5,189 matches
-
de camioane și de mașini, pentru a-și regăsi stăpânii (familia), pentru a vedea din nou fumul ridicându-se din hornul casei sale. Imediat ce am primit vestea, m-am grăbit să i-o împărtășesc bătrânului vânător. L-am găsit la cafenea, la amiază. Când i-am dezvăluit câteva detalii despre împrejurările întoarcerii acasă a câinelui risipitor, nu și-a putut stăpâni lacrimile. Dragostea pentru câini, dragostea pentru animale, ideea că niște dobitoace pot să aibă un asemenea curaj, să înfăptuiască o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
lor. Încă de mic, am îmbrățișat măgarii care plâng.". "Cei care îl lovesc nu știu ce înseamnă, de fapt, un măgar", adaugă Ahmed, de loc din valea Drâa, de la marginile deșertului marocan, vânzător de plante medicinale la Marrakech, în piața Jemâa-el-Fna, aproape de Cafeneaua Franceză. "Uneori, îi mai spunem câte unui tovarăș: tu ești ca măgarul, nu știi să mergi decât dacă stă cineva cu bățul după tine. Pentru că oamenii cred că măgarul nu merge nicăieri nebătut. Dar bățul trebuie folosit doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
totul personal. Idealismul rafinat, avangardismul, nonconformismul, grație căruia Austria a recuperat în special pe scriitorii decadenți, limba rafinată rostită cântat și împodobită cu variate latinisme, italienisme, franțuzisme, înnoite neîntrerupt, încât au vestit demult Europa unită, se întâlnesc, preferențial în celebra cafenea vieneză. Negruzzi nu îl cunoștea pe Eminescu, însă, acolo, unde se întâlneau, de altfel, studenții români și unde se discută serios, armonizat cu un caleidoscopic și atât de rar farmec politicos, Negruzzi îl va individualiza ușor îl "Recunoaște" fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
simpatic și-i vorbeam cu plăcere. Învârtea în mână o foaie de hârtie, în timp ce îmi răspundea. I-am cerut să văd ce e și mi-a arătat-o bucuros. Era o romanță din cele pe care le vând colportorii prin cafenele, prost tipărită, cu notele greșite și versurile anapoda."417 Lipsa de talent și mediocritatea exhibate de către D. constituie deopotrivă "schisma" complexului Pygmalion și a textului, exemplificând mitemul "zidului părăsit" în modalitatea noastră de interpretare pornind de la balada Meșterului Manole. Harul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al coincidențelor fără cusur, povestea lui Mayer este cusută cu ața albă a tuturor aluziilor. Orfan, crescut de o bunică la Viena, Hans are de mic copil revelația jocului de șah, ca un fel de vocație fatală. Descoperă într-o cafenea din Viena un personaj bizar, desuet în rafinamentul și solitudinea sa și care trece printre mesele jucătorilor de șah precum un medic în vizita de seară a pacienților. Umblă zvonul că fusese în tinerețe un mare jucător și că făcuse
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tv full color sau cu bruiajul adesea polemic ale dezbaterilor video. Le Clézio este un scriitor al solitudinii și peregrinării (l'errance) pe continente invizibile, tip lumile dispărute ale Americii Latine. Decât să zugrăvească Parisul, cu răsștiutele sale străzi și cafenele sufocante, și în general Occidentul "mișunând de viață", autorul preferă să scrie despre "periferia lumii", ca de pildă Israel, taberele palestiniene (Steaua rătăcitoare), despre Africa, despre condiția inumană a indigenilor, să descrie câmpiile imense dar deșertice, cerurile limpezi și înmiresmate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
semioticii (2011). Jurnalist, redactor-șef al revistei "Zon@ literară" din Iași (din 2012). Debutează cu versuri și proză scurtă în revista "Suflet pentru suflet" (2000) și editorial cu Primul val (2004). Colaborează la reviste de cultură din țară: "Feed Back", "Cafeneaua literară" "Contrafort", "Dacia literară", "Hyperion", "Vatra veche", "Poesis", "Jurnalul literar", "Intertext", "Absolut cultural", "Poezia" ș.a. Cărți de poezie: Primul val, Editura Alfa, Iași, 2004; Îngerii mint femeile, Pre-press Adi Center, Iași, 2007; Galeria de artă vie, Pre-press Adi Center, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
I. Cuza" din Iași (2003-2007). Angajat la Muzeul Literaturii Române din Iași (din 2004). Debutează cu poezie în "Examene" (1998) și editorial cu volumul Muza avatarului (Leacuri pentru obsesii), cu o prefață de Dionisie Duma (2005). Colaborează cu versuri la "Cafeneaua literară", "Actualitatea literară", "Conta", "Dunărea de jos", "Timpul", "Antiteze" ș.a. Cărți de poezie: Muza avatarului (Leacuri pentru obsesii), cu o postfață de Dionisie Duma, Princeps Edit, Iași, 2005; Apaosuri, Editura Ideea Europeană, București, 2013. Premiul pentru debut în volum al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
