5,886 matches
-
crezut că războiul se sfârșise. Alături de o bună parte a armatei, Cristi și echipele artistice au primit ordin să părăsească numaidecât Frontul de Est și să revină în țară. — Credeți că s-a terminat, de suntem chemați acasă ? tot întreba cântărețul, însă niciun răspuns clar nu venea din partea cuiva. S-au îmbarcat în mai multe trenuri, de urgență. Îngrămădiți, înfometați chiar, speriați încă de câtă moarte înfruntaseră, dar cu speranța că vărsarea de sânge nu mai avea să dureze prea mult
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dispăreau peste noapte. Legionari erau găsiți fără suflare, mormane de trupuri arun- cate unele peste celelalte ca niște gunoaie, în vreo clădire părăsită sau pe câmpurile din jurul orașului, apoi incendi- ate și imposibil de recunoscut. Artiștii cu gura prea mare, cântăreți, actori sau scriitori, dacă nu reușesc să părăsească țara la timp, sfârșesc tragic. Bucuria încheierii războiului ia sfârșit astfel repede, moartea, frica, foamea și sărăcia luându-i imediat locul. În acest iad cuprins de nesiguranță și mizerie se întoarce Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
el printre victime, căci reprezintă ritmul unei epoci care trebuie ștearsă cât mai repede cu putință. Astfel că nimeni nu se înduplecă să-l angajeze pe Cristian Vasile, de frică mai ales. Dar și pentru că gloria lui se stinsese, numai cântărețul nu își dădea seama de asta, crezând în continuare cu toată puterea lui că are să o ia de la capăt și are să se impună din nou. Însă vocea-i tot mai slabă, trupul tot mai obosit și mai fragil, anii duri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ești în stare să ragi nici trei melodii, nici apă n-ar trebui să meriți, ar trebui să te lăsăm din milă să-ți faci de cap, și tot salonul s-a amuzat pe gluma țăranului care îl muștruluise pe cântăreț. — Lăsați-l în pace, nemernicilor, voi știți cu cine vorbiți ? a sărit o cucoană. — Nu e nevoie, doamnă, să-mi luați apărarea, i-a șoptit Cristi. — O, dar ce gentilom... Ia stați, băi fraților, că avem o vidietă, mă ! Ia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristian Vasile a mai îmbătrânit, domnule... Nu că a îmbătrânit, se ridică libidinosul de la masă, cu resturi de ciorbă atârnându-i pe barba murdară, și îi dă un brânci sănătos lui Cristi, mai să-l dezechilibreze de tot. Ăsta-i cântărețul Cristian Vasile, ha-ha ? Uitați-vă la el, băi, ce-a ajuns bețivul ! E ultimul borfaș ! Și știi ce, prietene ? se apropie umfla- tul de el, cu gura duhnindu-i a mâncare. Aici nu e loc pentru starlete. Ori ne cânți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
noi ce avem de povestit despre dumneata, iar domnul elegant s-a ridicat de la masă, zâmbind cinic, și l-a salutat pe Cristi. Și, într-adevăr, se vedea izgonit până și din cele mai ieftine și mai împuțite crâșme, pe când cântăreți fără mari voci și cu un repertoriu sărac, dar care învățaseră lecția și se vânduseră cum puteau mai bine se umpleau de bani și de faimă. — Și tu, Gică ? Și tu ? ! — Ce vrei, nea Vasile ? Ce ? Să murim de foame
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prea mult în oameni. Următoarea zi a început cu o ploaie teribil de rece încă din zori, o furtună care anunța începutul toamnei lui 1947. Cristi s-a trezit fredonând La vie en rose, al bine-cunoscutei Édith Piaf, pe care cântărețul o văzuse înainte ca aceasta să cunoască celebritatea internațională, la Paris. Era bucuros. Împlinit. Radia, așa cum nu o mai făcuse de multă vreme. A ieșit din camera lui și s-a dus în baia comună, care se afla în capătul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu doar că l-a mișcat puternic, dar l-a făcut să -și aducă aminte câți oameni ajutase de-a lungul carierei sale, fie cu bani, fie cu susținere, fie folosindu-se de faima sa pentru o simplă recomandare. Studenți, cântăreți, actori, scriitori, textieri și câte și mai câte categorii, oameni cărora nu le știa nici numele și poate și acum îl aminteau pentru bucuria pe care le-o adusese. Simțea deodată că existența sa capătă din nou sens și pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
modernizează, dar pierde, de fiecare dată, câte ceva cu care nu se mai întâlnește niciodată... Tandrețea și ușoara melancolie a tangourilor, simplitatea și naivitatea lor, alteori verva, franchețea și discreta ironie reprezentau trăsătu- rile caracteristice ale bucureșteanului de atunci, care cerea cântărețului de muzică ușoară dicțiune impecabilă, emisie clară, expresie desăvârșită, dar și prezență scenică plăcută, decentă, chiar elegantă. De acolo a luat-o spre Gara de Nord, pe Griviței, unde o clădire dărăpănată, închisă și uitată de lume i-a amintit de seara
