11,711 matches
-
și senzorial, de cei "o mie o sută treizeci și șapte/ de cavaleri ai sufletului" (O mie de cavaleri), din a căror încrucișare de spade ia naștere însăși poezia. Dacă această angajare existențială prelungită în text îl apropie în mod cert de alte nume debutate în anii '90, lipsa decepționismului, a dezabuzării percepută ca "sensibilitate" obligatorie a codului atitudinal și existențial îl diferențiază totuși, destul de evident, de acestea. Puseele cu adevărat deprimiste nu sunt tocmai frecvente, iar când totuși par traduse
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
solitude, sans personne..." [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.378]. Societatea jumătății a doua a secolului al XIX-lea este diferită de cea din prima jumătate. Contesă Dash [p.125] caracteriza astfel diferențele: agreabilul a înlocuit seriosul, speranța 225 a înlocuit certul. Marile pasiuni nu mai există decât în românele de altădată. Relațiile și modelele familiale sunt viciate. Căsătoria modernă schimba peste noapte existența lui Renée, aruncând-o într-o viață plină de excese imagine a epocii trăite 226. Literatura romanesca reflectă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
e îl tempo colore di pioggia e di ferro / è passato sulle pietre, / sul nostro chiuso ronzio di maledetti. (...) Oră, ora: prima che altro silenzio / entri negli occhi, prima che altro vento / salga e altra ruggine fiorisca. Le morte chitarre: Certo è autunno: nel vento a brani / le morte chitarre sollevano le corde / șu la bocca nera e una mano agită le dita / di fuoco. Nemica della morte: Hai svolto un gesto nel buio, hai scritto / îl tuo nome nell'aria
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Lice, lice al mortal, non è già sogno / come stimai gran tempo, ahi lice în terra / provar felicità. Ciò seppi îl giorno / che fiso io ți mirai. Ben per mia morte / questo m'accadde. E non però quel giorno / con certo cor giammai, fra tânte ambasce, / quel fiero giorno biasimar sostenni. Or tu vivi beata, e îl mondo abbella, / Elvira mia, col tuo sembianțe. Alcuno / non l'amerà quant'io l'amai. Non nasce / un altrettale amor. (vv.119-133) A Silvia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mi regna / l'antico amor. Se a feste anco talvolta, / se a radunanze io movo, infra me stesso / dico: o Nerina, a radunanze, a feste / tu non ți acconci più, tu più non movi. (vv. 157-161) Amore e morte: Me certo troverai, qual și sia l'ora / che tu le penne al mio pregar dispieghi, / erta la fronte, armato, / e renitente al fâțo, / la mân che flagellando și coloră / nel mio sangue innocente / non ricolmar di lode, / non benedir, com'usa
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vincitore del premio Nobel per la letteratura, Salvatore Quasimodo (1901-1968). Fino ad oggi, nonostante îl particolare interesse manifestato dalla critică letteraria italiană e internazionale per entrambi, l'ascendente di Leopardi șu Quasimodo è stato trascurato per ragioni attinenti ad una certă manieră critică di accogliere i verși dell'ultimo, ragioni dettagliate qui nella parte introduttiva. Cogliendo la possibilità di colmare îl vuoto bibliografico, la presente ricerca assimila e integra în maniera creativă gli studi critici esistenti, abbinando a questo approccio documentario
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poesia sarebbe dunque un'energia x che s'insinua în un corpo (comunque adatto a riceverla) per esprimersi lentamente? Non importă poi se quel corpo abbia uno stato civile, e sia quello di Dante, di Petrarca, di Tasso, di Leopardi. (...) Certo și vuole diminuire îl poeta nella scală dei valori umani, idem, p. 267. 17 Ibidem. 18 Vorremmo disturbare pochissimo i morți în Salvatore Quasimodo, Le opere: poesia, prosa, traduzioni, îngrijit de Guido di Pino, UTET, Torino 1968, p. 217. 19
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
giovane poeta che în novanta pagine di verși pur ci dà otto o sette anni di lavoro sorge subito îl ricordo di Eugenio Montale. Quasimodo che nulla ha imparato o pochissimo, da Ungaretti (tranne forse îl modo di esordire per certe poesie: "Notte, serene ombre") ritrova nell'esperienza montalesca, conseguita ad occhi bene aperti, la fermezza tecnica di sceverare îl nodo lirico della poesia apparente dei motivi, dei colori, e delle cosidette "aure". Idem, pp. 124-125. 155 Importă solo che la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
