4,383 matches
-
posteritate și două cărți de proză: "Să alergăm împreună" și "Grenade și îngeri"? În paginile scrise de mine există multă proză, în zisa poezie, și multă poezie în zisa proză. Genurile sunt absolut compatibile, ca la începuturile lumii. În rest, clișee, concepte, subiectivități. Multe texte de-ale tale, poezie sau proză au trimiteri explicite la nume de prieteni, de locuri, la evenimente... Cât de importantă e propria biografie pentru opera ta "de ficțiune"? N-aș exista, în text, fără biografie (ficțiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se fi putut realiza la înălțimea talentului lor, din cauza faptului că sunt din Tecuci? Cum poți caracteriza climatul literar românesc, în raport cu alte culturi/ literaturi europene, pe care le-ai cunoscut? Care sunt diferențele? Care sunt asemănările? Suntem, nu-i un clișeu, o cultură latină, foarte diferită de culturile din jurul nostru. Avem spirit critic, ingeniozitate și o anumită doză de neseriozitate care mie îmi place foarte mult, pentru că relativizează și umanizează cultura, care, altminteri, ar deveni solemnă și plicticoasă (nu fac nici o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să dispară, sau, cu mândrie numeau, „citadela industriei ieșene”... De ce o nouă carte despre fostele Ateliere Nicolina ? Motivele sunt numeroase: un altfel de omagiu adus fabricii de odinioară și oamenilor ei, ca o încercare onestă de recuperare a trecutului, fără clișeele epocii comuniste sau, pur și simplu, curiozitatea unor timpuri, în care valoarea trecutului se pierde constant și fără scăpare. Dacă mai adăugăm și faptul că, inclusiv vechea școală a fabricii - ultima care a mai păstrat numele „Nicolina” - a trebuit să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
amintesc pe lampagiu aprinzînd felinarele cu gaz și Lincolnul enorm, negru, strălucitor, și drumurile În parc sîmbăta. Toate cele trebuincioase pentru un mod de viață așezat, confortabil, care acum a dispărut pentru totdeauna. Aș putea să dau drumul unuia dintre clișeele nostalgice despre bătrînul doctor german care locuia alături și șoarecii care mișunau prin curtea din spate și mașina electrică a mătușii și broscoiul meu rîios drag de lîngă iaz. De fapt, amintirile mele cele mai timpurii sînt colorate de frica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a apărut sub diverse forme sau modulații și în alte tablouri ale pictoriței, dar asta este ceva caracteristic multor pictori naivi, dacă nu tuturor, repetarea tematică a unor idei sau subiecte, de detaliu sau mai generale, fără a deveni niște clișee, pur și simplu pentru faptul că place artistului, și nu în scop comercial. E drept că dacă faci la nesfârșit aceeași temă, arta naivă pură se transformă în ceva mai comercial, dar în România cred că sunt puține cazuri de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
atât de sociabil, frecventator asiduu al Capșei, unde petrecea măcar o oră pe zi la taifas cu amicii literari și consuma cantități uriașe de cafea. Izolarea i-a priit, în schimb, literar. În critică s-a eliberat cu totul de clișee, dând substanțiale și subtile comentarii atât despre Călinescu, Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu sau Anton Holban, cât și despre mulți contemporani (vezi, printre altele, Polivalența necesară, Printre cărți sau Volume). Marea revelație a anilor recluși sunt însă romanele lui Paul Georgescu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a făcut epocă. Mai mult decât acestea, și în cu totul alt sens, ne vor impresiona însă, în acei ani, producțiile noului val din cinematografia sovietică, generate de liberalizarea hrușcioviană, cu atât de omeneasca reprezentare a dramelor războiului, dispensată de clișeele eroice, din Zboară cocorii al lui Kalatozov, cu investigarea, până atunci prohibită, a lumii marginalilor din Cazul Rumianțev al lui Heifiț, cu îndrăzneața evocare a iubirii tragice dintre un ofițer alb și o tânără bolșevică din Al 41-lea al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fapt, aproape că rescriau revista și ne lua groaza de fiecare dată când primeam de la ei paginile „revăzute“, în urma discuției avute cu „forurile“, înnegrite (sau înroșite, mă rog) de adnotări care indicau tăieturi sau adăugiri, reformulări de titluri, schimbări de clișee, înlocuiri de texte cu altele încă neculese. Toate acestea presupuneau, în ce-i privea pe corectori, pe paginatori, pe secretarul tehnic, neo bositul Gică Balaban, mereu reluarea, pe întinse porțiuni, a muncii de la capăt, sub presiunea timpului care ne grăbea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
