5,205 matches
-
iar, ca nelumea, pe contra sens, pe dru murile întortocheate ale Irlandei. Obiectul care mă inspiră Când eram un puști și citeam broșurile din colec țiile Clubul temerarilor și Povestiri științifico-fantastice, înghițeam, mă rog, pe nerăsuflate aiureala princi pală - despre blestemul faraonilor, gorile uriașe, marțieni cu patru degete la mâini - și-apoi parcur geam, cam nedumerit, și un fel de Addenda de la sfârșit, pagini cu glume și ciudățenii din viața unor savanți, artiști sau scriitori. De obicei, savanții pre zentați acolo
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dat-o înapoi. Cariera mea de scriitor părea compro misă definitiv. Ironia sorții face ca azi să întregesc, dacă nu prin talent, măcar prin ciudățenii, șirul lung al autorilor maniaci din almanahuri și broșurele. M-a ajuns și pe mine blestemul faraonilor. Un mic obiect, care sigur nu figura în etalarea mea inițială (pentru că am intrat în posesia lui cinci ani mai târziu, în primăvara lui 1973), mi-a devenit și mie la fel de indispensabil ca maimuțele lui Balzac și creioanele lui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu, 2. pentru că nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pîine și apă, și pentru că tocmiseră împotriva lor cu preț de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvîntare. 3. Cînd au auzit Legea, au deosebit din Israel pe toți străinii. 4. Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru, și rudă cu Tobia, 5. pregătise pentru el o camară mare unde puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
2. În mijlocul pieții cetății, și pe cele două maluri ale rîului, era pomul vieții, rodind douăsprezece feluri de rod, și dînd rod în fiecare lună; și frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. 3. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. 4. Ei vor vedea fața Lui, și Numele Lui va fi pe frunțile lor. 5. Acolo nu va mai fi noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
de iarnă adevărată. Doar ciulinii satului, mânați de vânt și de timp rău, și au început horirea neînțeleasă, cum neînțelese rămân, prin vreme, faptele și vorbele câinoase și făr’ de noimă ale unora. În urmă - doar suferință, încrâncenare, ură și blesteme... O toamnă cenușie și tristă... Șapte ani lipsiți de bucurie, secătuiți de lumină și frumusețe, dominați de o atmosferă sumbră, de privațiuni fără seamăn și umilințe nenumărate... Cinci dintre ei, petrecuți la izolare. Totală și desăvârșită. De chipuri și voci
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
toți cei proaspăt ieșiți din comă. —E căcător de incredibil. A pățit-o fix omul care n-o merita. Rupp o apucă de cot. Băiatul nostru și-a luat-o destul de rău. Brațul ei se încinse de la încheietură în sus. Blestemul roșcaților: se înroșea mai repede decât un fazan jumulit. Își retrase brațul și-și netezi obrajii. Ar fi trebuit să-l vedeți săptămâna trecută. Nu-și putea controla tonul. Cain îi aruncă o privire lui Rupp: Femeia suferă, frate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cărți care pluteau din mână-n mână, revândute, așa cum pluteau acei copii orfani prin lumea lor distrusă de adulți. Stătu printre teancurile mucegăite din librărie, răsfoind coperțile uzate până când găsi una cu literele „M.S.“ schițate de o mână nesigură, grăbită. Blestemul vieții orașelor mici în ape puțin adânci: bunurile tale cele mai de preț ieșeau tot timpul la iveală, revândute la nesfârșit. Se așeză și îi citi ore întregi. Îi citi cu voce tare până când vizitatorii de dincolo de perdeaua culisantă începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în care îi dăduse crezare. Avea doar cincizeci și cinci de ani. Cincizeci și șase. Cum avea să-și umple următorii douăzeci de ani? Exista laboratorul, bineînțeles. Dar de multă vreme acolo era doar ceva mai mult decât un administrator. Blestemul științei de succes: cercetătorii renumiți deveneau inevitabil responsabili cu strângerea de fonduri. Nu-și putea petrece următoarele două decenii strângând fonduri. Cea mai mare parte a neuroștiințelor fusese descoperită după ce Weber își începuse cercetările. Baza de cunoștințe se dubla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vocea lui o șocă. —Cum adică? Până m-ai căutat? — Nu te-am căutat, Robert. Mă plimbam prin centru. Tu m-ai văzut. El rânji, înduioșat de minciuna ei transparentă. M-ai sunat astă-primăvară. —Eu? Nu cred. Apoi își aminti blestemul identității apelantului. —Păi, era numărul fratelui tău. Dar el era încă în spital. Zâmbetul ăla superior, mai degrabă provocator decât sadic. Nu știu de ce, dar am presupus că tu erai. Ea închise ochii. — Am dat de fiica ta. Ashley? