4,453 matches
-
cut vertiginos. Prin oraș, mașinile alergau ca niște furnici grăbite să se adăpostească, doar și ele simt schimbările vremii. La Poliție, la Jandarmerie, la Pompieri, la spitale, peste tot se dă-deau cele mai drastice ordine. Șefii mai ales, mimau stângaci calmul. Ca și cum la asta erau gândurile subalternilor. Cu sau fără în-voire, mulți, îndeo- sebi mame, au plecat către școlile în care învățau odraslele. - Pe cine căutați, doamnă? - Pe elevul Renaud. - Din ce clasă, că avem mai mulți elevi cu acest nume
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
care stau la coadă la NATO găsesc de cuviință să mai și bombăne: că suntem șantajați, că trebuie să facem sluj, că ne pierdem mândria națională și alte asemenea cârteli. Să încercăm, zic eu, să ne păstrăm cât de cât calmul și să ne gândim la următoarele idei pe care am să le formulez cât mai simplu cu putință. În loc să vorbim pe toate drumurile de mândrie națională, mai bine ne-am întreba dacă am avut și avem mândrie personală. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
sufoca în curând pe locuitorii acestui oraș insuportabil din toate punctele de vedere. Pe terasa gazdelor, în fața unui pahar de vin, lăudam meritele comunei lor curate și îngrijite, locul unde aș fi vrut să-mi petrec o dimineață la pescuit, calmul și frumusețea acestui loc răsfățat de natură și de care, până la Revoluție, nu se bucurau decât câțiva privilegiați în frunte cu Marele Tartor... Pe când acum... Și am continuat cu laudele până ce-am observat că prietenii mă priveau cam ciudat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
artei și a moralei în textura căreia este de descoperit unul dintre motoarele contemplative ale profundului mod de viață japonez. Ceaiul, aici, este omniprezent, ca și în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a englezului emană sentimentul burghez al celui îndrăgostit de propriile tabieturi. Mai simplu spus, un ocha ("ceai verde"; diferit de kocha sau "ceai negru") sorbit în Japonia te
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bun prieten cu care să petreacă împreună o seară. Nici urmă de gelozie, reproș sau nervozitate, nici cea mai mică aluzie la cele întâmplate. Cei doi vinovați au trecut, de câteva ori, prin clipe pline de teamă: dacă Stelică simulează calmul și, deodată, va face un lucru necugetat, dacă...? Dar, nu. El, soțul proaspăt încornorat, uitase, parcă, cu desăvârșire că între străin și nevasta lui... La plecare, l-a condus până la poartă, iar când s-au despărțit, Stelică i a strâns
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
este cât se poate de clar, nimic nu se poate sustrage narării, totul poate fi turnat în cuvinte... Oare, să nu fi visat? Și să nu fi dormit mai deloc? Hm! Și câtă nevoie am de acest somn aducător de calm, de luciditate și de cumpătare! ...tic-tac,tic-tac, tic-tac... ... Fără el, nu știu cum am să mă pot descurca onorabil mâine. De fapt, nu mi-e teamă de inspecție în sine, căci orice profesor care se respectă nu poate să nu-și îndeplinească
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de convinsă de dreptatea ei, încât putea să râdă și să se bucure de toate glumele, uimindu-și copiii care nu-i mai auziseră de multă vreme râsul. Foarte puțini ar fi putut bănui că era doar o pojghiță de calm și mândrie sub care se ascundea altceva, dar poate tocmai de teamă să nu vadă ce se ascunde, pentru că presupuneau sau chiar erau convinși că nu-i nimic plăcut, nici unul n-a zgândărit-o. N-a trebuit să aștepte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o domolească. Însă n-o să înțeleagă în ruptul capului cum se împacă sperietura stupidă și credința că ar fi bântuită camera în care doarme - efect, crede el, mai degrabă al lecturilor fără discernământ decât al unei realități - cu dezinvoltura și calmul ei la volan. A văzut foarte puțini oameni capabili să șofeze ca ea. Aproape adorând mașina, cu siguranță, ca și cum, de când e pe lume, n-ar fi făcut altceva decât să alerge pe șosele, să se strecoare prin gâtuirile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se spusese tot ce era necesar. Ajunseseră în sfârșit la acel moment irepetabil când nu e nevoie de vorbe și nu e nevoie nici chiar de priviri, întrucât prezența numai, în acealași