7,569 matches
-
de pământ. Inima mă trădează și izbucnesc precum o lăută chinezească, ce se sparge în toiul cântecului său fericit. 6 Nu apuc să văd mare lucru din festivități în ziua în care devin concubină imperială. Stau în palanchin și ascult clopotele care bat în turnurile de la Poarta Zenitului. Nuharoo e singura care intră pe Poarta Purității Celeste, principala intrare pe domeniul imperial. Noi, celelalte, intrăm prin porțile laterale. Palanchinul meu traversează râul Apei Aurii pe unul dintre cele cinci poduri existente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era aur de scos din pământ. Au fost trimiși misionari cu biblia care, studiind obiceiurile ciudate ale acestor oameni, au ajuns la concluzia că atât de duși erau în absolut acești băștinași, încît era nevoie ca ei, misionarii, să tragă clopotele în sat, la orele douăsprezece noaptea, ca să le reamintească bărbaților că e timpul să-și îndeplinească datoriile lor conjugale. Este opinia unui specialist care a cercetat aceste imperii, și nu o fantezie de scriitor. E vorba de cunoscutele imperii distruse
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
existenței? Sigur că da. Dar atunci cei care sânt însetați să o facă trebuie să prevadă și posibilitatea că, la ora douăsprezece noaptea, peste somnul lor, populat de jocuri frumoase sau grotești, cineva să vină să le bată foarte tare clopotul fatalității relației. IATĂ ȚĂRANUL! M-a vizitat fratele meu vitreg, Gheorghe, om de cincizeci și cinci de ani, pe deplin conștient de rolul său în societate, familia lui fiind la țară, în Siliștea-Nouă. Știindu-l țăran, l-am întrebat. Zic
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
iar copii puzderie. Ce să le lași? - Păi, oameni buni, dacă vă uniți șferile la un loc, ați scăpat de grija asta. Nu le lăsați decît bunăstarea. - Care bunăstare? Să stai cu lingura în brîu ca s-auzi cum trage clopotul la cazan? Noi sîntem țărani. Pe noi ne scoală ciocîrlia. Nu știm lucra decît pămîntul. Din el scoatem pînea noastră. Dacă ni-l luați, noi nu știm face alta nimic. - Păi nu înțelegi că tot pămînt o să lucrați și după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte ușor, greoi, turlele și zgomotul cel mare Încetă. Se auzea numai trosnetul copacilor ce ardeau și dangătul ușor, tremurat și nehotărât al clopotelor. În timp ce, la lumina plopilor aprinși, nea Mitu se străduia să lege cele patru colțuri ale plasei de vârfurile covergilor, ajunse la mal o cutie neagră de gramofon - precum cea pe care În copilăria sa de argat o văzuse el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îți dăruim Ultima sărutare. 136 Ai strâns în tine atâta dor Încât nu mai încape; Măcar acum lângă sicriu Ne ai pe toți aproape. Mama noastră Casandra (n.1898 - d.1982) Născută Chiriac din Tălpigeni, comuna Boțești, județul Fălciu și clopotul în glasul lui Să plângă parc‐ ar vrea, Că din bătrânul Tălpigeni A mai căzut o stea. 29.03.1982 Scrisă la moartea mamei * MAMĂ Astăzi la comemorare, mă roade‐un strașnic dor O am mereu minte și simt parcă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de idoli primitivi. Cu barba ta de stele bete ai desfetit atâtea fete care‐ au plecat, râzând năuc să fete cântecul de cuc. Ai spart pocalul sub călcâi și nimeni nu ți‐ a spus .. .rămâi! Frumos și mârșav Împărat de clopot nedesferecat, cum călăreai pe Dumnezeu cu capul de blesteme greu, cum te‐ ntorceai cu nara‐n vânt Secat de un nor ori de‐ un cuvânt... Adânc ca moartea unui zeu Frumosul meu, sufletul meu... Din cartea „Versuri”, Editura Litera, București
