3,764 matches
-
Ruinele Curții nobiliare a Cândeștilor se află în localitatea Râu de Mori din județul Hunedoara. Ansamblul, care cuprinde curia, capela și zidul de incintă, figurează pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Curtea cnezială a familiei Cândea (cneaz al Țării Hațegului înaintea administrației maghiare din Ardeal), a fost construită în secolul al XIV-lea pe ruinele unor vechi
Curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori () [Corola-website/Science/326793_a_328122]
-
al Țării Hațegului înaintea administrației maghiare din Ardeal), a fost construită în secolul al XIV-lea pe ruinele unor vechi edificii romane. Monumentul se află în centrul localității, fiind format dintr-un ansamblu de construcții care cuprinde o clădire rezidențială, capela de curte, grajd, anexe, moara și biserica. Materialele descoperite pun în evidență o evoluție din preistorie, perioada romană și Evul Mediu, până în zilele noastre. Cel mai vechi membru cunoscut al familiei cneziale din Râu de Mori este Nicolae Cândea, care
Curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori () [Corola-website/Science/326793_a_328122]
-
pomenită pentru prima dată în testamentul lui Nikolaus Apafi. Un alt act important pentru istoria bisericii de aici este cel emis în anul 1424 de către Papa Martin al V-lea cu privire la dreptul lui Nikolaus Apafi de a acorda indulgențe în capela Sfântului Sânge. Această capelă, dispărută astăzi, a servit ultimilor catolici rămași după apariția Reformei și era poziționată lângă biserică. Biserica are trei nave și o clopotniță și a fost construită la începutul secolului al XIV-lea de către fiul lui Nikolaus
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
în testamentul lui Nikolaus Apafi. Un alt act important pentru istoria bisericii de aici este cel emis în anul 1424 de către Papa Martin al V-lea cu privire la dreptul lui Nikolaus Apafi de a acorda indulgențe în capela Sfântului Sânge. Această capelă, dispărută astăzi, a servit ultimilor catolici rămași după apariția Reformei și era poziționată lângă biserică. Biserica are trei nave și o clopotniță și a fost construită la începutul secolului al XIV-lea de către fiul lui Nikolaus, Gregor. Sanctuarul în stil
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
în categoria puținelor localități hunedorene cu nume de sfinți. Denumirea acesuia pare să derive de la hramul „Sfântului Apostol Petru”, purtat de o veche biserică de lemn, peste care, la cumpăna sec XIV-XV, s-a ridicat actualul lăcaș de cult, fostă capelă de curte a uneia dintre familiile românești de „Zenthpeterfalua”, atestate în 1411. Edificiul, închinat „Sfântului Mare Mucenic Gheorghe”, este alcătuit dintr-o navă dreptunghiulară tăvănită (9x 5,80 m) și un altar rectangular decroșat (2,70x 3,80 m), acoperit
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
din Republica Moldova. Crucea a fost dezvelită pe 28 august 2011 și reprezintă primul monument din Republica Moldova dedicat unității tuturor românilor. Printre artiștii care au contribuit la realizarea monumentului a fost și Vasile Adam care a executat sculpturi din lemn pentru capela situată lângă crucea metalică. Ridicată pe cel mai înalt deal din Nisporeni, crucea este iluminată noaptea pe bază de leduri și a fost realizată după modelul crucii de la Putna. Valoarea proiectului este de circa două milioane de lei, bani adunați din
Crucea Mântuirii Neamului Românesc () [Corola-website/Science/325587_a_326916]
-
Petrović, strănepotul Regelui Nikola I. Cetinje este deasemenea centrul religios al Eparhiei Muntenegrului și a Litoralului a Bisericii Ortodoxe Sârbe, și Bisericii Ortodoxe Muntenegrene. Scaunul Eparhiei Muntenegrului și a Litoralului este situat la Mănăstirea Cetinje. Scaunul Bisericii Ortodoxe Muntenegrene în Capela din cartierul Gruda. Cele mai populare sporturi în Cetinje sunt: fotbalul, handbalul și baschet. Fotbalul în Cetinje are o tradiție veche, care a început odată cu fondarea FC Lovćen Cetinje, cel mai vechi club de fotbal din Muntenegru. FC Lovćen a