smulsese cu totul, dar se explică și prin elementele reale de înnoire estetică aduse de proza lui N. Velea, lesne de remarcat pe fondul cenușiu de contrast. Preocupate să redescopere omul interior, individualizat în reacții, narațiunile lui Velea se opuneau clișeelor monumentaliste și eroizărilor forțate, intens cultivate anterior, și înfățișau nu eroi, ci oameni, oameni de toată mână, însă „netipici“. Aici era, de fapt, principala particularitate și notă polemică, în subsidiar, a prozei lui Velea, polemică față de canoanele realismului socialist, care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de altfel și mai târziu, distribuindu-l, imaginar, în felurite scenarii: fruntaș politic (al opoziției democratice, bineînțeles), rostitor, în această calitate, de discursuri fulminante în parlament, director de mare ziar și încă altele. Am folosit anume, ceva mai sus, uzatul clișeu cu temutul critic pentru că, în cazul de față, acoperă perfect o realitate. Este definitoriu, cu alte cuvinte. Este, într-adevăr, un critic temut Mircea Iorgulescu*, dar să nu spun doar critic, pentru că este și un comentator politic temut, și este
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
gândirismul a încercat să stăvilească o sumă de compromisuri cu ideologia burgheză. Numai că încercând să opună civilizației cultura a făcut eroarea de a denunța democrația și raționalismul , N. Crainic punând accentul pe „mit și mister” a împins uneori spre clișeu impulsul nu odată nutrit de viziuni extatice al lui Ion Pillat, V.Voiculescu, Adrian Maniu (p.526-527). Dumitru Micu. Gândirea și gândirismul, București, Minerva, 1975. ... Începuturile și o bună parte a producției literare (gândiriste n.n.) ocolește nocivitatea concepției gândiriste pentru că
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
rușinăm ca niște vestale chiar și când o afirmă tranșant alții" Eminescu. Între ficțiune și realitate; "Datorită defazajului dintre dinamica socială, economică și politică a perioadei pe care o traversăm și inerția imaginarului colectiv, Eminescu este receptat încă în spiritul clișeelor culturale, al reflexelor și gusturilor istoriei celei vechi /de dinainte de 1989/, adică mai curând în spiritul imaginii național-comunismului umilitor 25 de ani de dinainte de revoluție, când regimului propagandistic al lui Ceaușescu nu-i mai rămăsese decât să-l atașeze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Reflecții ale imaginarului eminescian.* Discuția pornește, așadar, de la fixarea lui Mihai Eminescu în cadrul curentului romantic, reflectat în literatura română în condițiile particularităților istorice specifice, astfel încât, consideră Călin Teutian, "Eminescu rezolvă o criză a limbajului pașoptist, care e o criză a clișeului poetic, neîndoielnic. El o face prin resemantizarea limbajului liric, printr-o umplere a formelor acestuia, rămase vide, uzate, cu substanța unui imaginar hrănit adesea din discursul științific și filosofic al momentului și dintr-o capacitate vizionară hipertrofiată. Eminescu nu devine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
întreg cor de emigranți literari scrie Octavian Goga într-un articol intitulat Pânze de paianjeni, din Țara Noastră (5 octombrie 1924), regretând starea de fapte bâjbâie împrejur, batjocurind altarul moștenit. Ideea națională cu toate atributele ei e târâtă în noroi. Clișee exotice năvălesc pripit, ca să falșifice aspectul local al unui vechi patrimoniu. În această invasie de străinism, presa, scăpată din mâinile noastre, are rolul de slujnică a fiecărei clipe. Cu ajutorul ei se multiplică infuzoriile parazitare și susțin o acțiune concentrică". El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unei monumentale serii de Opere Goethe; sau rușii cu un Institut de cercetări Pușkin etc.), face trimiterea la textul scrierilor eminesciene, la contextul producerii lor, "încercând a desluși credibil omul și epoca", pentru a ajunge la un Eminescu "eliberat de clișee, ieșit din staza religioasă", el trebuind să intereseze azi "ca scriitor viu", ca prezență "dinamică" în actualitatea literară". Întrebarea, deloc retorică: Ce facem cu/din Eminescu?, pe care o pune, necesită, totuși, răspuns: Acceptăm, împăcați cu ideea, un Eminescu istovit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
are cumpăna echilibrată a analizei operei eminesciene, pe care o propune în dezbatere prin tocmai receptarea ei critică. "O discuție pe această temă susține el cu îndreptățire presupune, obligatoriu, reîntoarcerea la Eminescu. A redescoperi prospețimea textelor prin lectură, dincolo de colbuitele clișee didactice, dincolo de avalanșa de sinteze și analize (urmând a fi doar îngurgitate) procură pricepătorilor delicii nevestejite [...] a ne reîntoarce la text înseamnă a evita mortificarea [...] a consulta proza publicistică înseamnă a satisface o primă și vitală condiție [...] să chestionăm epoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
