6,191 matches
-
mai fi niciodată la fel. Nu că le-aș cere să aleagă. Nu aș face asta niciodată. Dar sînt conștientă că atmosfera va fi alta, că nu va mai fi nicicînd la fel de relaxată, cu mine drept a cincea roată la căruță cînd ies la o cină În oraș, prefăcîndu-ne că Gregory nu a vorbit cu Dan și că prietenia noastră este neschimbată. La asta nu mă gîndisem. La felul În care se schimbă relațiile de prietenie cînd un cuplu se desparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-l văd din nou. Sincer. Nu mă interesează. — Bine, bine, liniștește-te. Am Întrebat doar. Dar asta Înseamnă că o să vii totuși la cină, cu mine și cu Marcus? — Nu te deranjează că o să fiu a cincea roată la căruță? — Nu, dacă nici pe tine nu te deranjează. — OK. Lasă-mă să văd cum aranjez cu dădaca și, dacă reușesc, mi-ar face mare plăcere să vin. Dar fără surprize cu burlaci, bine? Că e Charlie Dutton sau altul. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ridică Marcus din umeri. Dacă Fran Încetează, termin și eu. — Bine, spune Fran. Soțul meu, În vîrstă de patru anișori, și cu mine promitem să nu te mai necăjim În legătură cu Charlie Dutton. SÎnt obișnuită să fiu a cincea roată la căruță În compania celor doi, căci ne-am cunoscut cu mult timp Înainte de apariția lui Dan În scenă, așa că revenim rapid la relațiile relaxate de prietenie pe care le-am avut dintotdeauna. Pentru o clipă, uit că nu mai sînt cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
s-a dat voie să mă culc pe fânul din grajd, fiind miluit cu o strachină de fiertură de boabe și carne de berbec. Hangiul, înștiințat de mine asupra destinației, m-a trezit în zori, poftindu-mă să iau o căruță care mergea în Ceneda. Era a unor negustori romani care transportau vin. Tineri și voinici, în stare să se apere de tâlhari cu pumnale și cu bâte ascunse printre amfore sub paie. La început de drum au lăsat boii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a unor negustori romani care transportau vin. Tineri și voinici, în stare să se apere de tâlhari cu pumnale și cu bâte ascunse printre amfore sub paie. La început de drum au lăsat boii să meargă la pas, astfel încât alte căruțe și alți negustori să ni se alăture pe parcurs și să formeze un convoi. Când au ajuns în dreptul unui transport de grâu cu destinația Oderzo, un oraș bizantin pe pământ longobard, au dat bice animalelor în sfârșit și am mărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lungi, îndepărtându-se. Am dat de niște excremente de urs și de lup în iarba unui șanț, dar mi s-au sfărâmat între degete de vechi ce erau. Credeam că sunt aproape de destinație, când, imediat după un făgaș șerpuitor de căruțe și călători siliți să ocolească un ulm mare, doborât de vânt în drum, m-am trezit dintr-odată într-un luminiș mare, față-n față cu ruinele unui sat. Curios din fire, m-am apropiat de acele rămășițe. Casa stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acasă trebuia neapărat să trecem prin Postumia; aici ne aștepta o nouă surpriză. Cam cincizeci de soldați bizantini, înarmați până-n dinți, străbăteau așezarea; escortau pe două rânduri un car acoperit pe care flutura un steag purpuriu. În urma lor veneau șase căruțe acoperite. Am apărut tocmai când trecea carul cu pricina, și un vestitor, care călărea alături, a urlat la noi: - Faceți loc mărețului și preanobilului Gregorio, trimis al exarhului Isacco. Acesta e un drum public! Perdelele carului s-au dat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sol al exarhului să plece din Ravenna ca să ajungă într-un oraș din regatul longobard? Și cu o astfel de suită, ce mai... am intervenit eu. Imediat după trecerea ultimului soldat, am traversat în goană drumul, neliniștind caii de la ultima căruță, spre încântarea lui Rotari. CARTEA A DOUA I I-am dezvăluit lui Faroald misterul ierbii arse, arătându-i urmările sării animale. Două zile mai târziu domeniul și-a recăpătat liniștea de dinainte. Dar nu și inima mea. Prea multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și Ioniță au urcat în coada trăsurii, iar Iscru s-a așezat cu vizitiul, pe capră. Bagajele erau bine fixate, unele în trăsură, altele în coșul mare din spate. Nu era o caleașcă, dar făcea impresie bună. Arăta ca o căruță mare, cu o banchetă acoperită cu blană de urs și cu un coș bombat, împletit din răchită. 