11,186 matches
-
să provoace populația iudaică și să incite naționalismul evreu. În plus, la fel de improbabil ar fi ca mai marii preoților, care au cerut moartea lui Isus, să fi dorit să pară complet indiferenți față de sensibilitatea iudaică cu privire la morți sau la impuritatea cadavrului și pângărirea țării. E mult mai plauzibil ca preoții să nu fi ridicat nicio obiecție față de îngroparea celor trei bărbați. Într-adevăr, e posibil ca ei să fi aranjat să fie îngropați înainte de căderea nopții în morminte rezervate îngropării criminalilor
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
trupul lui Isus arată că aveau intenția de a-l jeli pe învățătorul lor chiar în mormânt, întrucât, în cazul criminalilor osândiți la moarte, era permis a-l plânge în privat. După cum am notat deja, miresmele erau necesare să parfumeze cadavrul ca să mascheze mirosul neplăcut. Când femeile s-au apropiat de mormânt se întrebau: „Cine ne va rostogoli piatra?” (Mc 16,3). Matei spune că, pentru a preveni mutarea trupului lui Isus, la mormânt era postată o santinelă (Mt 27,65-66
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
viața. Ruleta are în principiu simplitatea geometrică și forța pânzei de păianjen: un ruletist, un patron, niște acționari sânt personajele dramei, în roluri secundare sânt distribuiți stăpânul pivniței, polițistul care își face rondul prin preajmă, hamalii năimiți să scape de cadavre. Sumele relativ neînsemnate pe care ruleta le băga în ei erau, din punctul lor de vedere, adevărate averi. Ruletistul este, firește, vedeta ruletei și rațiunea ei de a fi. De regulă, ruletiștii se recrutau din rândurile groase ale nenorociților mereu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
târa picioarele. Un adolescent de nici șaptesprezece ani i-a pus un revolver la tâmplă si i-a cerut banii. A fost găsit câteva ore mai târziu, mort, având alături revolverul de pe care nefericitul puști nici nu-și ștersese amprentele. Cadavrul nu avea nici o urmă de rană, iar expertiza medicală a constatat moartea prin atac de cord. De altfel, în revolver, cu care nu se trăsese, nu s-a găsit nici un cartuș. Tânărul a fost găsit în aceeași zi, ascuns la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
locul cel mai fascinant, centrul enigmatic al lumii. Ce-i drept, în sălile de la subsol nu zăboveam prea mult timp, grăbit să le străbat ca să ajung sus, la animale și păsări, la scheletele uriașe și la peștera plină de lilieci. Cadavrele palide din borcanele de spirt, ființele împăiate, cu ochi de sticlă, cu unele cusături vizibile, toată această necropolă,a muzeului Antipa mi se părea un ghemotoc de vis în miezul banal al cosmosului. Părea, în acele momente, foarte normal ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tălpile mele, în timp ce eu îmi ștergeam lacrimile cu poala rochiței. M-am ridicat și, fără să știu prea bine ce fac, am apucat de marginea scoarței desprinse și-am tras. Era putredă și ușoară ca pluta. Sub coajă am găsit cadavrul unei mierle, devorat de furnici. O masă vie, roșie, agresivă, mișuna pe hoitul păsării. Am apucat-o de vârful unei aripi și-am azvîrlit-o cu tot cu furnici la câțiva metri distanță. Curând, trunchiul s-a golit de insecte, cu excepția carilor care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un bivol, un vârf de lance desenând o petunie. Un jupuit pierind într-o copcă, un val de sânge măturând municipii, un pătrat magic pe fruntea actorului. Am văzut un tiran trăgând apa la tron, o javră vărsând briliante, un cadavru sculîndu-se în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise, și morții în camuflaj zornăind pe tancuri, învîrtind manetele tunurilor de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului călare pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o nenorocită de barcă găurită, alții încercând să plutească agățați de câte o scândură, o ladă, șrapnelele și gloanțele inamice vânându-i și aici, cadavre umflate plutind... Ce distrugere, ce risipă ! Apoi acele nume ce circulă ale unor diverși ofițeri eroi care au încercat să reziste într-o panică generală, într-o mulțime ce nu mai vedea nicio scăpare și nu mai voia decât să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pozițiune ce trebuia de fapt părăsită, numai că, dintr-o târzie trimitere a ordinelor și dintr-o permanentă lipsă de simț al realității, ordinul nu ajunsese și se declanșase inutila ofensivă ! Sosind apoi ordinul, prea târziu, lăsam în urmă