3,909 matches
-
Sfânt din papa este bun cu noi, deoarece, în hotărârile lui, el face întotdeauna excepție de articolul cu privire la moarte și la necesitate. 10. Ignorante și nelegiuite sunt faptele acelor preoți care, în cazul celor ce sunt pe moarte, păstrează penitențele canonice pentru purgatoriu. 11. Această schimbare a pedepsei canonice cu pedeapsa purgatoriului este destul de evident una dintre neghinele semănate în timp ce episcopii dormeau. 12. În vremurile din trecut, pedepsele canonice nu erau impuse după, ci înaintea iertării, ca un test al adevăratei
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
în hotărârile lui, el face întotdeauna excepție de articolul cu privire la moarte și la necesitate. 10. Ignorante și nelegiuite sunt faptele acelor preoți care, în cazul celor ce sunt pe moarte, păstrează penitențele canonice pentru purgatoriu. 11. Această schimbare a pedepsei canonice cu pedeapsa purgatoriului este destul de evident una dintre neghinele semănate în timp ce episcopii dormeau. 12. În vremurile din trecut, pedepsele canonice nu erau impuse după, ci înaintea iertării, ca un test al adevăratei căințe. 13. Moartea îi eliberează de toate pedepsele
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
acelor preoți care, în cazul celor ce sunt pe moarte, păstrează penitențele canonice pentru purgatoriu. 11. Această schimbare a pedepsei canonice cu pedeapsa purgatoriului este destul de evident una dintre neghinele semănate în timp ce episcopii dormeau. 12. În vremurile din trecut, pedepsele canonice nu erau impuse după, ci înaintea iertării, ca un test al adevăratei căințe. 13. Moartea îi eliberează de toate pedepsele pe cei ce sunt în pragul ei, ei sunt deja morți fata de regulile canonice și au dreptul de a
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
În vremurile din trecut, pedepsele canonice nu erau impuse după, ci înaintea iertării, ca un test al adevăratei căințe. 13. Moartea îi eliberează de toate pedepsele pe cei ce sunt în pragul ei, ei sunt deja morți fata de regulile canonice și au dreptul de a fi scutiți de ele. 14. Sănătatea nedesăvârșită [a sufletului], adică iubirea nedesăvârșită a celor ce mor, aduce o dată cu ea, inevitabil, o mare teamă și, cu cât este mai mică iubirea, cu atât teama este mai
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
satul Lupa-Recea, comuna Codreanca, raionul Strășeni) este un episcop ortodox din Republica Moldova, care îndeplinește în prezent funcția de Episcop de Ungheni și Nisporeni, vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, cu titlul de "de Hâncu" (aflându-se sub oblăduirea canonică a Patriarhiei Moscovei). Episcopul s-a născut la data de 29 octombrie 1967, în satul Lupa-Recea din comuna Codreanca (raionul Strășeni), într-o familie de muncitori, primind la botez numele și patronimicul de Valeriu Ioan Musteață. În anul 1985 a
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
Dimitrov (vicar al Eparhiei Moscovei). Unii preoți ai Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, nemulțumiți de activitatea părintelui Petru în funcția de președinte a Judecății Eparhiale, au protestat împotriva aceastei numiri, acuzându-l pe acesta că ""nu întrunește nici normele canonice, nici pe cele morale pe care ar trebui să le întrunească un episcop"". Încă din anul 1997, unii preoți au vehiculat ideea că părintele era o persoană cu "păcate strigătoare la cer", practicând exorcizări unor credincioși cu probleme psihice. De
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
că această condamnare avea un motiv foarte lumesc: rivalitatea profesională: Meletie a trebuit sa inchida școală pe care o fondase la deoarece studenții săi preferau să meargă la școală mai liberală a lui Korydalleus. Pe langă traducerile scrierilor teologice și canonice în greacă modernă (Origen, Ioan Cantacuzino, Legile lui Iustinian, Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movila, etc.) a mai scris și unele tratate dogmatice („Împotriva mărturisirii lui Chiril Lucaris”, etc.) și relatările martiriilor a douăzeci de martiri contemporani. Fiind însărcinat de
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
începe, construirea bisericii cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, din Brăila, unde Mitropolia Proilaviei își va avea sediul în perioada următoare. Mitropolitul Meletie Sirigul este caterisit în 1655, fiind singurul Mitropolit Proilav care a suportat o astfel de pedeapsă canonica. Se retrage și moare în Galata, la 17 Aprilie 1664. Gherasim (, "Gherasim Kakavelas" după numele de mirean) provine dintr-o familie originară din Cretă care s-a stabilit în Chios. A intrat în monahism de la o vârstă fragedă și în