6. Până la Târgoviște n-ar fi fost mult de mers, patru-cinci ceasuri, cu popasuri cu tot. De aceea au plecat puțin înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Zogru i se făcuse teribil de foame. Era un sat mic, își aduce aminte și-acum, în clipa în care îl așteaptă pe Andrei Ionescu, un sat ce creștea la marginea unui câmp pe care se vedeau cai și căruțe mici, oameni trebăluind și cântând. Casele, mărunte, săpate în pământ și acoperite cu paie, arătau ca niște ciuperci uriașe, cu tulpina rotunjită și pălăria țuguiată. Era un sălaș țigănesc tradițional. Femeile negricioase, cu fuste pestrițe și basmale de pânză albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
multe, dar Iscru povestea fără grabă toate peripețiile lui, căzut în genunchii înfășurați în fulare groase. Era trecut de miezul nopții, iar dinspre lac se auzea din când în când cum cade zăpada dintre crengile sălciilor. - Am plecat cu trei căruțe încărcate cu mâncare, damigene de vin și de țuică, șube, chiar și niște stinghii pentru aprins focul, nu se știe niciodată unde ajungi, iar noi, aproape toată suflarea bărbătească a curții, în afară de Ioniță și Mașcatu, noi, zic, plus Savetina, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o casă nouă, ceea ce se știe că e moarte sigură, cum a și fost. Când am ieșit din pădure și-am intrat în drumul ăl mare, ne-am întâlnit cu alții, ca și noi, tot așa plecați în convoi de căruțe, și tot curgeau dintr-o parte și din alta, încât pe la apa Neajlovului ne făcusem convoi lung, de nu-i mai ghiceam capătul. Atunci l-am văzut pentru întâia oară și pe domnul nostru Vlad Dracula, călare pe un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pintenii strălucitori, bătuți cu o pulbere fină de pietre. S-a uitat spre noi și pe urmă i-a făcut unuia un semn, iar ăla a venit și ne-a spus să rămânem în urmă și să luăm în grijă căruțele de copii. Erau două căruțe cu grătare pe toate părțile și acoperite cu rogojină în care erau vreo cincizeci de copilași, cu toții băieți mucoși, luați de la mamele lor ca să fie dați turcului pentru a face soldați din ei. Era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pulbere fină de pietre. S-a uitat spre noi și pe urmă i-a făcut unuia un semn, iar ăla a venit și ne-a spus să rămânem în urmă și să luăm în grijă căruțele de copii. Erau două căruțe cu grătare pe toate părțile și acoperite cu rogojină în care erau vreo cincizeci de copilași, cu toții băieți mucoși, luați de la mamele lor ca să fie dați turcului pentru a face soldați din ei. Era și un băiat de pe la noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
grecul. Mi-era frică și la toți cred că ne era, pentru că, deși nu ne spusese nimeni ce-o să fie, stăpânul ne-ndemnase să luăm și arme, în cazul meu, toporul ăl mare de crăpat rădăcini și mai aveam în căruță și barda. Mai era Mărineci cu arcul de la ta-său mare și încă doi argați mai tineri cu satârele. Măria sa, spătarul, Dumnezeu să-l ierte, avea sabie și buzdugan la brâu. Nu credeam c-o să fie luptă, dar ne era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
intrat în cetatea Giurgiului, cam pe la chindie, după ce mersesem aproape trei zile, dacă o punem la socoteală și pe cea în care am stat de la prânz până a doua zi în târg, la Măgurele. Am făcut conac și am risipit căruțele în cerc, cu fața spre cetate, unde erau trași turcii și probabil Măria sa, Dracula. Copiii erau neliniștiți și unii încă începuseră să se roage de mine să-i fac scăpați și mă uitam la ei cu milă și cu frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vă duceți la mai bine, dar se vedea că nici el nu crede ce spune, că vorbea mai așa, fără suflet, rar și cu vorbe mai alese, cum ai vorbi la un străin. Ne-am