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acționa conform intențiilor și chiar de a le da formă. Mutism akinetic - orice dorință de a vorbi, gândi, acționa sau alege dispăruse. În entuziasmul său uman scuzabil, Crick a declarat că fusese localizat centrul voinței. Se auzi soneria, salvarea și blestemul său. Studenții începură să iasă chiar în timp ce se grăbea să încheie. — Cam asta a fost analiza introductivă a chestiunii extrem de complexe a integrării mentale. Știm câte puțin despre părți. Știm mult mai puțin despre modul în care se înlănțuiesc ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răsuceau gâturile și băteau din aripi, băiatul bătu și el din aripile lui. Să fii treaz și să știi asta - deja era groaznic. Să fii treaz, să știi și să-ți amintești - insuportabil. Weber nu reuși să opună acestui triplu blestem decât o singură consolare. O parte din noi ar putea modela un alt modelator. Și din bucla asta simplă se năștea toată dragostea și cultura, abundența ridicolă de daruri, fiecare dintre ele fiind o dovadă disperată că eu nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta s-a întâmplat... ce pizda mă-sii fac cu chestia asta? Ia-o de la mine. Aruncă în ea cu peticul de hârtie laminată. Biletul cade pe podea. Ea se apleacă și-l strânge la piept. E al tău. E blestemul tău, nu al meu. Gura ei se mișcă, întrebând: Cum? Cine? Dar nu se aude nici un sunet. Furia lui se dezlănțuie. Tu ar trebui să faci chestia asta. Du-te și adu pe cineva înapoi. Cineva stă în prag, mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aude nici un sunet. Furia lui se dezlănțuie. Tu ar trebui să faci chestia asta. Du-te și adu pe cineva înapoi. Cineva stă în prag, mut, adus înapoi de un bilet care va circula la nesfârșit. Ca să trăiești. Și acum, blestemul e al lui. PARTEA A CINCEATC "PARTEA A CINCEA" Și să aduci și tu înapoi pe altcinevatc " Și să aduci și tu înapoi pe altcineva" Cât despre oameni, acele miriade de iazuri separate, fiecare cu viața lui corpusculară proprie, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și o înșfacă pe a lui. —Domnu’ doctor? E o chestie pe care n-o pricep. Am salvat-o. Eu sunt... îngerul păzitor al femeii ăleia. Îți vine să crezi? Eu. Cuvintele par greoaie și străine în gura lui, un blestem mai grav decât biletul greșit înțeles. Ce ar trebui eu să fac cu chestia asta? Weber rămâne nemișcat, împietrit de ochii ațintiți asupra lui. Asta e și întrebarea lui. Ea va fi alături de el, imposibil de lepădat, oriunde s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în stână, ce urăsc ei cel mai mult e justiția română. Unii au avut soții și-au luat fete-n jupoane cu agresive silicoane, pline de vrăjitorii. Alții sunt doar concubini, au haremuri dispersate și mai au desagii plini de blesteme și păcate. Au limba ca lamele taie brici, îi fac prezenți; dacă și-ar găsi clienți și-ar vinde și mamele. N-au bun simț și n-au emoții, nu știu ce-i biserica, ar fura și-America dacă ar putea, ca
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-ar putea să mai scape?!. Zăpada-n văzduh se face din ploi ce vin înapoi peste noi numai ape. Iarna târzie nu pleacă devreme, stă la pândă ca o osândă, cumpără vieți și nu vrea să vândă decât oftaturi, lacrimi, blesteme. Are voință autonomă tot hăul vieții este al ei, ca munții de înalt, și munții sunt grei, răsturnați peste lume ca o fantomă. Și totuși, nu este sfârșitul! Sub zăpezi înfloresc ghiocei dragostea face minuni în acei care-o măsoară
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
un semn veninos; moliile rod și-n os, mai ales când sunt ale urii. Invidia-i fată bătrână mereu la pândă, încât pe ndelete ne strânge de gât cu propria noastră mână. Răul hălăduie și nu-i ajunge cu câte blesteme se ncarcă; vine un timp când răbdarea înțarcă și, ca un țap, remușcarea împunge. Pocăința, credința de mai apoi, cheamă noile ploi să spele ale slăbiciunilor noastre rele ce-au răvășit frumusețea din noi. Se poate reface orice tezaur când
