6,220 matches
-
În ritmul trecerii Cristina Oprea schimb de tură - între noapte și zi nici-un cuvânt lecții în noapte - același salt al broaștei clatină stele cer cu lună plină - în vechea pușculiță un singur bănuț când cerul tace - întrebări nerostite printre morminte cer acoperit - pe-ntinderea lacului parfum de nuferi tot cerul în lac - rațele adormite în Carul Mare drumul spre casă - linia continuă
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
arăta și mai rău cînd suiră spre hotel, se vedea că e foarte obosit și tulburat. CÎnd ajunseră la pod abia se mai putea ține pe picioare, Îl Întrebă dacă avea curaj să treacă și Julius răspunse: desigur. Nu se clatină aproape de loc, adăugă pentru a-l liniști. Peter zîmbi și-l mîngîie pe creștet făcîndu-i semn să pornească. A stat cîtva timp acolo petrecîndu-l cu privirea, uite-l acolo, abia se mai vede, ai gri-gri-gri, vru să spună grijă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vesel... Îi făcu semn lui Susan să dispară și se ocupă mai departe de artist. „Mergem cu toții; o să ne Întîlnim acolo“, Îi spunea În timp ce-l conducea spre ieșire. Afară Îl aștepta un taxi pe care Îl comandase Daniel. Arhitectul se clătină pînă la portiera mașinii, Juan Lucas Îl ajută să se urce. — Acolo o să ne Întîlnim cu toții, Îi spuse din nou, Închizînd portiera Înainte ca arhitectul să apuce să Întrebe de Susan. Taxiul porni În timp ce arhitectul se prăvălea fericit pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întîlnea pe schelă față În față cu un alt zidar care cobora cu găleata goală și-i făcea loc, dar cum erau puși pe glume, adeseori Își dădeau coate sau se băteau cu palma peste dos, făeîndu-l să se clatine pe cel care urca. Aceste incidente se soldau desigur cu Înjurături de mamă sau altele și mai cumplite pe care Julius le reținea fără să-i poată califica totuși pe oamenii aceștia drept niște ticăloși. Îi vedea cum se opintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dădură fuga să-și ia gălețile. Groapa cu mortar Îi aștepta plină, Începea din nou primejdiosul urcuș În șir indian al zidarilor. Această scurtă pauză, astăzi prelungită ceva mai mult datorită prezenței Iui Julius, Îi făcuse să piardă ritmul, se clătinau pe picioare mai ales pe prima parte a urcușului. „Haide, Julius“, Îi spuse arhitectul. Îl văzu făcînd cîțiva pași ca să dea mîna cu inginerul și cu meșterul și apoi luîndu-și rămas-bun de la lucrători cu gesturi largi. Prin geamul automobilului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că n-avea rost să Învețe prea mult și că mai bine ieșea să se joace În grădină, dar un Julius o zbughi spre camerele de la etaj și altul o luă spre grădină, ca să facă o baie În bazin. Arminda clătină ușor din cap și uită ce voise să-i spună. Julius uită și el să-și scoată cămașa sau, mai bine zis, nu mai apucă să și-o scoată, fiindcă somnul Îi dădu tîrcoale prima oară cînd Își căuta pijamaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la moneda rece, strălucitoare și parcă fără greutate care-i acoperea incomod Întreaga mînă. PÎnă la urmă luă cei cinci centavos, mulțumesc, nu avea nevoie, mulțumesc, nu am ne... Dar bătrînelul Își desfăcuse brațele ca papa cînd Își dă binecuvîntarea, clătina ziarul În aer În timp ce vorbea, „e nouă-nouță, e nouă-nouță, repeta, strălucește ca aurul și poți să-ți cumperi cu ea o bomboană.“ Julius Își Întări convingerea că bătrînelul e un Înțelept și Carlos e un om rău care-și bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era colosal. Un asemenea bărbat, ar putea, chiar, în agonia morții, târî după el dinastii de mult stabilite. Îl și ucisese pe conducătorul de drept al orașului Linn și dăduse imperiului o lovitură în inimă ce-l făcuse să se clatine. Dintr-un moft militar, ce-i drept, dar istoria accepta asemenea accidente fără crize. Lydia spuse liniștit: - Voi fi scurtă, din moment ce fără îndoială vă gândiți la o politică înaltă și campanii militare viitoare. Am venit aici la cererea