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
ordinea succesiunii la tron au fost ambele moștenitoare prezumtive: Cristina, care în cele din urmă a devenit regina și Hedvig Sophia, care a fost înlocuită de un frate mai mic. Prințesa Estelle a fost botezata la 22 mai 2012 la capelă regală din Stockholm, Suedia. Nașii ei sunt: Prințesa Moștenitoare Mary a Danemarcei, Prințul Carl-Philip al Suediei, Prințul Moștenitor Haakon al Norvegiei, Prințul Moștenitor Willem-Alexander al Țărilor de Jos și Anna Westling Söderström, sora tatălui ei. Că a doua în linie
Prințesa Estelle, Ducesă de Östergötland () [Corola-website/Science/325655_a_326984]
-
în inimă cu un cuțit. Dracula se clatină pe picioare, iar Mina sare în apărarea lui. Holmwood încearcă să atace, dar Van Helsing și Harker îi permit Minei să se retragă cu contele. Morris moare, înconjurat de prietenii săi. În capela în care a renunțat la Dumnezeu, Dracula este pe moarte într-o formă demonică vechi. El îi cere Minei să-i ofere pacea sufletească. Ei se sărută în timp ce lumânările ce împodobesc capela se aprind, iar Mina împinge cuțitul în inima
Dracula (film din 1992) () [Corola-website/Science/325752_a_327081]
-
contele. Morris moare, înconjurat de prietenii săi. În capela în care a renunțat la Dumnezeu, Dracula este pe moarte într-o formă demonică vechi. El îi cere Minei să-i ofere pacea sufletească. Ei se sărută în timp ce lumânările ce împodobesc capela se aprind, iar Mina împinge cuțitul în inima lui Dracula. Semnul de pe fruntea ei dispare ca urmare a faptului că blestemul lui Dracula este ridicat. Ea îl decapitează și în cele din urmă se uită în sus la fresca lui
Dracula (film din 1992) () [Corola-website/Science/325752_a_327081]
-
IV-lea demonstrează că împăratul nu putea face abstracție de puternica sa personalitate, în vreme ce talentul său militar a fost adeseori demonstrat. El a rămas în dispută militară cu Henric până la moartea sa, în 11 ianuarie 1083. Otto este înmormântat în capela Nicolai din Northeim. Otto a fost căsătorit cu Richenza, probabil membră a familiei saxone a Billungilor, văduvă a contelui Herman de Werl, cu care a avut patru fii și trei fiice:
Otto de Nordheim () [Corola-website/Science/325203_a_326532]
-
perioadă în muzeul anatomic condus de Șir Henry Wentworth Acland (1815-1900). În 1852 a devenit asistent al preotului de la Parohia St Thomas the Martyr, Oxford și în 1854 a fost hirotonit preot; el a deținut și postul de capelan al capelei marinărilor de la Oxford. Printre alte însărcinări, el a fost pentru o perioada capelan la St. Bartholomew's Hospital. În 1878 Wood s-a stabilit în Upper Norwood (în sudul Londrei), unde a trăit până la moarte. În 1854, el și-a
John George Wood () [Corola-website/Science/325244_a_326573]
-
longobarzi și a readus Italia sub controlul Ottonian, astfel încât chiar și principatele din sudul Italiei (Ducatul de Spoleto și Ducatul de Benevento) s-au supus până în 972. În 973, Burchard s-a stins din viață și a fost înmormântat în capela Sfântului Erasmus din mănăstirea din insula Reichenau din Lacul Konstanz. El a fost succedat ca duce de către Otto I, fiul predecesorului său, Liudolf.
Burchard al III-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325288_a_326617]
-
de către căpităneasa Anastasia Palade, Schitul Buciumi v-a intra definitiv în proprietatea Mănăstirii Bogdana. Deoarece aceasta danie nu este iscălita de donatoare ci numai de supraveghetorul Ocolului Trotus, autenticitatea ai rămâne discutabila. Din lemnăria bisericii schitului s-a făcut o capelă mică la Mănăstirea Bogdana iar pe locul vechiului schit a rămas o vreme clopotnița și cimitirul din jur. Biserică cu hramul „Sf. Voievozi” este cunoscută și sub numele „Biserică de Jos”, si a fost adusă în anul 1795 din loc.
