10,418 matches
-
începu să-l ocolească. Prințesa, sub influența fierturilor din ierburi dubioase date de așa - zișii doctori ai tutorelui, cât umblau prin munți la pictat, timp pe care îl petrecea împreună cu acesta, începuse să aibă fantasme, să vadă o latură bună, blândă și frumoasă și să se simtă atrasă de el, lucru ce-i convenea de minune tutorelui, așa că vigilența domniței îi dispăru și nu se gândea că tutorele putea să o urască și să urmărească să-i pună în pericol obținerea
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
te voi primi de Paște Cu răstignire nudă, cu lacrimi și dureri. ,, ( Tea-am așteptat ca pe-o-nviere ) Poezia Violettei Petre, este o creație unică, cum de fapt este opera fiecărui scriitor. Poezia sa este plină de acea dragoste blândă dăruită cu suflet iubirii pentru semenii săi, naturii, pământului, lui Dumnezeu . Poezia sa este precum o icoană divină sau precum o lacrimă prelinsă pe clapet de pianină. Plutesc prin labirintul din lacrima tăcerii Și nu știu ce tribut să mai plătesc durerii
O LACRIMĂ TĂCUTĂ, PESTE PIANINA VIOLETĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359307_a_360636]
-
către ele: „Cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine”...” ( Kant) Poezia adusă în stadiul de „meșteșug”, șlefuită până când „strălucirea” aproape că te orbește... nu mai lasă sufletului nici o cale de exprimare. Poezia are nevoie de lumină caldă și blândă, lumină care să-i asigure curgerea lină. Lipsită de spontaneitate, naturalețe, lirism, poezia se stinge încet - transformându-se într-o „formă geometrică” fără trăire. Deosebite sunt versurile ce urmează, versuri în care viața este comparată cu o „tablă de șah
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
cel al neliniștii, al dezamăgirii...Stingerea acestui sentiment tulbură sufletul ce-și ascunde lacrima în nopțile albe de nesomn. „Eu nu ți-am fost decât o primăvară,/ Singura lacrimă a vieții tale / Ce-a așezat-o sufletul, comoară / În trupul blând al dalbelor petale!” (Primăvară-lăcrimioară) Limbajul poetic, ca un parfum primăvăratec, seduce cu ușurință prin frumusețe și naturalețe: „În liniștea supremă a câmpiei / Te-am simțit, Doamne, în lanuri fremătând. / Erai acolo în culmea bucuriei! / Priveai în bob, pâinea crescând.”... (O
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
să motiveze gestul bărbatului însoțit de cei trei câini credincioși! Apariția polițistului a stârnit neliniște pe chipul cerșetorului. Luă îndată banii de jos și fugi spre deal, urmat de tovarășii săi. - Nu trebuie să fugi! zise comisarul pe un ton blând. E în regulă! Dar bărbatul se ținea cu mâinile de rădăcinile pinilor și se cățăra pe râpă, cufundându-se în pădure. Contactul cu lumea îl neliniștise. Urca și gâfâia, strângând bancnota în palmă, ca și cum doar aceea ar fi fost sprijinul
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
fi ca să mă nasc din nou, din doruri De tânără fecioară-n miez de vară Cu jar de maci în suflet, cu onoruri De lied-uri lin șoptite de-o vioară Aș ști s-adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi reci
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
ai Măicuței Lăcrimează pentru noi. Icoana minunilor dă viață Dă sănătate, bucurie, speranță, Dă lumii sens, Lumina Minunii. Fiii lacrimilor sărută Chipul Sfintei. Cu capul spre pământ și inima spre Cer Își pun sufletul în palma Mariei, Mama cu chip blând. La Nicula veacurile devin veșnicie. UN LOC Drum de o rugăciune Până la calea strămoșilor. Acolo sălbăticiunea este îmblânzită Și greșelile iertate. Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului. În satul cocoțat printre nori Se aude liniștea. Stăpânul râde liniștit. În
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
de pom pătruns de primăvară Căci gata-mi e de rod întreaga mea ființă. * Mi-i Patria un sipet plin de zestre, Ștergarele împodobite cu poieni de Rai, Un lăicer țesut de două mâini măiastre Și șoapta dinspre Cer, cu blândul mamei grai. * E Patria îndemnul tatei dinspre astre, Să-i îngrijesc izvorul cel săpat de el, Ca apa, susurând, s-ajungă-n valurile-albastre Și, de acolo, aburii de Patrie - la Cer. * E Patria podoabă, coroană princiară Ce-nnobilează răzășeasca-mi viță, Ea sevă
PATRIA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359391_a_360720]
-