nepotului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și presupun că are de-a face cu cunoștințele mele de energie atomică. Arătă sugestiv cu degetul spre bara de forță. - Din câte pot să văd, te vom putea omorî în mai puțin de o secundă, când vom pofti. Clane clătină din cap. - Greșești. E de-a dreptul imposibil să mă omorâți. Un sunet se auzi dinspre Meewan. Inginerul înainta. - Czinczar, - spuse el amenințător - omul ăsta e insuportabil. Îngăduie-mi să-l pălmuiesc și vom vedea dacă zeii atomului îl vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Tristan și Isolda, și în visul pe care l-am avut spre dimineață am pășit, în fine, pe tărâmul îndepărtat. Mama era gigantică pe lângă mine. Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul cu care mer geam spre locuința mătușii se clătina pe șine. Spi narea vatmanului, în cămașă asudată, părea o pânză umflată de corabie. Am coborât la Rond, pe maca damul din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de ipsos, era
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
căutând ceva prin adâncul șifonierului părin ților săi, găsi un pachețel ciudat. Era o pungă de hârtie uzată în care părinții îi păstraseră toți din țișorii de lapte, dulci la pipăit și lucitori ca sideful. Își amintea cum i se clătinau și cum și-i scosese pe rând, legați cu câte o ațișoară de clanța ușii. Tata trân tea ușa, iar dintele rămânea atârnat de sforicică, mânjind-o cu un pic de sânge. Pipăi între degete, visător, osișoarele lustruite. Le atinse
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în centrul atenției. Îmi amintesc că tremuram din toate încheieturile. Toți colegii râdeau și se strâmbau la mine. Asis tenta mi-a luat brațul, mi-a măsurat pata, în cruciș și-n curmeziș, cu o riglă de plastic și a clătinat din cap. A vorbit puțin în șoaptă cu învățătoarea. După aceea ne-a dat pauză. După o vreme mi-au repetat IDR-ul, numai mie, fără să știe colegii din clasă. Mi-a ieșit la fel. Când am văzut iarăși
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cuvintelor, au în ele doar zgură de balast verbal. Dar cum dormi în fața unei nestemate ca aceasta? “Oh, privirea are sâmburi / ca și cum ar fi o fructă / calul inimii pe dâmburi / de din iarba ei se-nfruptă. Stau și nu mă clatin, stau / chiar în cercul de cuvinte / nenăscute ce erau / ca sămânța cea din linte, ...” Să scriu ceva? Nu cred că am să pot. “Cel care scrie / nu se vrea deloc o mașină / de așternut cuvinte pe hârtie / cuvinte care-au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță, se rotește, apoi se așază din nou. Strigătele ce par scoase de niște ființe de două ori mai mari decât ele străbat kilometri întregi înainte să se stingă. Dimineața, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ea reuși să se întoarcă și să clipească. Nu poți scăpa, nici măcar în orașul ăsta: cineva voia s-o agațe, în sala de așteptare de la traumatologie. — Ar trebui să-ți iei un avocat, spuse bărbatul. Ea clipi din nou și clătină din cap. Lipsă de somn. — Ești cu băiatul care s-a răsturnat cu camionul? Am citit despre el în Telegraph. Chiar că trebuie să-ți iei un avocat. Capul ei nu se mai oprea din clătinat. —Ești avocat? Omul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
clipi din nou și clătină din cap. Lipsă de somn. — Ești cu băiatul care s-a răsturnat cu camionul? Am citit despre el în Telegraph. Chiar că trebuie să-ți iei un avocat. Capul ei nu se mai oprea din clătinat. —Ești avocat? Omul se trase înapoi. —Doamne sfinte, nu. Era doar un sfat prietenesc. Găsi ziarul și citi relatarea superficială despre accident până când nu mai înțelese nimic. Stătu în terariul de sticlă până nu mai putu, apoi dădu ocol secției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dădu o fugă până la Sioux, ca să calmeze spiritele. Depășise deja data la care trebuia să se întoarcă la serviciu și limita favorurilor pe care le putea cere la telefon. Se duse să discute cu șeful ei. El ascultă amănuntele poveștii, clătinând preocupat din cap. Avea și el un