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a fost din timpurile vechi". Domnitorul reușește să obțină acest firman și "mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care au pricinuit acest lucru." Totuși, din anul 1753 și până în 1767, mitropolitul Filotei semnează că "fost al Proilavului" multe acte patriarhale. Bazându-se pe acest lucru, prof. dr. Mircea
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
preot pentru biserică " Acoperämântul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeuzeu" din satul Sechireani. Mitropolitul Ioachim se intitula, la 1777, "„Ioachim, cu Milă lui Dumnezeu mitropolit Proilav, Tomarov, Hotinean și a toată stăpânirea Ucrainei”". Mitropolitul Ioachim se remarcă printr-o intensă activitate canonica și misionara. În 1775, el face o hirotonie de preot în biserică Sfanțul Nicolae din Baltă. Un an mai tarziu, săvârșește o slujbă în parohia Sfanțul Ilie. Tot în 1776 hirotonisește, la Ismail, pe preotul Gherasim (Tesovschi) din Ucraina și
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
o ediție în paralel/sinoptică a "Vechiului Testament", numită "Hexapla" („Înșesită”), formată din textul în limba ebraică cu litere ebraice și cu cele grecești, precum și patru traduceri în limba greacă, pentru a elimina orice vagă idee de infidelitate a cuvântului canonic biblic, prin transpunere/ transgresare/ traducere (sec.III, d.Ch.). Lucrarea se adresează specialiștilor, fiind atipică. Domeniul explorat de autor, Paul Găleșanu (29.02.1912-23.02.2001), doctor în limbi clasice (1940), este textul celebru got al Noului Testament, cunoscut sub numele
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
a intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun și a frecventat cursurile de pregătire pentru carieră la Academia Pontificală Ecleziastică, urmând, în același timp, formarea la Universitatea din Lateran, unde obține, în afară de licența în teologie, și pe aceea în drept canonic. Din 1971 până la sfârșitul anului 1973 a fost trimis la Yaoundé în Camerun, între 1974 și 1976 este la Londra în Regatul Unit; din iulie 1976 este din nou la Roma, s-a reîntors în serviciul de lângă Secțiunea pentru Afacerile
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
Sappho ("alsos"), ramurile bătute de vânt, și surprinzătorul cuvânt pentru somn adânc ("kōma"). Este probabil ca poezia lui Sappho să se fi pierdut datorită acțiunii aceleași forțe de schimbare culturală care a distrus, cu sânge rece, rămășițele tuturor poeți greci canonici arhaici. Într-adevăr, așa cum s-ar aștepta de la estimații critice antice, care îi considerau pe Sappho și pe Pindar ca pe cei mai mari poeți ai poeziei lirice monodice respectiv poeziei pentru cor, mai multă poezie de a lui Sappho
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
să clădească o nouă mănăstire, cea veche, Biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos aflându-se în apropierea unei mlaștini aducătoare de boli. Conform documentului din 1591 ctitoria lui Mihai Viteazul avea statut de stavropighie patriarhală și era în jurisdicția canonică a patriarhiei de la Constantinopol. Ulterior bisericii i se vor adăuga turnul clopotniță, mai multe case domnești, case pentru stareți, o sală de mese (trapeză) și o bucătărie (cuhnie), pivnițe. Banul Mihai va înzestra mănăstirea cu mai multe moșii (13 sate
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
Nicolae Cantarean, (în ; n. 18 august 1952, satul Colencăuți, raionul Hotin, regiunea Cernăuți, RSS Ucraineană) este un cleric ortodox din Republica Moldova, care deține din 21 decembrie 1992 rangul de mitropolit al Mitropoliei Chișinăului și al Întregii Moldove, aflate sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii. Nicolae Cantarean s-a născut la data de 18 august 1952, în satul Colencăuți din raionul Hotin, aflat în regiunea Cernăuți (RSS Ucraineană), în familia unui muncitor. După absolvirea școlii medii în satul
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
ales cu acest prilej ca locțiitor de mitropolit al Basarabiei, cu sediul la Chișinău. Tot atunci s-a decis trimiterea unei delegații a clerului și a mirenilor din Mitropoliei Basarabiei la sediul Patriarhiei Române din București pentru a cere jurisdicția canonică a Bisericii Ortodoxe Române asupra Bisericii din Basarabia. Ca urmare a faptului că la 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei, PS Petru fiind ales cu acest prilej ca locțiitor de Mitropolit al Basarabiei
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