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Aveau glasul aspru, strident și tăios, foloseau În mod deliberat un limbaj exagerat de grosolan și de obscen, un stil făcut, peste măsură de dur - așa cum vorbesc săracii din mahalalele marilor orașe, ba chiar și copiii lor - presărat cu Înjurături, blesteme, batjocuri, amenințări, admonestări și vorbe triviale, izvorît, de fapt, din spaima adîncă În care trăiesc, ca și cum s-ar teme că, dacă, În această lume - de o agresivitate primitivă și o rapacitate brutală - in care sînt nevoite să-și cîștige cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ai clientelă serioasă, și-acum ți-a venit chef să faci schimb cu un cioplitor care trudește cu palmele și nu știe niciodată dacă o să mai aibă sau nu de lucru“ - zice taică-tu. „Asta-i mare povară și mare blestem“ - zice taică-tu, chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, zicea lucrurilor pe nume, nu se-ncurca În vorbe. „Asta-i mare povară și mare blestem, și amarnică a fost ziua cînd m-am apucat de meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de lucru“ - zice taică-tu. „Asta-i mare povară și mare blestem“ - zice taică-tu, chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, zicea lucrurilor pe nume, nu se-ncurca În vorbe. „Asta-i mare povară și mare blestem, și amarnică a fost ziua cînd m-am apucat de meseria asta: trebuie s-aștepți să moară unul ca să capeți de lucru și pe urmă neamurile, oameni nerecunoscători, se duc și fac comanda la un concurent de-al tău: dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să faci cu hîrtiile astea vechi?“ - l-am Întrebat. „Cred că acum nu mai ai nevoie de ele“ - am zis. „Nu prea văd la ce-ți mai folosesc.“ „Nu“ - a zis - „mi-e silă să le și văd. SÎnt un blestem și-o povară pe capul meu și nu mai vreau să le văd În fața ochilor. O să le dau foc.“ „Da, așa mă gîndeam și eu“ - am zis - „nu fac altceva decît să-ți răscolească amintiri pe care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care, se spera, putea rezolva o necunoscută veche de două milioane de ani. Parcurgând distanța fără sfârșit, ființele umane evadaseră dintr-o galaxie condamnată. Dar, din cauza naturii condamnării, plănuiseră să se întoarcă daca ar fi aflat vreodată cum să inverseze direcția blestemului; un punct aici și unul acolo. Un prezicător și un super-creier, o persoană care putea "vedea" la distanță; un sistem logic care să-i împiedice să se distrugă unul pe altul. Poate că existau asemenea grupuri răspândite pe mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
naturale și supranaturale este valabilă numai în cazul cititorilor moderni, dar e dificil de făcut în cazul mentalității religioase antice. Am putea sintetiza concepția religioasă cu privire la sănătate și boală cu această idee de fond: binecuvântarea lui Dumnezeu presupune sănătate, în timp ce blestemul aduce nenorocire și suferință (cf. Dt 28). Pentru a se vindeca de o boală era necesară utilizarea atât a mijloacelor naturale, cât și a celor supranaturale (pe care noi le-am numi magice, sau mai degrabă religioase). Distincția dintre instrumentele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Orientul Apropiat, ca de exemplu, un text pre-babilonian care afirmă: „Dacă un bărbat atinge numai puțin o femeie în perioada de menstruație (musukkatu), pentru șase zile nu va fi [pur]” (citat de CAD, vol. M/2, p. 239). Binecuvântarea și blestemul, voturile făcute lui Dumnezeu Conform sensibilității religioase antice, binecuvântarea avea o semnificație mult mai amplă decât îi este astăzi acordată acestui rit religios. În izvoarele pe care le avem la dispoziție, în afară de faptul că este o „formulă performativă” - adică o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care noi le cunoaștem este în întregime „performativă”, adică tinde să „activeze” puterea divină prin pronunțarea unei formule în așa fel încât destinatarul binecuvântării să poată primi de la Dumnezeu, împreună cu ocrotirea sa, și o „viață bună” sau un „destin bun”. Blestemul își propune, evident, o finalitate contrară binecuvântării prin activarea unor puteri supranaturale asemănătoare, dar opuse. Forța intrinsecă a binecuvântării divine se naște din credința că numai dumnezeul suprem poseda o autoritate suficientă pentru a decreta un destin favorabil unei persoane
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]