qualche critico avrebbe trovata intenzionale, volontaria; quasi che sia possibile "contemplare" ancoră nel momento della intuizione artistică senza cădere nel dettato o nell'eloquenza. Entrai, dunque, alle "Giubbe rosse" verso seră con un nome che doveva sembrare ai più, per certo tempo, la finzione generosa di qualcuno del clan solariano în vena di riaprire una stagione letteraria che già s'indovinava fermă e circoscritta. Naturalmente, invece di parlare, ascoltai, e c'erano intorno a me Montale, Loria, Vittorini, Bonsanti, Carocci e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a lungo. Ed io ben contento che lui și fosse preso quella gatta da pelare. Mi associai alle sue parole. Tornammo insieme. În treno non șo quali sospetti gli fossero venuti (îl carattere di Quasimodo lo conosco fino ad un certo punto) lui mi disse: Abbracciami, ed io lo abbracciai. Ricordo questo gesto abbastanza strano a conclusione d'una giornata trascorsa insieme. Abbastanza ridicolo, anche, quest'abbraccio di riconciliazione. Non ce n'erano i motivi. Non c'erano state baruffe. Mă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prietenului sau existau unele tonalități ce aminteau de versurile altor moderni, nu consideră potrivite epitetele de dannunzian, pascolian sau ungarettian căci influență altor autori se ascundea în spatele vocii originale a poetului și se lasă cu greu descoperită: Non și può certo dire che în Offerta Quasimodo è dannunziano o che è pascoliano în Specchio, seppure qualche ritmo possa ricordare D'Annunzio e Pascoli. Così în questi verși: "quel verde che spacca la scorza / che pure stanotte non c'era": îl primo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
per la violenza del verbo spacca e la ruvidezza del sostantivo scorza, mă îl secondo ha i ritmi melodici di Myricae o dei Cânți di Castelvecchio; troppo poco, tuttavia, per poter parlare di derivazione. Și potrebbe pensare ad Ungaretti per cerți elemenți strutturali di alcune liriche: Albero, Inverno, I morți, e per un certo modo di accennare appena e di toccare e di sfumare îl disegno, mă i richiami formali non possono avere significato, quando vi sono profonde differenze spirituali. D
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îl secondo ha i ritmi melodici di Myricae o dei Cânți di Castelvecchio; troppo poco, tuttavia, per poter parlare di derivazione. Și potrebbe pensare ad Ungaretti per cerți elemenți strutturali di alcune liriche: Albero, Inverno, I morți, e per un certo modo di accennare appena e di toccare e di sfumare îl disegno, mă i richiami formali non possono avere significato, quando vi sono profonde differenze spirituali. D'altro canto è da notare che anche questi accostamenti tra Quasimodo e i
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
p. 229. 230 Non dire fra persone di buon gusto che conosci le poesie di Quasimodo, (L'Antipatico, Almanacooper, 1960) apud Rosario Castelli, op. cît., p. 99. 231 Dura e perdura tuttora nella critică un atteggiamento da sottogoverno letterario, una certă abitudine non dico a sottovalutare Quasimodo mă, peggio, a cercare di ignorarlo e di scalzarlo, Giancarlo Vigorelli, "Testimonianza per Quasimodo", Atti del Convegno nazionale di studi Siracusa-Modica, cît., p. III. 232 În 27 iulie 1931, într-o scrisoare trimisă de la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Pléiade, Paris, 1970, p. 475 iar observația Rosalmei Borello "Oltre l'arco chiuso, dicibilità dell'indicibile", Salvatore Quasimodo, la poesia nel mito e oltre, cît., p. 237. 268 Salvatore Pugliatti, 1974, op. cît., p. 111. 269 Gli ardiri rispetto a cerți modi epiteti frasi metafore, tanto commendati în poesia e anche nel resto della letteratura e tanto usati da Orazio non sono bene spesso altro che un bell'uso di quel vago (...) Come în Orazio dove chiama mano di bronzo quella
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
siamo giovani. Infine è la donna che non și trova, Giacomo Leopardi, 2004, op. cît., p. 255. V. și Dialogul lui Torquato Tasso cu geniul lui familiar în care imaginea îndepărtată a femeii ideale apare în opoziție cu cea reală: Certo che quando mi era presente, ella mi pareva una donna; lontana, mi pareva e mi pare una dea, Operette Morali, 1827, cît., p. 98. 389 Ed io timido e cheto ed inesperto, / Ver lo balcone al buio protendea / L'orecchio
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îngrijit de Mario Andrea Rigoni, cu un eseu de Cesare Galimberti, Mondadori, Milano, 1987, p. 629. Le circostanze mi avevan dato allo studio delle lingue, e della filologia antică. Ciò formava tutto îl mio gusto: io disprezzava quindi la poesia. Certo non mancava d'immaginazione mă non credetti d'esser poeta se non dopo letti parecchi poeți greci, Zibaldone, 1741. 423 Dopo i tre grandi lirici dell'ultimo Ottocento, Carducci Pascoli D'Annunzio, e dopo certă sazietà di un poetare erudito
