3,751 matches
-
Fonteyn și ce a reușit ea să imprime celebrei partituri din Lacul lebedelor - o senzualitate și o poezie care au trecut ca un freamăt prin întreaga sală a Operei. Dacă execuți doar o compoziție învățată și nu o interpretezi, rămâi captivul ei. Cu o singură excepție, același lucru se poate spune și despre invitații de la cele trei trupe germane, toți buni clasicieni și atât. Excepția a fost însă copleșitoare. Mai întâi în La Sylphide, pe muzica lui Hermann Lóvenskjold și în
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
de viată. Dar la zece ani de la Amantul colivăresei (1994), în care fosforescența claselor marginale jubilează în pagină, descoperim în Proorocii Ierusalimului un roman ce sângerează apocaliptic, zguduitor. Astfel, scepticismul este înlăturat pentru a face loc poftei plastice, ne găsim captivi împreună cu personajele în propria lor viată, în care totul glisează de la grotesc la sublim, înainte și înapoi, până la anihilarea aproape completă a reperelor. Dincolo de natura compozițională a acestui roman ( un stil indirect liber, pentru a fi în conformitate cu exegeții), sau de
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
polonă numeroși autori englezi și americani (printre alții Blake), psalmi și texte biblice. A scris și două romane, Valea Issei (tradus și în românește, Editura Univers, 2000) și Cucerirea puterii. Printre cele mai cunoscute volume de eseuri se află: Gândirea captivă (apărută în limba română la Humanitas în două ediții: 1999 și 2008), Europa natală (publicată la Editura Univers în anul 1999), Ținutul Ulro (Editura Allfa, 2002), Privind dinspre golful San Francisco ( Editura Paralela 45, 2007), Îndatoriri particulare, Pauza metafizică, Grădina
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
ORDIN nr. 11 din 28 iunie 2001 privind aprobarea tarifelor la energia electrică livrată consumatorilor captivi și a tarifelor medii pentru serviciile de transport și distribuție practicate de agenții economici din cadrul sectorului energetic Articolul 1 Se aprobă tarifele pentru energia electrică livrată consumatorilor captivi, cuprinse în anexele nr. 1.1-1.4 la prezentul ordin. Articolul 2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/135414_a_136743]
-
din 28 iunie 2001 privind aprobarea tarifelor la energia electrică livrată consumatorilor captivi și a tarifelor medii pentru serviciile de transport și distribuție practicate de agenții economici din cadrul sectorului energetic Articolul 1 Se aprobă tarifele pentru energia electrică livrată consumatorilor captivi, cuprinse în anexele nr. 1.1-1.4 la prezentul ordin. Articolul 2 Toate tarifele aplicabile consumatorilor casnici sunt tarife de vânzare cu amănuntul și includ taxa pe valoarea adăugată. Tarifele aplicabile agenților economici nu includ taxa pe valoarea adăugată. Articolul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/135414_a_136743]
-
tip monom la orice tarif de tip binom; ... b) de la tarif binom de tip C la tarif binom de tip A sau A33; c) de la tarif binom de tip A la tarif binom de tip A33. Articolul 6 Pentru consumatorii captivi, industriali și similari, care aleg tariful A și care dețin echipamente de măsurare cu un singur indicator de maxim și două cadrane, taxa de putere se aplică numai la puterea consumată la orele de vârf de seară. Articolul 7 Tariful
EUR-Lex () [Corola-website/Law/135414_a_136743]
-
în domeniu. OCTAVIAN NICA Creșteri de prețuri la gazele naturale l Metrul cub va costa cu 17% mai mult Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) a anunțat în această săptămână noile prețuri la gazele naturale livrate consumatorilor captivi (categorie de abonați în care este inclusă și populația), valabile de la 1 ianuarie 2006, valorile comunicate fiind în creștere cu 17%. Astfel, consumatorii casnici din prima categorie de tarifare (cu un consum de până la 2 400 metri cubi pe an
Agenda2005-51-05-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284511_a_285840]
-
afirmat, e unul din puținii poeți ai literelor indigene care au izbutit acestă, să zicem așa, alchimică operație de transmutare a valorii religioase într-o valoare estetică validă. Operație ce îngăduie credinței a se întrupa, a nu rămîne lumina intransmisibilă, captivă sieși. Două sînt registrele pe care le mînuiește poetul. Cel dintîi e limbajul simililiturgic, uleios și bine mirositor, bizuit pe verbe, sintagme, imagini și tonalități iudeo-bizantine, avîndu-și sursa atît în textele vetero cît și în cele neotestamentare. Nu e o
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