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a numit compozitorul Ion Vasilescu - cel care i-a dăruit, printre altele, Cel din urmă tango -, odată cu retragerea „regelui neîncoronat al muzi- cii ușoare românești“, cu o discografie și un repertoriu aproape inegalabile, a murit și tangoul-romanță. A fost ultimul cântăreț adevărat al acestui stil, pe care tot el l-a dus la cel mai înalt nivel în România, deschizând drumul multor artiști spre vocația de dizeur, când aceasta era privită de înalta societate ca o meserie josnică. În timpuri în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
propice din punctul de vedere al climatului, se vor muta la Predeal o scurtă perioadă, apoi se vor stabili către sfârși- tul vieții în Sibiu, unde, în iunie 1974, Cristi se va stinge. Aici se încheie tumultuoasa viață a marelui cântăreț Cristian Vasile și tot ce va rămâne în urma lui este un petic de pământ, pe care nu se va afla niciodată vreo cruce. De ce ? Pentru că nu și-a dorit să aibă un nume la mor- mântul său. Dezamăgit de oameni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
topită pe dosul palmei: zâmbetul fals al directoarei, care ne îndemna insistent să semnăm la sfârșitul întâlnirii un manifest împotriva „extremismului și terorismului internațional”, asigurându-ne că nu e nimic politic în acest gest (adică nici o aluzie la Cecenia). „Bardul” cântăreț - un neamț rus, de vreo 45 de ani, îmbrăcat neglijent, cu plete negre, cârlionțate, revărsate peste umeri -, dornic să-mi pună niște întrebări in privacy, atras, pesemne, într-o mai mare măsură de alteritatea mea decât de afinitățile colegilor bieloruși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din Tren, care ne risipim pe potecile îmbietoare, ceilalți sunt localnicii bucuroși de distracție. Burnițează mărunt, dar sărbătoarea nu slăbește. Meșteri populari, coruri de femei și copii în haine naționale, frigărui și bere. Pe o scenă improvizată, se succed diverși cântăreți și scamatori, aplaudați frenetic. Casa părintească a lui Kupala, în care clasicul a petrecut mai mulți ani de viață, e formată din două odăi și o tindă - o arhitectură extrem de simplă - cu un interior tradițional: mobilier frust, scoarțe pe pereți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au privilegiul talentului și al artei, trebuie, cum o spuneam, să aibă și „curajul mărturisirii oneste”, oricât i-ar „costa” uneori acest lucru. Altfel, tăcerea este de o mie de ori mai onorabilă!... Deoarece creditul meseriei noastre, de „povestitori sau cântăreți”, stă nu numai în „tehnica” perfectă a artei noastre, dar și în ceea ce s-ar putea numi „credibilitatea persoanei”, a mărturiei. Aici, însă, intrăm în incidența unei discuții aproape catastrofice care domină „imperiul literelor române” după revoluție, discuție, zavistie iscată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să sprijine unele cereri sau proteste față de unele atât de frecvente injustiții ce-l asaltau sau pândeau. Și Beniuc făcea parte, în anii ’50, din Academie, dar nimeni, nici atunci și nici azi, nu-l confundă pe acest delator și cântăreț al lui Stalin și al criminalului de Dej cu, de fapt, falșii săi colegi de Academie, „anormalitatea culturală” fiind el, Beniuc, într-un regim firesc, democratic, acest poet de mâna a doua, mărunt emul al lui Goga, nu ar fi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dezvoltă” cel puțin două forme de reacție mentală psihologică față de adulți, chiar și față de propriii părinți: sau una în acord cu sloganurile „noii dictaturi” - vezi zecile de mii de tineri ce umpleau sălile bardului Păunescu, abil asezonate cu susținerea talentaților cântăreți de folk și cu critici vii la adresa „aparatului politic” care era făcut singur vinovat de relele sociale în jurul unui „conducător” singular, animat de mari idei naționale și „revoluționare” -, sau... un dispreț, pur și simplu, față de adulții care se afundau tot
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
același lucru și la instituția similară din Ierusalimul arab. Subiectele conferințelor nu pot fi întotdeauna aceleași de o parte și de alta, dar trebuie oare să fii chior pentru a fi un "mare intelectual"? Invers, artiștii maghrebieni sau din Machreq, cântăreți, cineaști, fotografi, care vin să-și prezinte operele în micile noastre săli de la Ramallah sau din Nablus, refuză să meargă măcar până în Ierusalimul răsăritean pentru că, îmi spune directorul centrului din Salah el-Din, îi pun pe toți israelienii în același sac