inutile cadavre, inutile inimi de mame și soții pe veci neconsolate și, abia victorioși, istoviți și decimați, începeam, fără zăbavă, retragerea. Cum să mai ridici capul, prins într-o asemenea plasă de fatalitate, și cum să mai învinuiești cerul, când învinuirea tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pătrunde lumina unui soare molîu, ineficient În fața Întunericului cenușiu din interior. Pe tavan pîlpîie o lumină albastră. E flacăra mistuitoare a televizorului și În mai puțin de o jumătate de oră cele o sută de spinări verzi, nemișcate, arată precum cadavrele carbonizate de la Hiroshima. În mai puțin de o jumătate de oră, cele o sută de spinări verzi și nemișcate arată ca niște mușuroaie peste niște morminte. Discursul răcnit, de mecanism dement, al Celui Mai Iubit Fiu al Poporului șerpuiește printre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
intrat pe un drum mai luminos, dar n-au ajuns Încă la noi. Peste mai puțin de două luni Ceaușescu va fi mort. În mai puțin de 60 de zile ne vom zgîi cuprinși de o ușurare fără margini la cadavrul Tiranului, imagini transmise prin aceeași cutie care acum ne provoacă ignoranța Într-un mod aproape comic. Ce e acolo? Acolo nu e nimic... e o cutie. Cel mai inofensiv lucru care vine din ea ar putea fi reclama la CEC
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
veștile iau dimensiuni de mit la cald, iar zvonurile (unele dintre ele răspîndite chiar de oamenii Securității) nu au efectul demoralizator scontat, ci nasc furie și sporesc solidaritatea În rîndul demonstranților. În oraș, se știe că morga a fost Închisă (cadavrele celor uciși nu pot fi văzute sau ridicate de rude); se știe de asemenea că registrele spitalelor pe unde au trecut răniți sau morți au fost distruse - evident, sînt curățate urmele masacrului; se știe că o parte din morții care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așa vorbea Ceaușescu. Da’ i-auzi că cică pusără mîna revoluționarii pe CC... Apoi apare un alt personaj și vorbește despre eroismul fraților noștri români de la Timișoara, fără de care nu ar fi fost posibilă răsturnarea lui Ceaușescu. Există informații despre cadavrele martirilor de la Timișoara... au fost aduse În București și incinerate, iar cenușa vărsată undeva În afara capitalei. Nu se știe numărul morților, probabil cîteva mii. Așa cum nu se știe nici numărul celor care și-au dat viața În București, ieri, În timpul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dat peste el Într-o noapte, se uita singur la televizor... ei, păi vezi... De ce nu ne-au dat execuția la televizor? Nu știu băi băiatule... Dar procesul, de ce ne-au dat numai fragmente, de ce ne arată doar imaginile cu cadavrele?... Eu cred că pînă la urmă le dau. Zău, tu crezi că de-aia nu le dau? E mort, băi băiatule... și dacă nu e mort, să-i fie de bine, de Întors nu se mai Întoarce, asta e clar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niște filme pe care le-a ascuns În buzunar. Aia la care te uiți acum a fost ultima, cumva a reușit să scoată filmul, Înainte să-i smulgă aparatul și să-l distrugă. Tu Îți dai seama, ăla e un cadavru... e un om pe care l-au stîlcit În bătaie... Da, el a ajuns acolo după ce... Înțelegi? Și a tras un cadru, ultimul de pe film, după care l-a scos, după care... Cum am plecat de la fratele lui Marin? Amețit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
peste muchea canalului, deși visase adeseori la o moarte prin înecare, a lui sau a altcuiva. Îl urmăreau asemenea fantezii, sau poate că era un vis, de a îneca pe cineva, de pildă pe Stella, și de a îngropa apoi cadavrul într-o pădure, urmând să facă să facă vizite regulate la groapă, pe măsură ce se scurgeau lunile și anii, și se schimbau anotimpurile, și florile sălbatice năpădeau locul; și nimeni nu bănuia nimic. Uneori visa că o ucisese pe Stella și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e ceva fascinant, am văzut-o pe doamna Osmore discutând până și cu doamna Belton despre asta. Dar ce e? Ultima bombă e că George i-a făcut de petrecanie Stellei. Numai că nu se știe ce-a făcut cu cadavrul. William Eastcote, alt martor al elegantei plonjări a lui Tom, stătea dezbrăcat pe marginea bazinului. Înotase și acum încerca familiara senzație a trupului încălzit, care i se răcorea. (Temperatura apei era de 28 de centigrade, iar temperatura aerului de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