spațiu în care liniștea fremătătoare te învăluie cu calm, este tot ce-și poate dori un om, tot ce poate dobândi mai valoros într-o viață întreagă - prezența cuiva, care să se fi deschis într-atât încât să acopere golul. Adică asta ar însemna un om în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nemișcată pur și simplu, prefăcându-se încântate și grăbindu-se să plece, nu să prindă autobuzul, cum spun, ci pentru că le e teamă să stea în prezența ei mai multă vreme, spre deosebire de băiatul ăsta care se uită la ea cu calm și de care e convinsă că știe - și Andrei Vlădescu: se întoarce pe spate, nu trebuie s-o ajut, nu trebuie s-o ajut decât dacă îmi cere asta, s-ar crede prea neputincioasă, mai are încă forțe în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întoarce pe spate, nu trebuie s-o ajut, nu trebuie s-o ajut decât dacă îmi cere asta, s-ar crede prea neputincioasă, mai are încă forțe în ea și e bine, tot ce trebuie este să-i vorbesc cu calm - da, e convinsă că știe de drumul ei, de oprirea din drum, pentru că acum avea să se oprească în sfârșit din drum - și el: am făcut drumul ăsta lung, pe căldura asta, și o să-l mai fac pentru că știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că are nevoie și de fapt nici nu știu dacă nu-l fac pentru mine, speriat de pustiul de acasă, deși - și ea: încât și după-amiaza asta se va sfârși, ca și altele, în lumină și în liniște și în calm, mulțumită calmantelor și numai sputa asta din gât care o sufocă și pe care e nevoită să o scuipe din când în când în batistă nu reușește s-o înțeleagă și o să-i spună, înainte ca el să plece, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oricum ar fi numit-o, și urma să înceapă ori începuse deja alta, în care apele nu sunt bune, pentru că vor fi lipsite de armonia și seninătatea ce au fost mai înainte, chiar însoțind chinurile, în infernul de dinaintea morții, în vreme ce calmul ăsta purgatorial e fals. De parcă... „Hei, stai o clipă! Stai o clipă!“, îi striga Ioana Sandi. „Ce te-ai pornit așa? Ți-ai pierdut mințile? Tot continuând astfel, n-ai s-o mai scoți la capăt!“ Ajunsese la cimitir prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din tigaie. Mânca fără grabă, ridicând privirea tot timpul spre fereastra prin care se zărea unghiul peretelui de alături, cenușiu și bătut de vânt. „Vasăzică acuma totul s-a terminat, m-a prins cum a vrut“, se gândi, mestecând cu calm, ascultând soneria stridentă a telefonului răsunând îndepărtat în camerele aproape goale și refuzând să răspundă. Scrobul avea un gust searbăd, uitase să pună sare, dar a continuat să-l mănânce așa. O liniște subțire stătea în picioare lângă el, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cred că am ajuns vreodată să fiu conștientă de imaginea lor, atât de mică eram când au dispărut. Unchiu-meu a fost un bărbat energic, cu precepte morale foarte ferme, un zbir, cu toate că nu ridica niciodată glasul și vorbea întotdeauna cu calm. Era înalt, cu spatele drept, subțire, cu încheieturi delicate și trăsături fine, deși bine conturate, aproape dure, fusese Îmai era?) frumos, îmi era clar asta. Am simțit mereu în el un vierme care-l rodea, n-am aflat niciodată ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
frământată, situații sociale pierdute brusc prin incidente violente, nimic durabil, voință puternică, ambiție, fire zănatecă, pasionat și autoritar, energic și reducând totul în funcție de sine însuși. Exact asta sunt... Te sperii? Nu, cum o să te sperii tu, care ești atât de calm, de indiferent, ai văzut atâtea, ai trecut prin atâtea! Câte femei vin așa, ca mine, și încep să-ți povestească totul despre ele? Nu, nu-mi răspunde, e mai bine să nu știu. Doamne ferește, mai devin și geloasă. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să se mărite cu un bărbat care să aibă neapărat o situație socială strălucită, dar nu-i strica nici ei să aibă o brumă de învățătură, poate chiar o meserie, încât să poată fi independentă. Și-a urmărit țelurile cu calm și hotărâre. Era imposibil să nu reușească și când a plecat din orășelul ei de pe malul Dunării a știut exact ce vrea, unde merge, cu cine se va împrieteni. I-a spus toate astea de mai multe ori Ioanei Sandi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se temeau, ce să mai fie paralizați de ce s-ar putea întâmpla cu ei! Asta era fantastic, credința asta. Asta voia Vlad Dumitrescu să știe sau să-și reamintească, pentru că știa. Voia să privească în față ce-o să fie, cu calm, poate chiar și cu o speranță, dar în orice caz cu bărbăție. Nu-i vorbea Rodicăi Dumitrescu despre asta, ar fi impresionat-o inutil, n-ar fi avut nici rost. Dar eu știu ce gândea. Și pe urmă, în scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lîngă ferestrele care vibrau și Îl ținu jos pe covor. — Mă duc la școală? Întrebă Jim. E examenul la religie. — Nu, Jamie. Azi o să fie vacanță. Mergem să vedem dacă Yang poate să ne ducă acasă. Jim era impresionat de calmul ei. Se hotărî să nu-i spună că el declanșase războiul. De Îndată ce părinții lui se Îmbrăcară, Încercară să iasă din hotel. O mulțime de americani și europeni Înconjurau ascensoarele. Refuzînd să meargă pe scări, loveau cu pumnii În grilajele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
americane treceau peste lagăr - toate astea ca parte a Încercărilor sale de a-și ascunde neliniștile legate de lumea care aștepta dincolo de lagăr. Doctorul Ransome Îl pălmuise de două ori. Totuși, acum, cînd războiul se terminase, se simțea surprinzător de calm. Curînd Îi va vedea pe mama și pe tatăl lui, se va Întoarce În casa din Amherst Avenue, la acel univers uitat al servitorilor și al mașinilor Packard și la parchetul lustruit. În același timp, Jim Își zise că prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
figuri la fel, fac drumuri inutile și sunt un extraterestru mutant, creierii mi se topesc în cap și mi se umflă, am ochelari pe nas și nu suport nici lumina, nici lumina verzuie din lentile, nici căldura, nici mașinile, nici calmul meu, nici controlul mersului, nici clădirile, nici treburile oamenilor care au treabă, e mult prea cald și-mi vine să-mi înfig mâinile în față și să mă despic pe lung cu efort de coca moale, ațoasă, în mijlocul drumului las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
la sfârșitul piesei, când își va afirma încă o dată hotărârea de a se întoarce de unde plecase, el va povesti prima sa ascensiune pe munte, sentimentul avut atunci că nu va mai reveni niciodată în acele locuri, împăcarea sufletească, dătătoare de calm și de seninătate, cu ideea morții: „Mi s-a părut că moartea și cu mine ne plimbam împreună, ca doi buni tovarăși de călătorie” (ca acel tovarăș de călătorie care venise să-l ia pe Eyolf). Deznodământul va însemna rămânerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
numai teroare. Urmaseră incendieri ale caselor, distrugerea plantațiilor de duzi, uciderea vitelor. Pentru ea, însă, fusese ca o dezlegare de rău. Dezastrul acela i-a redat de fapt viața, speranța, încrederea. Și, în starea aceea de eliberare supremă, cu un calm supraomenesc, urcase până la galeria de tablouri și își salvase singurul prieten, un înger pictat în maniera școlii venețiene. Ocolise cadavrul soțului ei fără să-i arunce nici măcar o privire și, în zgomotul infernal al prăbușirii casei, coborâse scara purtând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
primejdie de a pierde totul. A fost nevoie de un boșorog, de un republican imbecil ca să vadă adevărul. În sfârșit, a realizat cât de vulnerabilă este poziția lui actuală. Bineînțeles, dacă îl vei întreba, nu va recunoaște asta. Afișează un calm desăvârșit. ― Și războiul? Listele morților sunt cutremurătoare. Ce naiba s-a întâmplat acolo? Cauraincourt își strânse deodată pleoapele, ca și cum ar fi vrut să se apere de o viziune de coșmar. ― Dezastru! Hecatombă de cadavre! țăranii ăia ruși, mujicii... Ah! Ignorau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ei. Dădea ordin să fie abandonați. Trecea mai departe... A fost... A fost... Oh, cu totul ignobil!... La fel ca la Moscova... Tot orașul ardea... Peste tot, numai foc și fum... Iadul pe pământ!... Și el îi dicta secretarului... imperturbabil... calm... statutul teatrului... Soarta trupei de la Comedia Franceză, soarta actorului Talma erau cu mult mai importante... O totală lipsă de sensibilitate pentru cei care-și dădeau, chiar atunci, viața pentru el... Fără conștiință... Un iresponsabil!... Un aventurier!... Se teme doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]