care mai întâi îl ridicase, apoi îl țintuise la pământ. Scutură din cap pentru a izgoni acele senzații și, înjurând, se ridică în genunchi. Cu o privire atentă, cercetă luminișul și își aminti pe loc de fuga celor doi tineri captivi. Cu siguranță, un zeu puternic veghea asupra lor, căci mesajul care îi fusese trimis prin acel trăsnet - fenomen, de altfel, destul de rar în acel anotimp și, deci, de două ori mai grăitor - era cât se poate de limpede. Gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brațul, rana îi sângerează din cauza săgeții care l-a nimerit. În același timp, valurile se sparg de parapet, se crapă lemnul rășinos al focului de veghe, sar scântei, iar din cerul nopții privesc în jos constelațiile cu întruchipările vremurilor primordiale, captive acolo pentru eternitate, Apollo trece odată cu vântul prin așezările acelea, el, atât de pur, de transparent, ca aerul alb al mării, încât curând, curând, corăbiile se vor aprinde și Patrocle va cădea în arma lui Ahile. Dar încă sunt uniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ne-au trecut Prutul! Am continuat marșul pierzaniei încă multă vreme. Într-o seară, ne-au băgat într-un țarc. Ca pe oi... „Pe 12 septembrie 1944 s-a încheiat armistițiul cu URSS și orice trupă aflată în Basarabia devine captivă” - s-a auzit un glas în limba noastră din difuzorul agățat pe un stâlp... „Iaca de ce ne-o fugărit zi și noapte!” - a vorbit aproape plângând un soldat. Peste câteva zile, ne-au dus într-o stație de tren, pustie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
seducția Frumuseții, eram totuși, probabil, mai obsedat de Adevăr... și nu Îmi părea bine. „Oroarea de minciună mi-a distrus talentul”, Îngânam, adesea, umilit, cuvintele lui Jules Renard. Carcasa era friabilă, inițierea În traumă fusese precoce. Eram, trebuia să recunosc, captivul propriilor vechi și noi obsesii, mai curând, decât eliberat prin transcendență. Îmi acceptasem Însă, În cele din urmă, Încărcătura. În marele bâlci al deșertăciunilor care ne găzduia, premisele celor mai detașați și mai ludici și mai senini decât eram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și am Încheiat-o a doua zi către seară. Citind astfel, cu o singură Întrerupere, am putut fi foarte sensibil la ansamblu. Căci, așa cum știam din Captivi, sunteți un maestru al compoziției, al Întregului organic care trebuie să fie cartea. Captivi este o capodoperă de mișcare În cerc, nu numai În sensul că de la prima la ultima pagină imaginile se organizează Într-o vastă mișcare circulară, ci și În acela, Încă mai rar, că ultima pagină este În același timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pagini era imprimat, pe fiecare, În diagonală, ștampila CNSAS. După lectură, mi-a devenit și mai drag, firește. M-a bucurat confirmarea pe care o primeam, m-a bucurat, mărturisesc, dar m-a și Înveselit și succesul farsei În care captivul dăduse cu tifla gardienilor săi. Chiar și schimonosiți de limbajul suspiciunii instituționalizate cum apăreau În fișele birocrației polițiste, nici unul, nici celălalt, nici tatăl, nici prietenul, nu Îmi furnizau, de fapt, acum surprize, trebuia să admit. Confirmarea pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu Janouch. Optând ferm, Între Apollinaire (sau chiar „Dada”) și Kleist, pentru acesta din urmă, Kafka se explică: „Virtuosul se ridică deasupra subiectului său prin facilitatea sa de jongler, dar poate fi un poet superior subiectului său? Nu! El este captivul lumii pe care o trăiește și o portretizează, precum Dumnezeu este captivul propriei sale creații. Acesta nu este un act de virtuozitate. Este o naștere, un adaus vieții, ca toate nașterile. Ai auzit vreo femeie spunând că este o virtuozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acesta din urmă, Kafka se explică: „Virtuosul se ridică deasupra subiectului său prin facilitatea sa de jongler, dar poate fi un poet superior subiectului său? Nu! El este captivul lumii pe care o trăiește și o portretizează, precum Dumnezeu este captivul propriei sale creații. Acesta nu este un act de virtuozitate. Este o naștere, un adaus vieții, ca toate nașterile. Ai auzit vreo femeie spunând că este o virtuozitate să naști un copil?”. Kafka vedea În poetul-jongler un comedian care atrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mărturie, chiar și atunci când omul tranzițiilor postmoderne va crede că se confruntă cu dificultăți fără legătură cu cele care au marcat iremediabil timpul nostru. Greu de prevăzut, și poate inutil, ce portanță pot avea Însemnările, care se referă la „mintea captivă” și tristele ei parodii sau cele evocând lagăre, Închisori și execuții. Insatisfacția oricărui autor la recitirea celor scrise, cu atât mai mult În condițiile stupefiantei viteze cu care se schimbă astăzi termenii de referință, este temperată, măcar parțial, În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
