5,885 matches
-
mele, Theo pare să nu observe talazul înalt pe care mă aruncase neputincioasa mea capacitate de înțelegere, poate că totul n-a fost decât un vis visat de mine astă-noapte, mi-am dorit atât de mult să văd Pantocratorul pe boltă încât, la vremea aceea fragedă nu m-am dus atât de departe cu presupunerile, dar, cu convingerea liniștitoare că visasem peste noapte totul, l-am urmat pe Theo la masă, neîndrăznind să-i povestesc visul meu fantastic de teama să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
biserică, iarăși tencuiala proaspătă, iarăși amestecul culorilor, desenul Iui și execuția grăbită să nu se usuce peretele, gâtul său răsucit după liniile Pantocratorului, eu udând mereu peretele, învârtind culorile, ajutându-l la carton și spre seară un nou Pantocrator pe boltă sub punctul terminus al intrării soarelui în biserică, nu e nou Pantocratorul, e același cu cel de ieri, cu cel visat de mine, convins văzându-l că am visat peste noapte ceea ce Theo avea să picteze a doua zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
razna prin lumea amețitoare a lucrurilor scăpate de sub controlul sever al, Theo încruntat la Pantocrator, Pantocratorul încruntat la Theo, fiecare în felul lui nemulțumit unul de celălalt, doar eu fericit că de data asta e adevărat, Pantocratorul a rămas pe boltă, Și mâine din nou zidul gol și eu iarăși clătinat în firava lume reală pe care o credeam eternă și imuabilă, Theo pictează iar Pantocratorul, același, mai înspăimântător poate și mâinea cealaltă iar dispare Pantocratorul de pe boltă și Theo îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a rămas pe boltă, Și mâine din nou zidul gol și eu iarăși clătinat în firava lume reală pe care o credeam eternă și imuabilă, Theo pictează iar Pantocratorul, același, mai înspăimântător poate și mâinea cealaltă iar dispare Pantocratorul de pe boltă și Theo îl face la loc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și mâine de mâine Pantocratorul este și nu este, o fi vreo legătură mă gândesc cu mintea mea plăpândă de atunci între fuga Pantocratorului de pe boltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pe boltă și Theo îl face la loc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și mâine de mâine Pantocratorul este și nu este, o fi vreo legătură mă gândesc cu mintea mea plăpândă de atunci între fuga Pantocratorului de pe boltă și punctul acela însemnat cu creta jos pe beton, punct până la care soarele are și el acces în biserică, nu știu, nu mai înțeleg nimic, Ce e cu Pantocratorul de pe boltă? îl întreb pe părinte, astăzi îl pictăm și mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mintea mea plăpândă de atunci între fuga Pantocratorului de pe boltă și punctul acela însemnat cu creta jos pe beton, punct până la care soarele are și el acces în biserică, nu știu, nu mai înțeleg nimic, Ce e cu Pantocratorul de pe boltă? îl întreb pe părinte, astăzi îl pictăm și mâine nu mai e, cum se poate, părinte?! Părintele, zâmbindu-mi în felul lui de a pune prin zâmbet pace între lucrurile învrăjbite ale lumii, Daniel, Pantocratorul este acolo, pe boltă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pe boltă? îl întreb pe părinte, astăzi îl pictăm și mâine nu mai e, cum se poate, părinte?! Părintele, zâmbindu-mi în felul lui de a pune prin zâmbet pace între lucrurile învrăjbite ale lumii, Daniel, Pantocratorul este acolo, pe boltă, dar Theo încă nu l-a văzut! nu-l recunoaște, neînțelegând ce-mi spune părintele întreb cu dreaptă nevinovăție, Eu de ce îl văd și peste noapte dispare? Cum adică dispare?! se minunează părintele, Ziua îl pictăm, seara îl lăsăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar Theo încă nu l-a văzut! nu-l recunoaște, neînțelegând ce-mi spune părintele întreb cu dreaptă nevinovăție, Eu de ce îl văd și peste noapte dispare? Cum adică dispare?! se minunează părintele, Ziua îl pictăm, seara îl lăsăm pe boltă și dimineața când urcăm din nou pe schelă nu-l mai găsim acolo, nu mai e! N-ar trebui să stăm într-o noapte să-l păzim? tot eu întreb cu acea curajoasă inocență a vârstei, părintele se-ntunecă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