a primit sarcina pastorală, misionară, administrativă și de reprezentare a Bisericii noastre în Italia (Vicariatul Italiei), prin gramata mitropolitană nr. 264/16 august 2004. Reședința episcopală a PS Siluan, Episcop-vicar pentru Italia, a fost stabilită în februarie 2005 la Casa Canonica, Via Gavedo nr. 6, 54020 din localitatea Groppoli/Mulazzo (MS). P.S. Siluan, Episcop Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională a fost delegat de către Patriarhia Română, alături de I.P.S. Mitropolit Iosif, să participe la funeraliile Papei Ioan Paul
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
Revenit la Oradea, la 31 iulie 1848, tânărul preot, doctor în teologie, Ioan Vancea, a fost numit arhivar, protocolist, vicenotar consistorial și profesor de prepandie la Școala Normală Română Unită (Preparandia), iar apoi secretar episcopal. În 1855, a fost numit canonic, rămânând și director al cancelariei diecezane și inspector școlar diecezan, precum și secretar episcopal. La 4 iulie 1865, a fost numit episcop al diecezei de Gherla, în locul rămas vacant prin decesul episcopului Ioan Alexi. Papa Pius al IX-lea, prin bula
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
a fost consacrat episcop, prin punerea mâinilor episcopului Iosif Pop Silaghi (Sălăjanul), în calitate de împuternicit al mitropolitului Alexandru Șterca-Șuluțiu, în catedrala greco-catolică din Oradea. La 28 ianuarie 1866, a fost instalat la Gherla, unde a fost primit triumfal. A făcut vizitații canonice în părțile Năsăudului, Becleanului, Dejului și Gherlei. În cei doi ani de episcopat la Gherla, Ioan Vancea a înființat o tipografie, a reglementat viața preoților și poporului, în conformitate cu morala creștină. În această ordine de idei, a reglementat examenul cural, obligatoriu
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
Sighetu Marmației și Slatina de la episcopia ruteană greco-catolică a Muncaciului (în ucraineană Мукачeве, pronunțat [mukaceve]), și anexarea lor la episcopia română unită a Gherlei. În conciliu a luptat mult pentru autonomia Bisericii Române Unite și guvernarea ei în baza legislației canonice. A fost sprijinit în acest scop de Iosif Pop Silaghi, episcop greco-catolic de Oradea, care a participat și el la Conciliul Vatican I. În scopul îndrumării eficiente a vieții spirituale, precum și în scopul progresului Bisericii, mitropolitul Ioan Vancea a folosit
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
sprijinit în acest scop de Iosif Pop Silaghi, episcop greco-catolic de Oradea, care a participat și el la Conciliul Vatican I. În scopul îndrumării eficiente a vieții spirituale, precum și în scopul progresului Bisericii, mitropolitul Ioan Vancea a folosit căile vizitațiilor canonice și sinoadelor arhidiecezane și provinciale. Astfel, în sinoadele provinciale din anii 1872 și 1882 de la Blaj, au fost emise canoane privind organizarea bisericească, viața clerului, educația tineretului, ordinul călugăresc basilitan (al Sf. Vasile cel Mare). Au fost subliniate adevărurile de
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
fost numit iar apoi sfințit episcop de Oradea, al Bisericii Române Unite cu Roma de către episcopul Ioan Lemeni de la Blaj. Chiar și înainte de a fi hirotonit episcop, începând din anul 1832, până în anul 1848, Vasile Erdeli a făcut multe vizitații canonice în Banat și a reușit să mărească numărul parohiilor de la 2 la 22. La Carei, Satu Mare, a înființat un vicariat. În dioceza pe care o conducea, a clădit și reparat 50 de biserici. A recomandat preoților și credincioșilor să se
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
-se în general proprietatea și interesele feudalilor, se consfințea aservirea țăranilor și legarea lor de pământ, precum și inegalitatea împricinaților în fața legilor. În afară de numeroase dispoziții cu caracter general, Pravila conținea norme de drept civil, vamal, fiscal, medicină legală și de drept canonic.
Pravila lui Vasile Lupu () [Corola-website/Science/307572_a_308901]
-
și a botezului, care se înfăptuiește pentru și în folosul celor morți în temple sfinte (vezi, de exemplu, 1 Corinteni 15:29). Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă crede în patru cărți scripturale, care se numesc „lucrări canonice” ale Bisericii (în engleză "Standard Works"): Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă declară că este condusă de Isus Hristos de când a fost fondată în 1830. În ceea ce privește crezurile Bisericii, Joseph Smith și succesorii săi sunt considerați ca „profeți, văzători
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
susținerea petiției. În 1796, I. Para a fost mutat de la Năsăud la Făgăraș unde a funcționat, până în anul 1807, tot ca vicar, iar, odată cu înființarea de către episcopul Ioan Bob a capitulului episcopal de la Blaj (1 iulie 1807), a fost numit canonic cantor, funcție pe care o va îndeplini până la sfârșitul vieții sale, la 3 decembrie 1809. A fost înmormântat la Blaj.
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]