măi dinamice (război, revoluții, dueluri, curse de cai, jocuri de pierzanie etc), cele feminine sunt statice și, de aceea, destul de monotone. Femeile au alte ocupații decât cele ale bărbaților, care urmăresc alte scopuri: banii, puterea, gloria, ambiția, jocul, știința, orgiile, cafenelele, vânătoarea. Dacă o femeie riscă să afișeze alte ambiții decât cele ce țin de familie și dragoste, ele sunt dezaprobate și judecate de întreaga societate. Orice expresie a voinței feminine autonome este considerată o amenințare. Menirea ei este de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
devine un loc în care este posibilă o anumita egalitate între clasele sociale, loc în care servitoarea și contesă devin figurante, împărțind un anumit modus vivendi parizian. Dar egalitatea nu există decât în unele spații publice deschise: în stradă, la cafenea, în magazine. Similitudinea l o c u r i l o r frecventate caracterizează gustul de escapada al femeii din mediul obișnuit. Clotilde de Marelle, care are "des goûts canailles", plictisita de locurile elegante, se aventurează în frecventarea locurilor pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
est-il pas la dernière et belle époque d'un cosmopolitisme" [Dupront, p.1468]. Flaubert va notă în Dictionnaire des idées reçues: "Exposition: sujet de délire du XIX siècle". 178 Punerea în spectacol a bulevardelor (prin decor arhitectural și defilări), a cafenelelor (prin proiectarea interiorului spre exteriorul bulevardelor), a marilor magazine (prin etalarea mărfurilor) a determinat, în mare măsură, rolul spațialității în epoca modernă. Pasajele, balcoanele, serele, ferestrele, terasele (edificii la modă) plasează interiorul în exterior, unde teatrul este totodată în săli
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Alessandro Bonsanti, Arturo Loria, Cesare Zavattini,220 reprezentanți de seamă ai grupului condus de Eugenio Montale, care, după publicarea volumului Oase de sepie ajunsese o autoritate în domeniul poeziei. Încă din primul moment Montale, principalul animator al discuțiilor literare de la cafeneaua Giubbe rosse, a nutrit pentru poetul sicilian o simpatie sinceră: l-a numit Quasimoduccio și l-a luat sub aripa să protectoare. Amiciția lor este documentata de schimbul afectuos de scrisori, incluse acum în epistolarul menționat, Montale-Quasimodo. Cu sprijinul scriitorului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Lucrărilor Publice din Milano, dar noul său șef, care nu-i suferea pe poeți, l-a îndepărtat din capitală lombarda, transferându-l în Valtellina. De aici se întoarcea în fiecare seară la Milano unde trăiau printre pictori, scriitori, jurnaliști la cafeneaua Savini din Galeria Victor Emanuel: Giacomo Manzù, Arturo Martini, Domenico Cantatore, Aligi Sassu, genovezul Francesco Messina, Gabriele Mucchi (care îl găzduia uneori), Lucio Fontana, Alfonso Gatto, Leonardo Sinisgalli, Titta Roșa, Raffaele Carrieri, Arturo Tofanelli.240 În acel an, precum și în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
apoi în Sardinia, mai târziu în Valtellina și s-a oprit la Milano în anul 1938, când a fost numit per chiara fama profesor de literatură italiană la Conservatorul Giuseppe Verdi. 220 Cesare Zavattini povestea cum lasă bicicletă în fața faimoasei cafenele, intră și participă la discuții, dar mai ales asculta, căci era acolo un barbat mai autoritar și mai important decât ceilalți, Montale. Zavattini parla di Zavattini, îngrijit de Silvana Cirillo, Bulzoni, Romă, 2003, p. 160. Cfr. Curzia Ferrari, op. cît
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
De tot întunecată este și camera ce-i servește lui Dionis de cămin. Numai că, în acest punct al succesiunii hipertextelor, impresia cromatică se asociază ideii de vechime prin doi termeni diferiți (întunecos și painjinit), spre deosebire de hipotextul inițial, care descria cafeneaua, în care culoarea și vechimea erau ipostaziate paradigmatic de una și aceeași sintagmă (muri afumați) : (S1c)/(S2a)/(S3a) Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit (s.n.) din arhiva unei cancelarii, ..."13 (Eminescu: 2011, II, 35). Seria secvențelor intratextuale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
păretele afumat (s.n.) la umbra sa proprie, mare și fantastică. Lampa fâlfâia lungă, ca și când ar fi vrut s-ajungă tavanul, iar umbra lui...ca o mreajă neagră cu nasul lungit,...(Eminescu: 2011, II, 48). Am plecat de la pereții afumați ai cafenelei, trecând pe lângă ferestrele mari care filtrau lumina prin desenele șiroaielor de ploaie 14, am văzut interiorul întunecos din arhiva cancelariei, ne-am întors la spațiul public cu afumatul perete, ca să întregim această primă constelație intratextuală cu pereții negri sau posomorâți
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
