31,862 matches
-
altele. Diversitatea naratorilor nu este, așadar, strategică, și nu se cere interpretată "cabalistic". Ceea ce apare evident este doar unitatea de viziune a textelor. Amara butadă traduttore-traditore ne pândește pe toți. Începând cu titlul ( în 1975, când a publicat cele două bucăți în Cahiers de L'Est, Monica Lovinescu ar fi înlăturat ultimul s din Mots ŕ Mots, dacă nu l-ar fi dorit scris așa, iar dacă acesta ar fi fost o simplă greșeală de culegere, ar fi semnalat-o, cred
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
împlinind scenariul Monicăi Lovinescu: "Au fost regăsiți a doua zi în față ceștilor de ceai, pașnici în fotoliile lor ca pentru cea mai neîntreruptă dintre conversații", nota ea cu emoție în La apa Vavilonului. Ioana Pârvulescu spunea în prefață că bucata ei favorită este a opta, cea cu demersul administrativ pentru schimbarea de cap. Este un dialog absurd între o femeie cu studii superioare, dar "fără ocupație", cu mintea plină de neliniște, de morți și de grădini cu miros de tei
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
silesc să îmbătrânească mai repede, căci singurul mod de a ieși de acolo este moartea, un cuplu în vârstă locuiește într-un spațiu vid, fără natură, fără relief, o lume din care au dispărut ultimul copac și ultimul munte. Dacă bucata finală ar fi avut un titlu, s-ar fi putut numi Moartea cuvintelor. Epilog în arhivă. Vocea naratorului este foarte asemănătoare cu a scribului din prolog. Relatarea conturează harta lingvistică tot mai săracă a unui ținut în care cei ce
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
ale sensibilității. Străbunii sunt prezenți aici și acum, pretutindeni, nu sunt în trecut, ci ne călăuzesc întot-deauna, îi port în inimă", spune el. Căi Pe aceste căi ale nopții merg oglindindu-mă în întuneric, cei ce mă privesc sunt doar bucăți din mine care mi-au scăpat drumuri întortocheate mă duc în corpul singurătății, zăpada îmi acoperă gândurile. Atunci îmi amintesc toate săruturile care au rămas agățate în beznă, fără stăpân plutind pe străzi, vreun preot tânăr le binecuvântează, merg așa
Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/7234_a_8559]
-
mai ajută exprimarea, ci o îngreunează. Lucrurile se spun exact așa cum sunt." Omul înălțimilor Trăiesc aici, la înălțime, plin de nisip și de singurătate zilele mele sunt un du-te-vino de vieți, drumuri, cartofi prăjiți și ofrande. Casa mea e o bucată de carton cu molii și gunoi. Fără metafore. Goală ca o oală fără orez la ora prânzului. Jos trăiesc ceilalți cu luminile lor de neon, cu cimentul lor aglomerat și haine care nu cunosc acest nisip, nici ceața asta care
Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/7234_a_8559]
-
zilei închis." (Ora sfântă). O tristețe nehotărîtă, ca o rătăcire la întîmplare a privirii pe cer, în aceste versuri de căutare. A ce, a cui? Bănuim doar, fără să știm spune. Probabil că, la mijlocul acestui drum pe bolți, Zodie e bucata cea mai reprezentativă pentru un stil care trage mai degrabă spre versul lung, bogat, apucînd să-și facă bucla și să cadă. O cădere de meteorit, pe care nu poți nici s-o împiedici, nici, cu atît mai puțin, s-
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
ascuns pompe pentru mărit sânii și, de cum ajung acasă, se încuie bine și încep să pompeze. Astfel de instrumente nu se găseau pe piață înaintea lansării politicii de deschidere și se zvonește că un magazin a achiziționat odată două mii de bucăți pe care le-a vândut în aceeași zi, în mai puțin de două ore. Un om de afaceri din Japonia a venit în acest oraș și, după ce a făcut o serie de sondaje, a decis să deschidă primul centru de
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
fereastra de lângă ea. Avea grijă ca jumătatea de fereastră pe care o ocupa cu biroul ei să fie mereu foarte curată. Deasupra ferestrei agățase un semn pe care scria "Fumatul interzis", iar pe partea de jos a ferestrei pusese o bucată de țesătură care să stea în calea razelor soarelui de după-amiază. Colțul de cameră pe care îl ocupa mirosea mereu a galoși și a camfor. Fata cu sânii mari fusese așezată la biroul din fața ei. Din unghiul fetei bătrâne, sânii
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
la urmă de tot amărîții, cu mărunțișul lor. Ce nu găsea prin cutie!? - bănuți înfășurați în hîrtie, să nu sune și să-i dea de gol pe cei înstăriți, bancnote prăpădite, de nu le mai primea ni-meni, pînă și bucăți de ziar tăiate de-acasă și împăturite în pa-tru. Dacă s-a dus acasă la fiecare cu căldărușa și cu catastiful să-i scrie, ca să nu creadă careva că bagă el banii în buzunar, s-a ales doar cu cîteva
Botezul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7236_a_8561]
-
și înghesuită, cînd de o curgere bleagă și astenică, după cum temperamentul din care s-au ivit a suferit variații ale intensității dramatice. Singurul mod prin care un astfel de bazar epic poate risipi senzația de pestrițătură dizarmonică este prezența unor bucăți reușite. E îndeajuns ca, în masa eclectică a studiilor adunate, să dai peste două-trei tresăriri de bun-gust, pentru ca impresia de zbatere zadarnică în vîrtejuri de melasă să dispară. Și cînd ai norocul să descoperi asemenea delicatese, atunci nu poți decît
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
ascundă teama care îl macină, rămînînd cît mai la suprafață, asumîndu-și superficialitatea ca un mijloc de evadare. Obstinația lui în refuzul de a se cunoaște pe sine e singura formulă găsită pentru a-și asigura supraviețuirea." (p. 340) Iată, așadar, bucățile care scot din monotonie volumul Ispita alexandrinismului. Inegală prin amestecătura stilurilor, cartea, deși anostă în fond, rezistă prin prospețimea celor trei trufe.