știu câtelea Pantocrator pictat, eu m-am dus în biserică și m-am ascuns acolo, hotărât să văd ce se întâmplă cu Pantocratorul peste noapte, în altar m-am ascuns, de acolo puteam vedea preabine Pantocratorul, schela înălțată până sub boltă nu-mi împiedica viziunea, am stat de s-a făcut noapte în biserica goală, pustie și a început deodată să-mi fie frică și-am început în genunchi să mă rog, să spun pe rând toate rugăciunile învățate, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Pantocratorului, frica îmi paralizează orice gând la mijloc de drum spre cuvânt, aș striga să mă audă, cine e acolo, de aici nu-i pot vedea chipul, e și întuneric în biserica goală, apoi Pantocratorul va dispărea cu totul de pe boltă și dimineață nu voi mai fi uimit de absența lui, mișcare sus pe schelă, piciorul drept ivindu-se pe scară, apoi și restul trupului cu pâlnia de lumină jucând aprinsă pe pereții întunecați ai bisericii, în spinare într-o pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dau jos pânza de pe picturile lui, nu fac decât să scot la iveală ceea ce el, meșterul Luca sau poate meșterul Vasile și toți meșterii de dinaintea lor au pictat dedesubt, împiedicat să pictez altfel, de ce? Aș fi putut fi gata cu bolta și, Nu prea înțeleg de ce ții atât de mult ca tu să pictezi biserica asta, n-ai auzit ce-ți tot spunea meșterul Luca despre tradiție și toate celelalte, umilește-te, iar în însemnările lui și ale meșterului Vasile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
voce joasă, a semnat pactul ca să picteze o biserică, și-a vândut sufletul pentru Dumnezeu și, venind, în final, diavolul să-i ia sufletul, s-a izbăvit în ultima clipă lungă cât toate timpurile iluminat de Pantocratorul ce stătea pe boltă deasupra lui, ținându-l în preacuratul fascicol de lumină și diavolul n-a putut să intre în raza aceea, Faustul tău! Admirabil tablou! Ți l-ai imaginat în toate detaliile, chiar și lumina de-afară cu frunzele galben-aurii ale toamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cărui vindecare e atât de aproape și ușoară și totuși mie mi-e greu să mă implic, Eu ascult peste măsură tulburat de ceea ce-mi spune, Daniel, continuă el, nu înțelege ce-i cu Pantocratorul, de ce nu rămâne pe boltă, el nu-și dă seama de golul uriaș ce gravitează în jurul fiecărei imagini pictate din biserică, el are impresia în naivitatea vârstei lui că forma și culoarea sunt de ajuns pentru a înlătura tenebrele, e încă tânăr ca să știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fac sul, cu ele sub braț intru în biserica întunecoasă, urc scara de lemn spre schelă, umbrele din biserica întunecată încep să prindă contururi după ce-mi obișnuiesc ochii cu, mă întind pe spate și deasupra mea, nu departe pe boltă, ultimul Pantocrator, aș fi putut să aprind luminile în biserică, dar îmi place lumina asta concentrată în fascicol a lanternei pe chipul aspru al Pantocratorului, cât să fi stat astfel, am adormit, Vis, se făcea că ceva foarte aproape de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu, Daniel, în noaptea aceea focul, Apoi mă întorc în biserică să pictez, mi-am făcut mortarul și m-am apucat de lucru la lumina lanternei, a doua zi dimineață Daniel va fi fericit că Pantocratorul a rămas definitiv pe boltă, Am fost și n-am fost fericit în dimineața aceea, mi-amintesc lăsându-mi spatele în iarbă, încep să se coboare umbrele, clopotele de vecernie au bătut de mult, mi-amintesc cum de dimineață am urcat schela, Theo n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vecernie au bătut de mult, mi-amintesc cum de dimineață am urcat schela, Theo n-a apărut la masă, știam că s-a întors în noaptea aceea în biserică, dar nu mai credeam că vreun Pantocrator va mai rămâne pe boltă, mă obișnuisem cu gândul, dacă Theo și părintele Ioan nu găseau nimic nefiresc în asta, de ce mi-aș mai frământa eu capul de copil neștiutor cu taine pe care oricum nu le pot înțelege? urc și punând piciorul sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
