46,651 matches
-
în același timp). În textura a ceea ce considerăm a fi adevărat stau ascunse credințele noastre, derivate din structura intenționalității noastre. Adevărurile personale (sau raportările personale la adevăr) nu țin într-atât de construcții raționale cât mai curând de ceea ce se cheamă "o logică a inimii" (pe care o vedem aici extinsă de la dragoste la ansamblul existenței). Aflați sub imperiul credințelor personale trăim un fel de "cecitate silogistică": suntem convinși de adevărul oricărei argumentații ce vine în sprijinul a ceea ce credem; oricât
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
voința de putere mondială. Dintr-un anumit punct de vedere am putea spune că nici Marx nu s-a înșelat în ceea ce privește importanța economicului, acesta stând la baza globalizării (doar că partea cu clasele de producție este contrazisă tocmai de ceea ce chemase drept martor al veridicității teoriilor sale: Istoria). ٭ Preoții noii religii numită progres sunt oamenii de știință; halatele înlocuiesc sutanele iar instituțiile de cercetare se transformă în noile catedrale. Mântuirea este așteptată să fie adusă de viitor. Problema "adormirii" conștiinței este
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de o reproducere mecanică a celor ce "se spun". Cum actele de vorbire ne reprezintă, această situație dă seama de un mod de-a fi al gândirii: gândirea "în serie" sau, altfel spus, gândirea în masă. Întâlnim oameni care "ne cheamă" să spunem tâmpenii și oameni în prezența cărora devenim mai înțelepți. Ce face diferența? În plus, noi ce declanșăm în alții? Iată o dimensiune a umanului care ne scapă! Pare-se că doar îngerii mai pot constitui răspunsul. Fiecare spusă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
80 CIO a trebuit să facă față multor probleme politice, într-o epocă în care Jocurile Olimpice riscau să devină un instrument pentru promovarea unor mize politice. Amintim, pe scurt, unele dintre problemele cele mai grave pe care CIO a fost chemat să le rezolve: a) în 1965, după mai mulți ani de negocieri, CIO a decis să permită RDG-ului să participe la Jocurile din Mexico City cu propria sa echipă. Pentru a evita orice conflict ulterior, RDG și RFG au
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
echipa olimpică să fie alcătuită din sportivi negri și albi selecționați în funcție de performanțele lor prin intermediul unor probe eliminatorii la care să participe împreună concurenți albi și negri.”22 c) În 1968, cu puțin înainte de Jocurile Olimpice din Mexic, CIO a fost chemat să se intereseze de intervenția sovieticilor din Cehoslovacia și de revoltele studenților și tulburările sociale din orașul Mexico City. De asemenea, „excluderea lui E. Zatopeck din Comitetul Național olimpic al Cehoslovaciei, a provocat tensiuni la nivelul relațiilor dintre CIO și
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
toată cu nestemate? Nu. Văzându-se Închisă, ar muri de urât și supărare. O creangă de aur pe care să se așeze? Nu. Ea iubea crengile verzi cu umbra deasă.Se gândi Împăratul, se tot gândi, dar nu găsi nimic. Chemă la el pe toți sfeșnicii din țară, dar nu-l mulțumi ideea niciunuia. Rezolvarea o găsi copilul unui slujitor de la grajduri care Îi spuse Împăratului ca așa neagră cum este pasărea i-ar sta bine cu o bentiță roșie.Împăratul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
a Întors În primăvară. Pesemne și ei Îi părea rău pentru ce făcuse, căci purta la gât bentița cea roșie. BABA DOCHIA Într-un sat, nici eu nu mai știu unde, trăia o babă cu nora ei.Pe babă o chema Dochia, iar pe nora sa Anișoara.Pe cât era Anișoara de bună, pe atât era baba de rea.Pe cât era nora de harnică, pe atât baba de leneșă.Pe cât era nora de blândă, pe atât era baba de nesuferită, toată ziulica
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