abia când constată că și-a ucis fratele, Cain se dezmeticește și începe să plângă. Scena 3 Cain: (smulgându-și părul din cap) O, Doamne, ce-am putut să fac cu bestia ce-n mine zace! L-am omorât pe blândul Abel ca niciodată să n-am pace. Întreaga viață-i voi vedea figura tristă, iubitoare din clipa când l-am repezit cu ura mea ucigătoare, ce inima i-a sângerat-o ʼnainte să lovesc cu piatra, și-oi fi întâiul
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
Manuscris > Jurnal > SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT Autor: Carmen Lăiu Publicat în: Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Printre crengile alb-smântânite ale salcâmilor curgea aerul verii, în șuvițe blânde, iar câmpul radia în strălucirea subțire a acelui aer. Stăteam în scaunul meu pliant, alunecat pe jumatate în umbra sălciilor și-mi jertfeam fără regret clipele libere unor pagini scrise. Întotdeauna am cheltuit cu larghețe mile din viață contra metri
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
de tine ca focului de vânt, să nu întrebi vreodată din vârstă ce mă doare, ci vindecă-i tăcerea rămasă în cuvânt. În ochii tăi din care lumina mă învinge, așterne-mă uitării și-acolo să rămân, în seara asta blândă cu lerui ler mă ninge și-n mâine dimineață să mă adormi la sân. Curând se naște Pruncul, cel mai presus de moarte, și Maica Lui din ceruri odihnă-n veci nu are... mă fure, dar, Colindul și ducă-mă
SUNT OBOSIT CA RÂUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359500_a_360829]
-
promiți o vară nonagenara.... ÎI. SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Printre crengile alb-smântânite ale salcâmilor curgea aerul verii, în șuvițe blânde, iar câmpul radia în strălucirea subțire a acelui aer. Stăteam în scaunul meu pliant, alunecat pe jumătate în umbră salciilor și-mi jertfeam fără regret clipele libere unor pagini scrise. Întotdeauna am cheltuit cu larghețe mile din viața contra metri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
ierburile înalte odată cu vântul, culegând mănunchiuri de plante medicinale. Eram singura, la granița dintre două lumi: cea reală, cu soarele șiroind prin ramurile salciilor și cea fotografiată ... Citește mai mult Printre crengile alb-smântânite ale salcâmilor curgea aerul verii, în șuvițe blânde, iar câmpul radia în strălucirea subțire a acelui aer.Stăteam în scaunul meu pliant, alunecat pe jumătate în umbră salciilor și-mi jertfeam fără regret clipele libere unor pagini scrise. Întotdeauna am cheltuit cu larghețe mile din viața contra metri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
ROMÂNE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Înțelepciunea Limbii Române Patria îmi este Limba ce o vorbesc pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce,încă,modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359526_a_360855]
-
nr. 345 din 11 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului SCRINIUM Ilustratia: Sydney, New South Wales, Australia SPIRALĂ Gândul, aproape cântărit pe coarda întinsa de chitară din living-ul căprui al dimineții, coboară în trepte abrupte până dincolo de miros, simțind atingerea blândă a tastelor, sunetul computerului animat în ferestrele consecutive ale reîntoarcerii la sine. MASA DE LUCRU Deschid cartea și o așez cu grijă pe masa de lucru să îmi amintească de lemnul din curtea bunicilor, o singură tăietura în fâșii albe
SCRINIUM de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359536_a_360865]
-
veri/ Chemarea furtunatică a firii/ Dezlănțuind magnetice poveri/ Mă-mbrățișezi/ Si-n vântul plin asprimea/ Semintei ce surpa-n calde corzi/ Cat pleoape moi mai stăpânesc lumina/ Miraculoasei odinioară nopți/ Se cer înlănțuirile strigate/ Cum se cuvine acolo-n trupul blând/ Aprind cărbuni și răspândesc ofrande/ Lumina grea, lucios necunoscut..” („Sub pleoape”) Versurile din Femina sunt cu precădere momente de introspecție, de căutare a celuilalt eu, sunt aventuri interioare relatate printr-o traducere simbolică făcuta fără martori din afară, pentru ca „fiecare
EMIL MANU. FEMINA DE ANGELA NACHE ROMÂNIA LITERARĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359529_a_360858]
-
pur și simplu te-a îmbolnăvit devine medicamentul care te salvează. Și cu ce-i de vină dragostea? Când te-ai îndrăgostit de amândoi oamenii ai folosit aceeași unitate de masura.Doar că pe parcurs te-ai schimbat din pisicuța blândă în leoaica:)Care cere,vrea și nu primeste. Apoi ...când ai primit ai redevenit pisicuța care-și apară că o leoaica iubirea. Judecăm dragostea în funcție de reacțiile pe care le avem .Ai observat că atunci când dai mai mult primești mai puțin