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
care unele se înscriu în serii tipologice deja tratate separat, altele nu dispun, după părerea mea, de pregnanța literară necesară, sunt apariții episodice, sumare, inconsistente, de coloratură sau, pur și simplu, de umplutură, alcătuiesc grupuri nediferențiate, informe sau figurează în bucăți fără valoare - estetică, documentară sau de altă natură - măcar meritorie) sunt adunate într-un Inventar exhaustiv al personajelor din proza și dramaturgia lui I.L. Caragiale care încheie Dicționarul subiectiv. 2. Libertatea de a trata întregul material într-o manieră cât
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
cotidiană, duminica reprezintă ziua malefică ș...ț Negată ca idee de repaus, duminica nu va mai fi duminică...ť etc. La fel procedează V. Fanache în Vesela sau Trista duminică în lumea caragialiană. Toate bune și frumoase numai că în bucata literară care prilejuiește respectivele pertinente considerații nu este vorba despre nici un fel de duminică: acțiunea din Repausul dominical se petrece în cu totul altă zi a săptămânii! Căci iată ce zice Caragiale în text: ŤJoia trecută, 21 mai, neavând treabă
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
Am fost alt tip de generație și părinții noștri nu sunt de condamnat, așa erau vremurile atunci. Noi băteam mingea pe maidan, veneam seara acasă și ne frecau de praf cu peria de sârmă. Îmi aduc aminte că luam o bucată de pâine, puneam un colț de brânză sau mâncam pâine cu zahăr", a declarat fosta prezentatoare TV pentru Ziarul Ring. Fosta prezentatoare tv a mărturisit, marți, în cadrul emisiunii “Drept la țintă” de la Kanal D, că soțul ei, Marcel Toader, i-
Fotografii de colecție cu Gabriela Cristea în adolescență by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72444_a_73769]
-
este făcut de regizor plecînd, mereu și mereu, de la cuvînt. Cultul lui pentru cuvînt are în spate respectul pentru începutul lumii. Pentru straturile civilizației, pentru transformările limbii, pentru fenomenul acesta viu, dinamic, în mișcare. E ca și cum ar privi mereu o bucată de rocă secționată care vorbește, prin alcătuirea ei, de timp, de naștere, de creație, de dumnezeire. Cuvîntul populează mintea lui Purcărete cu imagini, cuvîntul îi pune accentele pe ce simte că este important pentru el într-un text, cuvîntul însuflețește
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
și cleios ca o fiertură calmâcă.// Și dă-i cu borș și budincă și încă olecuță de cașă, iar trupul ei/ se tot umflă și-ai spune că o să explodeze de-atâta/ cugetare îndurerată// Polina e o femeie dintr-o bucată./ Dar când vorbește despre tătuca, glasul îi tremură și/ parcă deodată nici pârjoalele nu-i mai priesc:/ Viața asta, nenorocita asta de viață, fără noroc.../ Cașa s-a terminat. Polina suspină. Lacrimile țâșnesc." (pag. 21) Nici în Păpușarul, nici în
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
a memorabilului din cotidian, George Sion devine scriitor. Autorul și-a perfecționat într-atît maniera de consemnare, încît relatarea se desfășoară cu naturalețe, sub forma unei cronici conștient redactate. Pînă la urmă, nici nu mai distingem între viziunea din Frații Cuciuc (bucată a cărei acțiune se petrece în seolul al XVIII-lea și pe care autorul nu avea cum s-o fi cunoscut direct) și cea din Emaciparea țiganilor, bucată unde naratorul apare el însuși drept erou. Pornit pe panta acestei ciudate
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
Pînă la urmă, nici nu mai distingem între viziunea din Frații Cuciuc (bucată a cărei acțiune se petrece în seolul al XVIII-lea și pe care autorul nu avea cum s-o fi cunoscut direct) și cea din Emaciparea țiganilor, bucată unde naratorul apare el însuși drept erou. Pornit pe panta acestei ciudate experiențe, aceea de "a vedea realitatea ca pe o narațiune literară", paleta mijloacelor prozatorului se dovedește destul de largă, pe măsura variatelor sale lecturi. Revăzîndu-și viața ca pe un
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