exclus, din păcate, manipularea postumă. Prea adesea, gazetăria eminesciană, motivată să recunoaștem de un puternic impuls civic, n-a fost citită în sine, ci invocată pentru a sluji unor demonstrații (divergente chiar). Posteritatea ideilor politice indică mortificarea unor judecăți, inerția clișeelor și etichetelor, solicitând, așadar, întoarcerea la text și context". Adrian Dinu Rachieru nu agreează ideea despărțirii poetului de gazetar, considerând că opera acestuia trebuie evaluată în întregimea ei, rotundă și unitară ("nu îmbrățișăm ideea sciziunii, poetul și gazetarul locuind în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
însă de data aceasta Știința a revenit și a luat chiar conducerea, 12-11 și 13-12, după care au apărut din nou greșelile - atacuri în blocaj, servicii în aut - și Rote Raben a luat conducerea. Nicio problemă, setul 4 a urmat clișeul setului 2, cu o Mihaela Herlea irezistibilă, iar echipa lui Florin Grapă a împins meciul în tie-break. Ultimul set a fost și cel mai echilibrat, pe alocuri chiar dramatic, gazdele au avut minge de set la 14 13, dar nemțoaicele
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
văzută, reprezenta o forță sfântă și era o imagine sublimă, plăpândă, ca o flacără pâlpăitoare de lumânare, care trebuia protejată și păstrată cu grijă și cu un adevărat devotament. Devenit public, acest sentiment gingaș s-ar fi deteriorat, ca un clișeu fotografic scos la lumină. Tot așa și cu aspectul vizual. O mică transparență a veștmântului unei femei, o clipă în care la un pas mai mare, prin șlițul fustei se vede sau doar se întrevede o părticică mai de sus
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
el să le recupereze, aranja piesele pe tablă cum îi convenea lui. Dar nici asta n-ar fi ceva de imputat. Ceva grav și ireparabil. Nici vorbă. Un roman tezist, bătut în cap. Asta aș vrea să scriu. Să preiau clișee de la Miorița. Că trăim într-o lume corcită de venetici buimaci și nu mai știm să apreciem oierii curați și colțuroși. Astea ar trebui să fie modelele noastre. Pe bune, nu știu ce ar trebui să scriu. Dar spre un roman din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cloșcă au ba, individul ridica o labă spre soare să-și admire opera. După fâțâiala mustății deasupra buzei, părea mulțumit. Cu privire la mustață, trebuie menționate câteva lucruri. Restul corpului pare o extensie inutilă a mustății. O mustață impozantă e doar un clișeu și pare prea puțin spus. O mustață bibilită, domnule, tăiată la marele fix. Clănțănitoarea despre care pomeneam mai înainte era manevrată extrem de îndemânatic. Abil. Și cu un soi de nedisimulat sadism. Adică omul nu reteza unghia și gata. Îndeplinea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mea, mai mică cu doi ani decât mine, dar cu mult mai năbădăioasă, e o cu totul altă poveste. Deși, pe undeva ni se intersectau trăirile, emoțiile afișate și vocabularul uzitat erau substanțial diferite, în sensul că Gigi folosea aceleași clișee lingvistice în relație cu toți copiii de pe stradă. Toți eram urâți, slabi, grași, zăpăciți ori prea cuminți. Pe mine mă teroriza cu o păpușă din plastic ce aducea mai mult a bebeluș, a unui bebe de culoare, căruia îi spuneam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
liber, de natură unică și de atracție turistică. Fiecare cruce din acest cimitir este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn înfățișează în mod naiv una din caracteristicile vieții celui îngropat acolo, iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoana I, ca o spovadă a răposatului însuși. Tot în Săpânța am vizitat și Mănăstirea Peri. Aceasta, așezată fiind pe malul românesc al râului Tisa, în Parcul Dendrologic Livada, în imediata apropiere a graniței
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
care a transportat sute, poate mii de farfurii și alte piese de veselă diversă peste zi, este cea mai neascultătoare; tremură nervos, neîncetat. (Adăugat ulterior, martie 2010, în timpul redactării finale a manuscrisului: "Acest Mirel Bănică, inginer la origine, trecut prin clișeele academice SNSPA marca Miroiu, a reușit să convingă niște elvețieni cu povestea lui tristă de român care vrea să descopere lumea, dar n-are cum, a ținut-o în niște burse etc." Semnat: Inoxa-anonim, 3 martie 2010 ora 16.06
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
numai pe cele ale altora, dintr-o sută și ceva de cărți. Sau poate că nu, cine știe? R.P. Ni se tot predică despre armonia cu natura. Aflăm despre lucrul ăsta din cărți, din reportaje, de pretutindeni. E deja un clișeu, un stereotip. Pe de altă parte, avem o viață doldora de conserve: discuri muzicale, filme pe DVD, cărți, albume, fotografii, ilustrate. Cum credeți că ar arăta viața sănătoasă în această grilă? În ce fel s-ar putea trăi fără nici una
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]