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
crezându-se cât se poate de serios la acel moment că localitatea este pe cale de dispariție. Despre viața religioasă în primii ani de existență ai acestei comunități nu se știu prea multe doar că serviciile religioase se țineau în două capele, una greco-catolică - filie la Parohia Turda Veche și una ortodoxă - filie la parohia Ploșcoș. Poate că odată cu înființarea localității a fost cumpărat și clopotul ce se află azi în turnul bisericii. Acesta poartă următoarea inscripție: ”"Acest clopot s-a cumpărat
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
au fost adăpostite de nepotul Henrietei Maria, regele Ludovic al XIV-lea. Mai târziu, la 31 martie 1661, Anne Henrietta s-a căsătorit cu fratele mai mic al regelui Ludovic al XIV-lea, Filip al Franței, duce d'Orléans la capela regală a palatului. Anul următor, noua ducesă d'Orléans a născut la palat o fiică, Marie Louise d'Orléans. Palaul a devenit reședința principală a Casei de Orléans. Ducesa a creat grădini ornamentale, despre care se spunea că sunt cele
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
Parler, care avea la acel moment doar 23 de ani și era fiul arhitectului bisericii Heilig-Kreuz-Münster din Schwäbisch Gmünd. Parler a lucrat la început doar după planurile lăsate de predecesorul său, construind sacristia de pe latura de nord a corului și capela de pe latura sudică. După ce a terminat tot ce lăsase neterminat Matthias, el a continuat după propriile sale idei. Proiectul îndrăzneț și inovator al lui Parler a adus o sinteză nouă și unică a elementelor de arhitectură gotică. Acest lucru este
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
formele structurale de piatră. În afară de bolțile sale destul de îndrăznețe, particularitățile muncii sale pot fi, de asemenea, văzute în aspectul stâlpilor (cu columne clasice, în formă de clopot care au fost aproape uitate de stilul gotic), în bolta ingenioasă a cupolei capelei Sf. Venceslau, în pereții ondulați, în formă originală a ferestrelor (nu există două ferestre identice, ornamentația este întotdeauna diferită) și în panourile oarbe ale contraforturilor. Sculptura arhitecturală a obținut un rol considerabil în perioada în care Parler a coordonat construcția
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
fost construită de Peter Parler între 1344 și 1364 și are o boltă cu nervuri. Partea de jos a pereților este decorată cu peste 1300 de pietre semiprețioase și picturi cu Patimile lui Cristos, ce provin din decorația originală a capelei din 1372-1373. Partea de sus a pereților conține picturi inspirate din viața Sf. Venceslau, realizate de Maestrul altarului din Litoměřice între 1506 și 1509. În mijlocul pereților există o statuie gotică a Sf. Venceslau creată de Jindrich Parler (nepotul lui Peter
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
Partea de sus a pereților conține picturi inspirate din viața Sf. Venceslau, realizate de Maestrul altarului din Litoměřice între 1506 și 1509. În mijlocul pereților există o statuie gotică a Sf. Venceslau creată de Jindrich Parler (nepotul lui Peter) în 1373. Capela nu este deschisă publicului, dar interiorul ei poate fi observat prin ușa deschisă. O ușă mică, cu șapte lacăte, în colțul sud-vestic al capelei, duce către Camera Coroanei unde se află Bijuteriile Coroanei Cehe, care sunt pezentate publicului doar o dată
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
există o statuie gotică a Sf. Venceslau creată de Jindrich Parler (nepotul lui Peter) în 1373. Capela nu este deschisă publicului, dar interiorul ei poate fi observat prin ușa deschisă. O ușă mică, cu șapte lacăte, în colțul sud-vestic al capelei, duce către Camera Coroanei unde se află Bijuteriile Coroanei Cehe, care sunt pezentate publicului doar o dată la fiecare (circa) opt ani. În următoarele secole catedrala a rămas doar pe jumătate terminată. Ea era construită până la turnul mare și un transept
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
cele mai importante centre era Brașovul. Viața culturală a Brașovului și în special învățământul cunoaște o dezvoltare deosebită în sec. al XIX -lea. N. Albu în „Istoria școlilor românești din Transilvania între 1800 și 1867” arată că: «În 1834, reprezentanții capelei române(„Sf.Adormire”) din Tg. Grîului angajară ca dascăl la școala ce o deschiseseră pe lîngă biserica lor pe Chir Anton Stamatopulos - autor mai târziu al unui dicționar greco-român tipărit la București-cu frumoasa plată de 1000 fl., pe care
Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” () [Corola-website/Science/326127_a_327456]
-
să ajute cu cît vor putea noua școală națională înființată spre fericirea pruncilor noștri și spre podoaba neamului”. Această primă formă a învățământului comercial constituia un imperativ al vremii. În urma preocupărilor lui George Barițiu ia ființă în cadrul „Școlii naționale a Capelei românești din Cetatea Brașovului” clasa pregătitoare pentru comerț. Cunoștințele au fost predate de Emanoil Ion Nichifor, autorul „Pravilei comerciale”, considerată prima carte de contabilitate. Această școală a fost frecventată de tineri în vârstă de 15-18 ani din împrejurimile Brașovului, având
Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” () [Corola-website/Science/326127_a_327456]
-
medic, ia o probă de sânge de la Castor și observă că este de tip AB (grupa sanguină a lui Sean era O negativ). Câteva zile mai târziu, Sean ajunge la funeraliile lui Lazarro în timpul liturghiei și se roagă într-o capelă laterală până când participanții pleacă. Apoi, el află că Castor a luat-o pe Eva ca ostatică. Are loc un schimb de focuri, în care echipa lui Castor este ucisă. Sasha o salvează pe Eva și este lovită de un glonte
Față în față (film din 1997) () [Corola-website/Science/326327_a_327656]
-
pușcaș marin de onoare. În discursul său, el a vorbit despre viitorul monumentului: Cruci albe și stele ale lui David marchează 2.289 de morminte, 250 pentru soldați necunoscuți și numele a 1.060 de dispăruți sunt trecute pe peretele capelei memoriale. Poate fi vizitat și cimitirul german, unde sunt îngropați 8.625 de oameni; 4.321 dintre ei — 3.847 necunoscuți — sunt într-un mormânt comun. Cimitirul german a fost înființat în martie 1922, prin comasarea mai multor situri temporare
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]