era tănără, trebuia s-o deștepte dimineața un cîntec de inimă albastră, executat numai pe o strună, după placul boierului; în unele case erau cîte două tarafuri de lăutari: unul cînta în permanență la masă, iar altul, cînd se căra bucatele de la cuhne, le acompania pînă la masa boierească, anunțîndu-le cu cîntece combinate după felul bucatelor, mai mult sau mai puțin acre sau dulci, piperate sau sărate. Fericite timpuri!" (Emanciparea țiganilor, V). Să observăm că turnura spre basm se produce în
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
o strună, după placul boierului; în unele case erau cîte două tarafuri de lăutari: unul cînta în permanență la masă, iar altul, cînd se căra bucatele de la cuhne, le acompania pînă la masa boierească, anunțîndu-le cu cîntece combinate după felul bucatelor, mai mult sau mai puțin acre sau dulci, piperate sau sărate. Fericite timpuri!" (Emanciparea țiganilor, V). Să observăm că turnura spre basm se produce în chip natural, fără ca unitatea relatării să sufere. Limba lui Sion nu e, de altfel, o
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
București din partea PD-L în legislatura 2008-2012. Numai că omul de afaceri a șocat, afișând un aspect total schimbat față de perioada în care apărea destul de des pe sticlă. Silviu Prigoană a etalat nu numai o barbă nerasă de o bună bucată de vreme, ci și un păr mai mare ca de obicei și destul de încărunțit, iar motivul pentru o astfel de apariție a fost dezvăluit chiar de către omul de afaceri, pentru reporterii wowbiz.ro: "Mi-am lăsat barba special pentru Dinescu
Apariție șocantă a unui fost deputat PDL în emisiunea lui Mircea Dinescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71373_a_72698]
-
Tonalitatea înaltă își asociază "vibrări în lumină", percepția scrâșnetelor, pocnetelor, hohotelor, domolite acum de spiritualitatea vederii și de puterile imaginarului: "}ipătul / Încercând să se-agațe cu unghiile / Și lunecând mereu înapoi / Pe pereții de sticlă, / Încercând să urce / Rupt în bucăți / Clădite una peste alta, / Echilibru nesigur, / Până la dinții/ Încleștați cu sălbăticie / În tăcerea fără sfârșit" (}ipătul). Istoria nu mai este privită "cu încetinitorul", ci cu frământări lirice de tensiune ridicată, cu viziuni smulse din realitatea strictă. Apar inscripții cam argheziene
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
1890; atunci apar primele proze simboliste valoroase din literatura noastră. Ca și în cazul lui Eminescu, ele completează fericit poezia, dialogînd cu versul de la aproximativ același nivel. Numai că, în timp ce aproape fiecare pagină de proză eminesciană rămîne antologică, la Macedonski bucățile reușite (cuprinse mai ales în volumul Cartea de aur din 1902) se află înecate în masa producției de a doua mînă. Ca și la alți simboliști (Verlaine, Rimbaud, Laforgue), și la Macedonski proza, concepută ca anexă și uneori ca explicație
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
lui Alecsandri (Popeia și Sorento); a continaut cu nuvele sentimentale de un neverosimil absolut, moștenire directă a atmosferei Nicu Gane (Cîinele din Văcărești); nimic de semnalat în acești ani de început - poate doar atracția debutantului pentru formele inedite de proză (bucata Cei doi îngeri, datată "Ischia 1873" ar fi, cronologic, primul poem românesc în proză, scris fără îndoială sub imboldul experimentelor franceze similare). Încă de la primele proze publicate, observăm însă un fapt neașteptat și simptomatic: nuvelele și portretele lui Macedonski evocau
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
1890; atunci apar primele proze simboliste valoroase din literatura noastră. Ca și în cazul lui Eminescu, ele completează fericit poezia, dialogînd cu versul de la aproximativ același nivel. Numai că, în timp ce aproape fiecare pagină de proză eminesciană rămîne antologică, la Macedonski bucățile reușite (cuprinse mai ales în volumul Cartea de aur din 1902) se află înecate în masa producției de a doua mînă. Ca și la alți simboliști (Verlaine, Rimbaud, Laforgue), și la Macedonski proza, concepută ca anexă și uneori ca explicație
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]