voinic lat În spate, cinstit și viteaz, curajos și neînfricat.Lui Ștefan Îi era tare drag pentru că feciorul avea o fire veselă și poznașă și mereu găsea câte o vorbă de duh care Îl făcea pe domnitor să râdă.Îl chema Ionuț Brad și el știa cum să se poarte cu voievodul: ca și cu oricare om.Când Ștefan cel Mare era supărat ori mânios, Îl asculta În tăcere și pricepea cât de grele sunt treburile unei domnii și cât de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și ei apa În nori, norii creșteau ca o pâine uriașă. Asta până Într-o zi când i-a aflat Dumnezeu.Nu -I veni să creadă ce au făcut pocitaniile, nici nu mai știa de câte ori Îi iertase.Nu-i mai chemă la judecată, nu-i dojeni măcar, ci se gândi să le fure, să le ia din proviziile de apă și să trimită apa Înapoi pe pământ. Treaba asta trebuia făcută cu chibzuială, doar Dumnezeu nu vroia săi Înece pe oameni
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Într-un stup, pe undeva , dacă nu cumva, chiar dupa soare. BABA DOCHIA (altă variantă) Decebal avea o fată cam nelalocul ei, căci În loc să-și caute de cele femeiești, ea se amesteca În treburile bărbaților, făcându-i numai probleme. O chema Evdochia, era rea, guralivă și Încăpățânată.Se certa cu femeile, se Încăiera cu copii, Își bătea joc de bătrâni. Dacă Decebal o certa și âi spunea că Îi Înterzice un lucru, ăn mintea ei deja plănuia cum să facă acel
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dar pricepu că vorbeau de muntele Ceahlău și auzi că femeile nu au voie să urce pe el.De atunci Evdochia avea un singur gând: să urce cu orice preț pe Ceahlău. Decebal avea un sfetnic bun pe care Îl chema Martie.Și când plecă pentru mai mult timp, Îi spuse s-o păzească pe Evdochia, ca nu cumva să mai faca vreo nebunie.Evdochia se bucură, crezând că o să-l Înșele ușor pe sfetnic.Și Martie se bucură că i-
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Decebal. Când urcă pe munte, s-o caute pe fată, Martie o găsi Înghețată Împreuna cu oile sale. LUPUL (altă variantă) Pe când Sâmpetru era cioban și umbla cu oile la pășunat, el avea un tovarâș de ciobănie pe care Îl chema Lupu. Pe Lupu nu prea Îl cunoștea bine, dar un gospodar de prin munții Moldovei i-l aduse la stână, să-i fie de ajutor. De ajutor nu i-a fost, căci Lupu se ținea scai de belele, ori belele
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
despletit În care Își prinseseră flori ireale și purtau rochii lungi și vaporoase. Cu toții mâncau ambrozie și ascultau muzica unei harfe. Aniversatul primise fel și fel de daruri, Însă În zâmbetul lui se citea o undă de tristețe.Tatăl Îl chemă la el, Îi ciufuli părul și-l Întrebă: -Ei, ce zici: Îți place petrecerea? Ai desfăcut cadourile? -Da, totul este cum am vrut.Doar că aș fi vrut un cadou mai special.Îmi doresc atât de mult să primesc În
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
omul sta liniștit, văzându-și de treaba: vântura niște ovăs, apoi mesteca câteva boabe, stârnind pofta Pegasului.Calul bătea din copite și din aripi. -Ce-i, căluțule, vrei si tu? Ia gustă.Și Pegas mâncă ovăsul din palma lui. Copilul Își chemă repede părintele. -Îți place? Ai vrea să facem un schimb? Uite, Îți dau tot ovăsul din tăfâlcă dacă mă lași să te Încalec. -Atunci calul cel năzdrăvan Îngenunche și omul Îl Încălecă.Copilul bătea din palme, iar Zeul râdea. A
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
El ara și semăna numai noaptea când era lună plină, fiind Încredințat că numai așa va avea un rod bogat și un an darnic cu cel care lucra ogorul. Pe acele meleaguri sucevene trăia și o fată pe care o chema Sânzâiana.Și era Sânzâiana harnica ca o furnică, era blândă și bună ca o bunicuță și frumoasă de parcă zicea că este sora soarelui.Ei ii plăcea să hoinărească pe dealuri prin fâneșe, culegea flori care de care mai parfumate și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
grindină pe pământ, doar-doar i-o Învăța minte pe draci ca să nu mai Îndrăznească să se apropie de sufletele oamenilor și să-i Îndemne la rele. LEGENDA GHIOCELULUI A fost odată ca nicodată un băiețel. Și pe băiețelul acela Îl chema Ghiocel. Și era așa de năzdrăvan și de neastâmpărat, Încât mereu dădea de bucluc. Întruna din zile, se Îndepărtă atât de mult de casă Încât se rătăci. Și nu mai reuși să găseasca drumul Înapoi. Cum hoinărea el Încoace și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