desubstanțializare siptomatică hățișul oferă și rimă semantică păienjenișului și împreună configurează traseul dedalic al inițierii. Dezordinea din purgatoriu va face sintagmă antitetică ordinii din paradisul selenar. Materia cu indice entropic tot mai mare este descrisă în cercuri concentrice: dinspre exterior (cafenea, grădină) către interior (casă, masă, carte, pagină). Constelațiile descriu trecerea de la dezordine la ordine, geometria lor marcând începutul îmblânzirii păienjenișului. Drumul către altă sistemă este marcat de câte un punct luminos roșu sau roș. Balizele colorate cu roș se dovedesc
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
proza eminesciană amintește de "vocabula producătoare" evocată de Jean Ricardou. Atât în nuvela Sărmanul Dionis, cât și în romanul Geniu pustiu, vioara își dublează intratextual prezența, mai întâi ca instrument muzical, apoi ca metaforă. Nu este întâmplător faptul că aerul cafenelei, pierdute în mireasmă de cafea și fum de țigară, dincolo de perdeaua stropilor de ploaie, se insinuează prin muzica viorii, fie și grosier eliberată de orice portativ: (pre-S6g.) Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
își atinge finalitatea comprehensivă și devine accesibilă prin cântecul sau tropul viorii metaforă a inter textului. Sunetul fizic al viorii este anticiparea alegoriei ce va dezvolta o întreagă serie de intratexte ideatice explicite. Cântecul viorii însoțește inefabilul adăpostit de pereții cafenelei: efect de ambiguizare produs prin stropii de ploaie, ceața din țigarete, mireasma cafelei, apropierea de pragul nopții. Violonistul fără portativ nu apare brusc, ci tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ploaie, ceața din țigarete, mireasma cafelei, apropierea de pragul nopții. Violonistul fără portativ nu apare brusc, ci tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea ce preludează contururi pierdute. Spectacolul ambiguizării din cafenea are ca o anticameră crâșma stăpânită de arcușul nervos și nepro fesionist sau, dimpotrivă, fascinant, deși ireal. În [Archaeus], cafeneaua se confundă cu anticamera ei: fără vioară și violonist, totuși cântecul viorii abia aici atinge virtuozitatea. Vom putea remarca două
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea ce preludează contururi pierdute. Spectacolul ambiguizării din cafenea are ca o anticameră crâșma stăpânită de arcușul nervos și nepro fesionist sau, dimpotrivă, fascinant, deși ireal. În [Archaeus], cafeneaua se confundă cu anticamera ei: fără vioară și violonist, totuși cântecul viorii abia aici atinge virtuozitatea. Vom putea remarca două serii intratextuale explicite paralele: prima conține preludiul imagistic-echivoc al cântecului viorii, iar a doua serie este cea care desfășoară principalul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
arcuș ce rămăsese în câteva fire de păr și, cu degetele uscate, mișca niște coarde false, care țârliau nervos, iară împrejuru-i frământa pământul, un ungur lung, cu picioarele goale băgate în papuci mari împluți cu paie. [...] El intră într-o cafenea de alături ca să se usuce (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 35). (h5b) Prin ușa unei cârciumi deschise auzii țârlâiturile unor coarde false, pe cari le schingiuia sub arcușul său cel aspru și cu degetele-i uscate un biet copil de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
preajma lui sărea de rumpea pământul o muiere-n doi peri și un țigan rupt și lung, cu picioarele băgate-n niște papuci largi și umpluți cu paie. O veselie grotescă, urâtă se desena pe fețele amândorora. Alături era o cafenea (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 96). (h5c) Apoi începu a ciocăni în masă cu degetele lui lungi și subțirele și fluiera pintre dinți...era o necuviință...dar acuma eu tăceam; căci, oricât de necuviincios ar fi fost, aria era de-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că tranziția merge din rău în mai rău. Bine zicea un țăran deștept din zona Bistrița-Năsăud: Nu știm pe mâna cui suntem și încotro mergem". Și pentru că nu știm ceea ce ar trebui să știm, noi naivii facem doar politică de cafenea. Știm însă ce știa și Valéry, că ,,nici viitorul nu mai e cum a fost". 9) Ce făceați pe 22 decembrie 1989 ? Ce ați face acum în acel context? În 22 decembrie '89 îmi pregăteam darurile pentru Crăciun și bradul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vorbesc cu adevărat." Vincent van Gogh avea 37 de ani. Theo moare cîteva luni mai tîrziu, în ianuarie 1891. Putem privi lumea la fel după ce am văzut floarea soarelui, irișii, cîmpul cu grîu și ciorile, biserica din Auvers, terasa de cafenea, nopțile înstelate, camera lui Vincent? Lumea mai este aceeași după tablourile sale? Creîndu-și propria lume, muncind ca un ocnaș, pînă la nebunie, la inventarea lumii sale, o ființă umană poate ajunge să schimbe lumea. Ce să faci cu viața ta
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]