taine pe care oricum nu le pot înțelege? urc și punând piciorul sus pe schelă mă uimește peste măsură noul Pantocrator, nu mai era cel de ieri, nici cel din zilele trecute, încercam să mă bucur că n-am găsit bolta goală, dar nu reușeam, Pantocratorul mă învăluia într-o amețeală stranie necontrolată, nu-mi puteam dezlipi ochii de la el, era făcut din atât de puține linii și totuși atât de viu! Am coborât iute scara și, întâlnindu-l pe părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de viu! Am coborât iute scara și, întâlnindu-l pe părintele Ioan care se îndrepta spre izvor, l-am chemat să vadă, îl trăgeam de mână să vină mai repede, ca și cum m-aș fi temut să nu dispară Pantocratorul de pe boltă, s-a urcat pe schelă ridicându-și poalele hainei preoțești, eu urcând în urma lui, ajuns sus cu spinarea încovoiată s-a uitat îndelung la Pantocrator, eu așteptam să-mi spună ceva, dar a tăcut și după un timp cât veacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
început să coboare scara și eu după el, neîndrăznind să-l întreb nimic, era duminică și clopotele ne chemau la slujbă, În zilele care au urmat eu și Theo am pictat fără întrerupere, pe când a început școala eram gata cu bolta, zac în nemișcare în iarbă și-mi amintesc frenezia cu care picta Theo, fără cartoane, direct pe tencuiala udă, picta cu patima rece a celui ce știa dinainte totul și totuși purta crunta bătălie, Rămân în nemișcare cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
realitatea lumii, pun biserica cea veche pe vârful dealului, lavița de lemn unde mă așteaptă Daniel cu cearceaful o lasă la locul ei sub ulmul bătrân, cerul îl readuc stropii de apă la locul lui pe cer și nu pe bolta bisericii și, abia atunci ochii mei încep să vadă, Cina pregătită de fratele Rafael, îngrijorarea părintelui Ioan văzându-mă tot mai slăbit și gârbovit de spate, dar când îmi pun ochelarii la ochi mă bucur de regăsirea dimensiunilor firești ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de grele îndoieli, s-au uitat fără să mă vadă și eu, așezat departe în poiană, încerc pe blocul de desen să-i surprind în creion privirea rătăcită de lume, 2 septembrie, dezgropăm varul și mă pregătesc pentru pictarea pe boltă a mandylionului, apoi voi trece la registrele superioare ale pereților, voi scăpa cel puțin de poziția incomodă, cu gâtul înțepenit și spatele încovoiat, părintele Ioan a văzut Ungerea din Betania și a remarcat compoziția perfectă a tabloului, 11 septembrie, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o vreme întârziind cu prezența ei lumina în ochii lui, era vara cu sunt tot murdar de vopsele și eu curios din cauza unei margarete și nu numai, voiam să văd, mi-am ridicat ochii la ceea ce se petrecea în înaltul bolții, cu lacrimi în ochi a plecat Ana de la el, nu pentru că trebuia să plece, ci fiindcă Theo, și mi-amintesc, l-am urât pentru asta, Theo o făcuse teribil să sufere, știu că nici suferința lui nu era ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-o nepăsător pe prispă, alergând în calea focului ce cuprinsese pădurea, ar fi trebuit să iau Cartea cu mine, dacă ar ști părintele că nu am fost vrednic să-i îndeplinesc ultima dorință, 11 iulie, m-am reîntors în biserică, bolta pronaosului e gata, Maica Domnului și melozii, Maica Domnului în medalion cu pruncul, de mâine încep imnul acatist, restrâng stațiunile la douăsprezece, încă nu m-am gândit ce fac cu portretele de ctitori, nici într-un caz nu-l voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chema pe boboceii de clasa l pentru a asculta cuvântul doamnei director și al altor persoane pe care nu le cunoșteam. După festivitate, conduși de doamna învățătoare, am plecat spre clasă. La intrare ne așteptau elevii mai mari cu o boltă de flori pe sub care noi am trecut foarte mândri. Școala mi se părea imensă și mă gandeam că mă voi pierde pe holurile întortochiate. Sala de clasă mare și luminoasă ne-a primit cu raze aurii ce se revărsau pe
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
până ce am ajuns în vârful unui munte, pe stâncării. Acolo, o pasăre cu pene ca spuma laptelui, de o frumusețe neimaginată a venit din depărtare. S-a așezat lângă mine și a stat așa în tăcere, până ce soarele, coborând pe bolta nesfârșită, a început să se ascundă încet pe după brazi. Cerul căpătase nunțe trandafirii. Mărețul astru a mai trimis câteva raze printre norii pufoși ca vata, apoi a dispărut de tot. Bolta era acum de culoare unui toporaș fumuriu. Ce minunat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]