este , iar primăvara devreme scoate căpșorul din zăpadă ca să vadă și să mai afle ce se mai Întâmplă prin lume. CERBUL O femeie harnică, dar săracă ajunse să intre slugă la un boier. Femeia avea un băiat pe care Îl chema Ioan. Și era băiatul lumina ochilor ei, bucuria vieții ei. Pentru el se prinse slugă la boier, ca să aibă cu ce să-l crească. Femeia aceea era așa de vrednică, de harnică și pricepută În toate cele, că boieroaica o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de nevastă pe fata unui om zgârcit și hapsân, care nu știe să-și primească musafirii și-i ține flămânzi după atâta cale lungă. Fata plânse, țipă și se Încuie În camera ei, boieroaica bătu din picior, iar boierul o chemă la el pe Tușa, o certă zdravăn că nu a făcut bucate petru oaspeți, stricând norocul dragei lor fiice. Ba, mai mult, după atâîia ani, o concedie, spunându-i să plece de la casa lui, ca o fire nerecunoscătoare ce era
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
neua până la pământ, era Înalt și atât de slab că văzându-l te temeai să nu se rupă În două. Mâna lui slabă și bătrână tremura și nu mai putea ridica sabia, ochii lui cenușii nu mai vedeau clar. Îl chema pe Împăratul acela Anul Vechi. Și a dat Împăratul Anul Vechi zvon În toată lumea că Își caută un urmas la tron. Însă voinicul care vroia să-i ia locul trebuia să treacă trei probe: să-i aducă zmeura din Poiana
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
De dimineață până seara, oriunde se ducea și orice făcea, lua copilul cu el, ca să-l aibă mereu În preajmă să-l păzească să nu i se Întâmple ceva rau. Să nu uit să vă spun că pe băiețel Îl chema Cucu. Și era Cucu un copil frumos și cuminte, care nu ieșea din cuvântul tatălui său și nu-l supăra cu nimic. Într-o zi frumoasă de vară, după obicei, omul Își luă desaga cu de-ale gurii și plecă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
În prezența lor, auzind mereu aceeași laudă. Cel mai mult Îi plăcea să-și petreacă vremea cu bunica lui care Îi spunea fel și fel de povești. Cică demult, Într-o țară necunoscută se născuse un prinț pe care Îl chema Păun. Era de o frumusețe rară, cu mult mai frumos decât cele mai frumoase prințese la un loc. Părinții lui Îl iubeau ca pe lumina ochilor și nu știau cum să-i intre În voie, satisfăcându-i orice poftă. El
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nici una dintre odăi. Găsi În grădina lui o floare frumoasă, parfumata, o floare albă ( floarea pe care și-o dorea atât), iar la tulpina florii găsi cartea cu fomule magice. Îi puse numele de crin. Până azi tot crin se cheamă floarea aceea albă și parfumată pe care o iubim cu toții, așa cum a iubit-o zmeul pe tânara fată. LEGENDA PISICII Știți voi legenda pisicii? Dacă nu, v-o spun eu Îndată. Pisica era o femeie bețivă, dar atât de bețivă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de-a lui, creștea pe dată o plantă cu flori albe parfumate. Toata lumea spuse că acele flori sunt lacrimile Împăratului, de aceea lea botezat lăcrămioare. În câteva zile mormântul mamei se umplu de lăcrămioare. NU-MĂ-UITA La Începutul lumii Dumnezeu chemă la El toate florile, să le dea nume, parfum și culoare. Unora le-a dat Dumnezeu petale lungi ori scurte, Înguste ori late. El făcu atunci ca unele flori să fie roșii ca sângele, roz ca obrazul unui prunc, galbene
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
adăpa cu mâna lui și le dădea numai apă de izvor, apă neîncepută. Prințul Îi hrănea cu mâna lui, le dădea numai fân curat și ovăs ales. Prințul Îi țesăla privindu-i cu drag, vorbindu-le ca unor copii și chemându-i pe nume. Însă Într-o noapte furtunoasă niște hoți de cai, cei mai hoți dintre hoți, au furat caii prințului. I-a căutat prințul Încoace și Încolo, i-a căutat noapte și zi, zi și noapte, dar nu i-
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
singurul fecior al unei Împărătese credincioase, uristoarele i-au spus pe rând: una -să fie frumos ca soarele, a doua-să fie sănătos și zdravăn , alta - să fie Înțelept, altasă fie priceput În toate cele. Ultima ursitoare, pe care nu o chemaseră la botez, căci era prea bătrână și stătea prea departe, În celălalt capăt al lumii, i-a ursit să fie blestemat de mama lui chiar În ziua Însurătorii. Anii treceau, Alun creștea și creștea și se făcea tot mai frumos
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]