance () [Corola-website/Science/306028_a_307357]
-
Armatei de Apărare a Israelului ca anticipare a declanțării unui război de independență. La acel moment, foștii membri ai Brigăzii erau printre puținii evrei din Palestina care dispuneau de pregătire militară. În timpul Războiului din anul 1948 Zorea a comandat un batalion din Armata de Apărare a Israelului pe frontul Ierusalimului. Mai târziu, Zorea a fost cooptat în Marele Stat Major cu funcția de comandant al Direcției de Instruire a soldaților. De asemenea a fost comandant al Școlii de ofițeri ai Armatei
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
a înaintat pe direcția Zimnicea - Giurgiu ocupând orașul Giurgiu în seara aceleiași zile. Pe direcția principală atacul a fost oprit de către Divizia 18 infanterie română pe aliniamentul format de valea râului Teleorman. Cu scopul de a intoarce apărarea diviziei, un batalion de vânători -sub comanda căpitanului Engels- din Regimentul (2)9 (locotenent-colonel Anschauer) din avangarda Diviziei 217 germane (general von Galwitz) a ocupat în după-amiaza zilei de 27 noiembrie satul Prunaru. Pentru a evita încercuirea și asigurarea retragerii forțelor spre o
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
jefuit de frumoasa placă de bronz care purta dedicația Regelui Ferdinand. Astăzi monumentul este refăcut, asemenea și cimitirul de onoare este bine îngrijit. Un număr de 216 stejari au fost plantați, prin efortul autorităților locale, parohiei , satenilor si militarilor din Batalionul 1 Caracal (care continuă fără întrerupere tradiția Regimentului 2 Roșiori) în jurul cimitirului de onoare. Nu numai roșiorii Regimentului 2 au căzut în bătălia respectivă, ci și infanteriști din batalionul comandat de maiorul Stoicescu Dumitru (căzut și el...), incleștarea, chiar de
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
fost plantați, prin efortul autorităților locale, parohiei , satenilor si militarilor din Batalionul 1 Caracal (care continuă fără întrerupere tradiția Regimentului 2 Roșiori) în jurul cimitirului de onoare. Nu numai roșiorii Regimentului 2 au căzut în bătălia respectivă, ci și infanteriști din batalionul comandat de maiorul Stoicescu Dumitru (căzut și el...), incleștarea, chiar de scurtă durată, a fost de mare angajament. Pe 29 mai 1927 la Iași, în prezența familiei regale, a fost dezvelit „Monumentul Eroilor Diviziei 2-a Cavalerie” sau „Statuia Cavaleristului
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
acestei școli, colonelul desfășoară a activitate de pionierat, muncind efectiv de la realizarea infrastructurii și până la elaborarea primei programe analitice a școlii. În toamna anului 1919, școala se mută la Mihai Bravu, unde colonelul Pandele Predescu pune bazele organizatorice ale primului batalion de care de asalt. Tabăra de la Mihai Bravu nu întrunea însă condițiile necesare pregătirii unei unități de tancuri, astfel încât în urma raportului întocmit de colonelul Pandele Predescu și a justeței argumentelor susținute de acesta, Ministrul de Război aprobă mutarea Batalionului de
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]