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
regulii cinice dura lex sed lex: așa cum oamenii liberi au nevoie de sclavi și lumea civilizată de niște barbari, Sem și Jafet au nevoie de un Ham. Plecând de aici: duoul e posibil, trioul improbabil. Dar ce importanță are asta, cântăreții pot cânta oricând împreună chiar dacă n-au nimic să-și spună în particular. Colocviul înlocuit cu un cor? Toți ar avea de câștigat. Și totuși, poate că greșeam. Am descoperit în vârful unei coline, între Betleem și Ierusalim dar încă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
izbucnesc în râs: cam demodat bătrânul! Îl consolez, mărturisindu-i că și noi, necredincioșii, din Occidentul nostru în debandadă, a trebuit să luăm act de schimbarea de dinastie: autoritățile noastre intelectuale și morale sunt acum autorii de scheciuri, actorii și cântăreții (pun totul la genul masculin ca să nu șochez prea tare). Au venit timpuri grele peste tot, îi zic eu scrutându-l cu privirea. Oare voi vedea schițându-se semnul vreunui front de solidaritate anti-people? Dacă aș fi fost un mediolog
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-ți piele (această trapă a amărăciunilor pare anume făcută pentru a te pune rău cu tine însuți și cu cei mai buni prieteni ai tăi). A oferi zi de zi fericire contemporanilor tăi este un full time job de care cântăreții, actrițele, gastronomii, animatorii de televiziune, scriitorii de succes, croitorii de lux și noii filosofi se achită în mod strălucit, manifestându-și din când în când și niște indignări care nu-i costă nimic. Niciodată nu e prea târziu să mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cele mai serioase. Malraux-ul de subprefectură care nu adaugă poncifului "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi" și acest strict strict corolar "prin aceea că el va fi înzidit și înziditor" ar trebui socotit acum drept un simplu cântăreț din flaut. E clar că autorul Speranței n-a călcat niciodată prin Ierusalim. Care alt oraș din lume mai este atât de parcelat, baricadat, delimitat, împrejmuit cu atâta sârmă ghimpată, supraveghat, compartimentat, și asta în toate cartierele sale, la fiecare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
apoi s-a întors cu obiceiuri de cioban, tohoarcă și bucium. MOȘ-BREBU7 1. Mă întâlnesc cu el dimineața la iaz. Nu trage peștele și stăm de vorbă. Despre întâmplarea cu baba care secera în genunchi. Despre viața lui: e dascăl, cântăreț la o biserică, face versuri, a citit literatură populară, știe pe Alisandru Machedon și Isopia etc. 2. Despre femeia îndrăgită de toți povestită de dr. K.8 3. Despre spânzurarea unei femei sub dealul Spătăreștilor. 4. Despre vânatul de vidre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
raniță prin praful șoselei și zăpușala văzduhului. La o haltă, un soldat din a 6-a companie începe a cânta din fluer și compania începe o rusească fierbinte în mijlocul drumului, pe când Cazon, cânele companiei, dă târcoale cu limba scoasă. Același cântăreț înfioară cu o doină tristă adâncurile pădurii de la Probota, pe când luminile amurgului scădeau și bolțile se umpleau de umbră tainică. Seara, la popotă, unii din rezerviști mânâncă borșul în pahare. Marșul mi-a ars tălpile picioarelor așa de tare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bașibalâc, tonga. Văleanu (nenea Gogu) răspunde unui deputat, care cerea bilete jumătate pentru soțiile parlamentarilor. "Puteam să vă dau și gratuite, dar am vrut să vă protejez împotriva cucoanelor dv." Se cunoaște: Ciobanul după glugă Stăpânul după slugă După voce cântărețul După pinteni călărețul, După mână tăbăcarul, După urechi măgarul. Vremea după vânt, Omul după cuvânt. Moș Tonea, care are ca studii o clasă și jumătate de gimnaziu, povestește cu multe amănunte, ce năcazuri și nostimade i s-au petrecut când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
era așa de puternic, încât puteai să te sprijini cu spatele în el. Se străduiau și se grăbeau ca să îndeplinească destinul. Se grăbeau cât puteau ca s-ajungă ceasul morții. Cucoșii cântă noaptea pentru cei de subt pământ (Hanul-Ancuței). Vitruit. Cântăreț bisericesc nebărbierit, răcnește mișcându-și țepii de pe față. El crede că cântă. În valea Timocului, Românii au atâta de suferit în viață de la Sârbi, încât e obiceiu la morți să le puie în sicriu un băț ca să aibă cu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]