PACIENT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359540_a_360869]
-
tăcute și dezaprobatoare în priviri, dar nu îndrăzneau să intervină. După câteva minute, timp în care nea Petrică ciulea urechea la televizor și Eugen își luase lucrurile și plecase la baie, Lucica îndrăzni să i se adreseze cu vocea ei blândă: - Nu rămâi sa bei o cafea, până una alta, să vedem ce se mai întâmplă? - Oi rămâne, ca vreau să-mi spună și mie fătuca asta cum a fost... La bucătărie era mai cald și mirosea frumos. S-au așternut
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
Delicatete > MAMA, FIORD AL APELOR LINIȘTITE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1163 din 08 martie 2014 Toate Articolele Autorului Mama, fiord al apelor liniștite Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume se încolțește-n gând. Acolo, memoria mea, închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Tristă intră mama în simbol. Vulnerabile stări de lună
MAMA, FIORD AL APELOR LINIŞTITE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360271_a_361600]
-
s-au dus: părinți, frați, surori, bunici, unchi, mătuși..., cei ce s-au mutat într-o margine, o margine de sat bătrân, obosit, unde liniștea te pătrunde până în adâncul ființei... Acolo sunt toți la fel, acolo toți sunt buni și blânzi, ești ca pe un alt tărâm... Mirosul de tămâie și smirnă îți umple nările și sufletul, întărind legătura cu cei plecați. După cele obișnuite, fiii satului, cu mulțumirea datoriei îndeplinite, se îndreaptă spre casa părintească, dacă a fost întreținută, acesta
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
familiei, ale confraților de condei, pentru a alcătui din piese de puzzle, un joc neasemuit care se numește Viață. Îi dă, cu alte cuvinte suflare din propriul duh, îl însuflețește, ca pe o bucată de lut nesătul înduvohnicită de Duhul blând și persuasiv, al amintirii. Amintirile autorului sunt un reflex al libertății de amintire a noastră, iscând, aidoma cercurilor concentrice în apă, alte și alte valuri ale memoriei noastre afective. În definitiv, o provocare care merge până la rădăcinile sufletești, în zonele
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
Bâzdoveică, nume, venite, după spusele lui Sae, „din negura timpului”, ș.a. Tandrețea, delicatețea siliștenilor nu se arătau în chip manifest, erau socotite slăbiciuni muierești, însă, era de ajuns un gest, o privire, o strângere de mână și chiar o admonestare blândă, ca să înțelegi că ești acceptat și inclus în această formă de conviețuire intimă, familială, în acest nucleu magic, așa cum ești, cu toate slăbiciunile tale. În Sae Preda descoperi sensibilitățile și subtilitățile de limbaj în descrierea unor ritualuri și a unor
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
soare, Pe coapte mere zăbovesc Săruta lung și cu ardoare, Fructul, ca sânul fecioresc. E totul cald și-nmiresmat, Ca-ntr-un iatac de curtezana: E vară, în dans destrăbălat Cu nuri fierbinți că de codana! OCEANIC Cu-mpătimirea-i umilită, de blândul țărm acum prea plat, Se-ntoarce iarăși către larguri, avid să-ncerce un alt salt. Acolo unde-s stânci semețe, goale-n neobrăzarea lor, Ce trupurile își oferă, ca-ntr-un bordel al apelor, Se-avântă cu a lui pornire
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
Craiului din Nord în Sud spre gurile Dunării, iar în urma lor apăru sub Boltă neagră proaspăt colorată cu albastru de Prusia un nor roșu-cenușiu, din care au ieșit Cinci bouri mari și roșii argintii ce păreau a fi niște zimbri blânzi cu ochii scânteietori, doar că mărimea capetelor lor înfășurate în blănuri de culoare roșie ca focul și felul cum înotau pe cer în oceanul de eter-aer-foc-apă, m-a înspăimântat și m-am trezit brusc cu acest tablou straniu în fața ochilor
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NEMURIRE Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului În umbra gândului ce trece Te caut lacrimă de soare Ești ca o blândă adiere Firavă rază călătoare. Prin aeru-ncărcat de cântec Totul în jur e simfonie, Sete de zbor, de înălțare Mngâietoare armonie. Te simt azi marea mea iubire În orice strop de mângâiere, Izvor de fericire și de patimi Trăiesc secunde efemere
NEMURIRE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360321_a_361650]