noapte și o dimineață. Atât Își putea permite evadatul. Doar o zi, atât am locuit mormântul unde Aschenbach Își găsise, În beatitudinea decăderii și În adorația vinovată a frumuseții, Împăcarea. Veneția reală, imediată, și cea simbolică, transcendentă, s-au Înfățișat captivului din Est astronomic distanțate de biografia sa și a lumii din care venise. Reală era, mai cu seamă, ploaia furioasă care din prima până În ultima clipă a scurtei vizite nu Încetase a ne pedepsi. „Sunteți polonezi?”, ne Întrebase pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În celula camerei sale și asurzit de tropăitul santinelelor străzii: voi rezista, voi sta până la capăt, orice-ar fi, până la capăt. Fugise, până la urmă, de vântul negru al urgiei, nu rezistase, marile vorbe fugiseră, și ele, vinovate, ca și el. Captivul nu se dovedise un om „superior”, cum visase, ci doar un biet rătăcit, prea atașat de mărunta supraviețuire. Trecerea de la starea de contracție, din Rinoromânia deceniului 9, la dilatarea de pe marea scenă a Carnavalului liber nu fusese ușoară. Naufragiul eliberator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o vizităm. Ceaușescu venise vreo doi ani mai devreme În America și fuseserăm invitați la Casa Albă la dineul oficial. Eram de părere să mergem. Alexandra spunea Însă «Nu, eu nu merg, nu merg». «Ai o mamă acolo, mama este captivă», am replicat. Nu izbuteam Însă s-o fac să Înțeleagă.” Bellow se referă, În acel dialog, și la faptul că Înlocuind identitatea evreiască a eroului din roman cu una francezo-americană Încercase să evite complicata problematică a cuplului, ca și complicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Auschwitz, dovedea că nu exista vreo șansă de libertate, liberare, catharsis”. Dacă În Occident, prin dezbaterea liberă a temei, trauma supraviețuitorilor s-a reciclat și uneori regenerat până la efect fatal, În Est, tocmai „continuarea vieții de captiv” În cadrul unei „națiuni captive” pare să fi blocat dilemele „identității”, eliminând „până și posibilitatea” greșelii, inclusiv a celei ireversibile. Am dat aceste citate pentru a revela de ce mă simțeam atât de apropiat de Imre Kertész când l-am cunoscut, la Budapesta, nu multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
captiv, deschizând ușa așa-numitului spălător și Îndreptându-se spre una dintre chiuvete, se trezește, brusc, În fața unui soldat german! Situație dinainte, parcă nimic nu se Întâmplase, eliberarea fusese doar o Închipuire. Cu genunchii tremurând și ochii măriți de spaimă, captivul așteaptă să fie, ca altădată, lovit, umilit, anihilat. Înainte de a se prăbuși, cu pantalonii umezi de urina groazei, sub loviturile neamțului, prizonierul vede cum santinela Își Întoarce privirea binevoitoare spre el și Îi face un semn politicos să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acesta apare ca o versiune „maturizată” tenebros a lui George Koves, personajul central În romanul Fără destin. George Koves supraviețuise și el, doar aparent, viața „pură și simplă” de la Auschwitz, inițiat În „fericirea”, ca și În „resentimentul afectuos” al existenței captive. La o altă vârstă a retroși introspecției, B. reformulează concluziile lui George Koves: „Principiul vieții este principiul răului”. Nu exclude, nici el, cu totul, posibilitatea binelui, dar contemporaneitatea Îi apare, și lui, drept catastrofa de după catastrofă, În care omul pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
diurne și nocturne, superbele zile și nopți ale incertitudinii, și repetați-le fiilor voștri și fiilor dușmanilor voștri. Dacă acesta este un om Întreabă acum pribeagul ascultând, alături, umbra venită, și ea, În cetatea Cărții Eterne, să repete vechea Întrebare. Captivul efemer al incertitudinilor și, lângă el, emisarul Eternității ascultă, Împreună, tăcerea pietrei care fusese om. Criptică și Înșelătoare și absolută era liniștea În cimitirul Ghivat Shaul. Liniștea ultimă, certitudinea ultimă. Ascultau Împreună tăcerea pietrei care fusese, cândva, om. Orbiți, deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
când vrea ea și își are propriu-i ritm. Ca și revărsările Fluviului Galben, vine și se năpustește, spărgându-se în valuri uriașe. Violența sa modifică peisajul ființei ei. Mânia devine mai aprigă o dată cu vârsta. Se transformă într-o fiară captivă. Respiră și crește pe dedesubt, consumând-o. Prezența ei permanentă o face să se simtă lipsită de valoare. Dorința ei de a se lupta cu acest sentiment, de a dovedi că el nu există, se află în spatele tuturor acțiunilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]