văr care fusese la un moment dat lovit în cap cu o crosă de fier. Îi fusese afectat un lob care suna ceva gen varietal. Niciodată nu mai fusese același om. Șeful spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Rupp: Femeia suferă, frate. Nu pune la inimă fițele astea de Madam Mao. Fața lui Cain era senină, sinceră, comunicativă. Am tot sunat. Am înțeles că de-abia s-a trezit. Rupp ținea în mână graficul lui Mark și clătina din cap. —Ăștia-l ajută cu ceva sau nu? Lumea avea nevoie de o nouă administrație - un lucru atât de evident că numai câțiva aleși îl cunoșteau. —A trebuit să-i reducă presiunea din creier. Nu reacționa la nimic. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
capul înălțat, cercetând tavanul, ca și cum ar fi luat o pauză de exerciții și ar fi uitat cum să-și reia viața. —Mark? M-am întors. Suntem iar numai noi doi. Te simți bine? Sută la sută, spuse el. Iar împreună. Clătină înțelept din cap și se întoarse spre ea. N-o să ne distrăm chiar așa de bine. Mai întâi nu-i niciunde, apoi e. Schimbarea pleacă pe furiș, o viață pășind prin alta. Când se întoarce, vede nicăieriul unde fusese. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de aprilie, când îl luă la plimbare prin ploaia măruntă de afară în jurul iazului artificial de la Dedham Glen, aduse vorba despre cariera de vraci care aduce ploaia a tatălui lor, din vremea când pilota avionul său de stropit recolta. Mark clătină din cap. —Ei, de unde Dumnezeu știi asta? Ți-a spus Bonnie? Rupp? Și lor li se pare ciudat cât de mult semeni cu Karin. Se întunecă la față. Îl văzu cum se gândește: Ar fi trebuit să vină până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi un terorist d-ăla afgan din Gitmo. Ăia n-o să plece nicăieri de-acolo prea curând. Da’ ce ziceți de americanul ăla de l-au prins? Tipul ăla o fi fost drogat, beat, spălat pe creier sau cum? Mark clătină din cap. Toată lumea e pe cocaină. Terapeuții, care fac ore suplimentare ca să-l convingă pe Mark că s-a întâmplat ceva cu el. Falsa Karin, care încearcă să-l distragă. Rupp și Duane, care-s la fel de p-afariști ca și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ele să fete când era într-a doișpea? Știam eu că e ceva legat de sex, zice Mark. N-ai cum să faci gemeni fără sex, nu-i așa? Am vrut să zic careva dintre noi trei, scâncește Duane-o. Rupp clatină din cap. Aș vrea ca Barbara Gillespie să aibă o soră geamănă. Vă dați seama? Apropo de două la preț de una! Duane-o urlă ca un coiot. Gagica aia e babă, frate. Și? Asta înseamnă că nu trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
arcaș elf scăpat dintr-un joc cu cavaleri și dragoni. Cum reușise să crească în Nebraska rurală fără ca prietenii fratelui ei să-l omoare în bătaie? Îl prinse de brațul subțire și-l trase înapoi pe șosea, spre mașină. Daniel, clătină ea din cap, tu n-ai știi să joci așa ceva nici dacă te-ar ține legat într-o mașină de curse și ar bloca pedala de accelerație. Mark tot mai șchiopăta și avea încă fața brăzdată de contuzii, dar altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
n-ar mai trebui să-mi irosesc... Ea se încruntă la el, cu un surâs de probă. —Nu-i corect, Bărbate. Aici nu-i vorba de câtă dreptate am eu. Nu. Nu, așa e. Ai absolută... Adică... Ea râse și clătină din cap. El își atârnă prosopul în jurul gâtului ca un boxer între runde. E vorba despre lucrurile cu care m-am luptat eu în ultimele luni. Despre ceea ce ar trebui să fac eu de-acum încolo. Păi, pentru numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cincizeci și cinci de ani? — Să petrec un timp de calitate cu nevasta... Mă tem că nevasta te-a neglijat pe tine în ultima vreme. Așa că n-ai decât să stai acasă! Ochii ei îl tachinau. Aha! Știam eu. El clătină din cap, derutat de el însuși. Ea întinse mâna și-i mângâie chelia, vechiul ei ritual aducător de noroc. Știi ceva? zise el. Chiar credeam că am ajuns la un anume nivel de stăpânire de sine, în momentul ăsta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]