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poetul dorește să se contopească. 513 Che bel tempo era quello nel quale ogni cosa era viva secondo l'immaginazione umană e viva umanamente cioè abitata e formată di esseri uguali a noi! Quando nei boschi desertissimi și giudicava per certo che abitassero le belle Amadriadi e i fauni e i silvani e Pane. Zibaldone, 63-64. 514 Anima antică grigia (...) / E più t'accori s'odi ancoră îl suono / che s'allontana largo verso îl mare, / dove espero già striscia mattutino
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a unei cărți, cât și înțelegerea jurnalului ei de creație. Paginile din primii zece-doispre zece ani ai intertextului teoretic sunt prea puțin denotative. Explicația trebuie căutată mai ales în natura însăși a conceptului din teoria textului: o prezență pe cât de certă, ca atare, pe atît de dificil de exprimat. Intertextul are ceva din "imposibilul de zis" al mitului: Pentru că mitul nu este niciodată o notație pe care să o traduci sau să o descifrezi, el este prezență semantică, formată din simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
1976, 262). Sintagma "orice nivel de structurare" trebuie reținută pentru analize intertextualiste care vizează aprecierea dimensiunii minime/medii frecvente/maxime a unității textuale suprapuse. Indiferent dacă accentul cade pe altul sau pe același în dialectica ludicului intertextual, un fapt este cert: nu există repetare pură. Intertextul comportă o relație dialogică. A repeta transformând. Și invers. Roland Barthes dezvoltă teoria stereotipului, în opoziție cu noul. Ideea repetării este abordată în proximitatea mitologiei: "a repeta la exces înseamnă a te pierde, a te
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ceea ce comparatiștii nu fac întotdeauna, asupra impactului structural al textelor angrenate în jocul intertextual, asupra activității de asimilare și de transformare a unui text prin altul (altele)" (ibidem, 20). În ceea ce privește opera eminesciană, unei influențe presupuse îi este preferat parale lismul cert. Va fi vorba despre un fenomen de paralelism complex, cu planuri multiple și întrețeseri complicate, determinate de simili tudini tematice, izvoare comune, elemente psi hice similare. Reținerea manifestată față de ideea de influență este pertinentă și nuanțată cu prudență: Influența poate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
du travail de l'écrivain" (postat în 5 iulie 2007, ultima accesare 27 iunie 2014) http://www.item.ens.fr/ index.php?id=172977#Citer , precum și în Fenoglio : 2007, 30. 3 Un fel de Club Bilderberg dacă tot nu este certă simbolistica ochiului de deasupra ușii domei lui Dumnezeu și nici a cercurilor concentrice (elemente creștine sau relative la Illuminati). 4 "O infinitate de studii, în ultimii douăzeci de ani [raportat la 1975, data publicării paginilor preluate în antologie], pleacă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
literar", în SCL, nr. cit., p.52, preluat integral, sub același titlu, în Infinitul mărunt: de la configurația intertextuală la poetica operei, p.44. 54 Într-un interviu acordat în luna mai 2012, Dominique Maingueneau este de părere că "în mod cert, problematica intertextualității prezintă afinități cu cea a interdiscursului, dar implicațiile lor diferă. Genette inventariază și clasifică relațiile multiforme stabilite între operele literare, plecând de la principiul foarte corect, deja puternic afirmat prin grupul "Tel Quel", în virtutea căruia creația presupune munca de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ore, criminalul efectuează dezmembrarea cadavrului și ștergerea urmelor, oamenii legii sosind abia la capătul lor, cînd nici un semn al abominabilei fapte nu mai este detectabil. Inadvertența pare prea puțin plauzibilă, mai ales în contextul situației de maximă urgență. Cea mai certă supoziție rămîne aceea că polițiștii, odată alertați, au ajuns imediat, surprinzînd agresorul în plin proces de tranșare a victimei deja ucise. Episodul "inimii destăinui-toare" nu mai reprezintă astfel decît adaosul mistificator, inexplicabil în termeni raționali, al unui potențial psihopat. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scurtă, în care Rivers ar fi trebuit să-și găsească locuință, apoi, la insistențele lui Maartens însuși și a soției lui, Katy, ambii atașați afectiv, treptat, de tînărul protagonist, înțelegerea ajunge permanentă). Intrarea lui John în casa lui Maartens are certe conotații inițiatice. Spațiul în cauză pare cînd exotic, cînd morbid, purtînd, în ansamblu, amprenta unei sugestii a descompunerii graduale. Naratorul provine dintr-o familie cu rigori morale majore. Crescut doar de mama vaduvă o femeie ultrareli-gioasă, cu coduri puritane de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]