izgonit, singur. Numai ea îl iubea cu adevărat și îl putea salva de el însuși. Firește, Diane auzise (doamna Belton avusese grijă de acest lucru) zvonurile care circulau prin Institut, anume că George o ucisese pe Stella și-i ascunsese cadavrul (unii ziceau că-l îngropase în grădina din spatele casei sau în islaz, alții ziceau că-l zvârlise în canal sau în intestinele Institutului, unde rămășițele vechilor ziduri cuprindeau multe ascunzișuri, unele datând chiar de pe vremea romanilor). Cei care vehiculau zvonurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să simtă durere, regret sau alte emoții apăsătoare (Blumgart, 1964). Ideea promovată este că renunțând la propriile reacții afective, medicii pot înțelege mai exact viața interioară a pacientului. Unii autori susțin că detașarea care permite studenților mediciniști să disece un cadavru fără a simți dezgust, îi ajută mai târziu să asculte empatic fără a se implica emoțional (Fox & Lief, 1963). Empatie clinică vs grijă detașată Este evident că înlăturarea tuturor emoțiilor resimțite este imposibilă medicilor, dar ideea de empatie clinică încurajează
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de evitare încă mai accentuată. Mealer et al. (2007) explicau ratele similare ale simptomatologiei traumatice obținute de asistenții medicali și veteranii războiului din Vietnam ce nu au luat parte în lupte, arătând că unele dintre sarcinile cadrelor medicale presupun îngrijirea cadavrelor și asistarea victimelor traumatizate la fel ca și în război. Scala de satisfacție a compasiunii arată, de asemenea, rezultate îngrijorătoare. Un procent de 44,4% dintre medici și 40,6% dintre asistenții medicali au un nivel scăzut de satisfacție a
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
apare ca un nonconformist incurabil, autodefindu-se: Eu sunt chiar ziua în flăcări. / Sunt ziua care din toate ia foc, în veacul mai mic decât mine, stimulat în această privință de tot ce compune o lume în putrefacție morală, câtă vreme Cadavrul României navighează în beznă / cu luminile stinse și fără nicio direcție, fiindcă nimic nu scapă acestei maladii: nici lumea literară, unde o generație reușește chiar performanța de a intra în dicționare / încă înainte de a intra în literatură, cu atât mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Totodată, o melancolie desfrunzită se strecoară prin această îmbinare de concret și livresc, fiind chiar liantul lor, în timp ce eul încearcă să se lepede de ea, flancat de recuzita simbolistă (Corăbii mari și pânze cenușii; crinii care-și scuturau parfumul / Peste cadavrul nesfârșitei nopți etc.) și cutreierând acest domeniu al imaginației, privind cutezător (ochiul meu rănit privea spre astre), romantic, când ziua și cu noaptea se-mpăcară, continuându-și menirea, încercând să răspundă unei fantomatice depărtări, ale cărei date, deși imprecise, sunt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Șiș, custură, armă albă, șuriu! Opservați cât de luxuriantă este limba noastră maternă? F Nu, că-s îngrozită. M-a îngrozit leșu’! P Aha. Un leș-polonez sau un leș-leș sau un leș de polonez? F Mai degrabă un leș de cadavru. Nu v-am spus că e grav? P Sigur că e grav, că e rigid, adică nu zâmbește. În general, un mort care zâmbește strică caracterul sărbătoresc al înmormântării, nu? F Da. P Dumneata ai chef de vorbă și noi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-l favoriza și cultiva. Așa s-au născut informatorii, supraveghetori neîntrerupți ai românului devenit din om, din concetățean - „obiectiv”. Cum funcționa odiosul mecanism, este ilustrat în această carte cu însuși armele folosite. Autorul, victimă al acestui concasor polițienesc, face autopsia cadavrului și „organele” scoase pe albul hârtiei vorbesc de la sine și pe drept cuvânt definește aparatul represiv al poliției politice - drept antinațional și terorist. Prin această lucrare compusă doar din documente copiate din arhivele securității, autorul nu neagă rolul siguranței statului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
stând în picioare, nemișcat. "Ca îmblînzitorii", mi-am zis și iarăși am fost dezgustat de mine. Vântul curgea în jurul meu ca o apă. O apă în care dacă mă prăbușeam, m-aș fi înecat și râul mi-ar fi dus cadavrul spre locul de vărsare. Mă străduiam de aceea să nu mă clatin. După o vreme a dispărut toropeala. M-am întors, dar paiațele de paie nu mai erau acolo. Am ocolit toată miriștea și nimic... În noaptea următoare am dat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]