băgat de cu seară în căruțe, înghesuiți fiecare cum putea, iar eu mi-am făcut cruce în căciulă, că știam că e noaptea Sfântului Andrei și trăgeam nădejde să-mi visez ursita. Și chiar am adormit ori poate numai am căzut nițel în somn. Visam ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știut pe urmă. Dar am auzit și vocile de-afară. Toți le-am auzit și ne mai înghiontea și un băiat care rămăsese de pază. Erau soldați turci pe care îi adusese un om al lui Vodă și le arăta căruțele cu copii. Turcii ziceau și ei pe turcește nu știu ce ziceau, dar păreau bucuroși și era bine. Au mai stat ce-au mai stat și pe urmă s-au întors să plece, iar noi tocmai voiam să intrăm din nou sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-o cu o bufnitură din care țâșneau scântei în toate părțile. O ceată de turci, poate chiar ăia care abia plecaseră de lângă noi, veneau cu iataganele ridicate și pe măsură ce se apropiau vedeam cum le zboară capetele, unul după altul, până la căruțele noastre. Atunci am ieșit cu toporul în mână și l-am auzit pe stăpânul nostru spunând luați armele, băieți, apoi s-a ridicat el însuși și-a dus mâna la sabie. Era în fața mea, cu spatele către mine, și-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
apoi s-a ridicat el însuși și-a dus mâna la sabie. Era în fața mea, cu spatele către mine, și-odată s-a prăbușit și nu știam cum să-l sprijin și ce are, până l-am așezat frumușel lângă căruță și-atunci am văzut că avea o lance înfiptă în piept. Din colțul gurii i se scurgea sânge înspumat. S-a uitat în ochii mei, ia inelul, a spus, și du-te la Snagov la icoana lui Pampu și îngroapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vâjâituri și încleștări de arme, strigăte de tot felul care îl paralizaseră, la cap, la cap, da-ți-le la cap se auzea de o parte și kazâclu - kazâclu de cealaltă parte. Într-un târziu, îl pusese pe spătar în căruță și le spusese Savetinei și încă unui argat să ia drumul înapoi, spre casă. Apoi ridicase toporul deasupra capului fără să știe ce să facă. Și își adusese brusc aminte de copiii, care stăteau strânși unul într-altul, unii plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știe ce să facă. Și își adusese brusc aminte de copiii, care stăteau strânși unul într-altul, unii plângând, alții dormind fără grijă. Ar fi vrut să intre în luptă, dar nu se vedea nimic, ar fi vrut să apere căruțele copiilor, dar nu știa ce să facă. Celelalte două căruțe ale lor nici nu se mai zăreau. Ar fi stat cu toporul ridicat deasupra capului mult și bine, dacă n-ar fi apărut un căpitan călare și nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
copiii, care stăteau strânși unul într-altul, unii plângând, alții dormind fără grijă. Ar fi vrut să intre în luptă, dar nu se vedea nimic, ar fi vrut să apere căruțele copiilor, dar nu știa ce să facă. Celelalte două căruțe ale lor nici nu se mai zăreau. Ar fi stat cu toporul ridicat deasupra capului mult și bine, dacă n-ar fi apărut un căpitan călare și nu i-ar fi spus să ia căruțele cu copii și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ce să facă. Celelalte două căruțe ale lor nici nu se mai zăreau. Ar fi stat cu toporul ridicat deasupra capului mult și bine, dacă n-ar fi apărut un căpitan călare și nu i-ar fi spus să ia căruțele cu copii și să le ducă la București, în cetatea de sub pădure. Două zile se luptase cu drumul și ninsoarea să ajungă la destinație. Și pe urmă o luase pe jos spre Snagov. A îngropat inelul în fața icoanei făcătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din pământ cu forțele lui dintâi. Dar știa că oamenii în care stătea se uzau repede și că pentru ei o alergare nebună era atât de zăpăcitoare, încât mulți mureau ori se închideau în mănăstiri după aceea. Pe drum, o căruță de ciumați se îndrepta spre Câmpul lui Dudescu. A ajuns la Cotroceni aproape de asfințit. Zoe nu lăsase vorbă la poartă, dar l-a primit, amintindu-și că e trimis de Alecu și, pentru că nu putea s-o convingă, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]