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un bărbat frumos și sălbatic. De atunci nu am mai văzut‐ o... Din când în când o visez plângând în limba mamei noastre Cândva, împreună, împleteam cununi de flori rar e. Câtă încântare atunci, câtă tristețe acum! Împreună, cândva, trăgeam clopotele. Câtă încântare atunci, câtă tristețe acum ! Suntem ca două biserici despărțite de ape ca o livadă tăiată în două de cutremur ca ziua cu două versante (Dimineața și Seara) trupuri în aceeași rochie transparentă Eu sunt sculptată în piatră, ea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
puterile. Dintr-o dată, glasul lui Hanbei se posomorî. — Dar nici un om nu poate decide cât timp va trăi. Ce pot face, în starea asta? Privindu-l în ochi, Oyu simți că o năpădea durerea. Oare fratele ei îi ascundea ceva? Clopotul Templului Nanzen anunță ora amiezei. Deși țara se afla încă în stare de război civil, puteau fi văzuți oameni admirând prunii înfloriți, iar, printre petalele care se scuturau, răsunau cântecele privighetorilor. Primăvara aceea se arăta plăcută, dar abia începuse Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
copiilor și încetineau pașii, ca și cum ar fi așteptat niște prieteni. Templul Namban, cum era cunoscută, în popor, biserica misionarilor, se afla în apropiere, pe Strada a Patra. Dimineața, în mahalale se auzeau imnurile slujbelor religioase din Templul Honno, iar seara, clopotul bisericii răsuna pe alei. Poarta Templului Honno era foarte impunătoare, iar călugării care locuiau acolo mergeau pe străzi cu expresii trufașe, însă misionarii, când treceau, se arătau umili și prietenoși cu localnicii. Văzând un copil cu plăgi pe față, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
brațe sau intrară pe picioarele lor și rezemându-se de umerii celor de-alături. Cele circa treizeci de victime pe care le suferise clanul Maeda nu se comparau cu pierderile clanurilor Shibata și Sakuma. La templu începu să fie tras clopotul și, în timp ce soarele cobora spre apus, din toate părțile castelului începu să se înalțe fumul focurilor de gătit. Se dădu ordin ca soldații să-și consume rațiile. Trupele, însă, nu se risipiră, rămânând grupate pe unități, ca și cum încă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu sunteți în siguranță aici, stăpâne. Trebuie să plecați imediat. Din buzele lui Nobuo pierise orice culoare. Mișcările ochilor lui păreau să arate că nu auzise decât jumătate din tot ceea ce spusese Saurobei. Inima îi bătea cu spaimă, ca un clopot care vestește un incendiu, și abia mai putea sta locului. — Dar... atunci... cum rămâne cu ceilalți? — Am venit singur încoace. De ceilalți nu știu nimic. — Au semnat și ei declarația? — Au semnat-o. — Și-acum continuă să bea cu vasalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fostul județ Tutova, pe lângă enormele cimitire din vecinătatea Odessei. „Ca toți cei din generația mea, știam că suntem de sacrificiu. Încă de la început luptam pentru o cauză pierdută și îi dau dreptate tatălui meu, care, în acele momente când băteau clopotele iar femeile și copiii plângeau, mi-a spus: «Tată, Rusia nu poate fi înfrântă! Hitler va avea soarta lui Napoleon». Și a avut dreptate. Din Odessa am ieșit pe 1 aprilie 1944, fusesem deja rănit într-o misiune pe care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
asta-i poveste veche. Ai s-o afli. Totul la timpul sorocit de Cel de Sus”... Vrăjit de liniștea din jur, m-am întors în chilie. Am mâncat cu o poftă deosebită. Ca niciodată. Într-un târziu, un dangăt de clopot plutind în valuri pe aripile vântului a pătruns în chilie, căutându-și parcă un loc unde să se odihnească. “Înseamnă că bătrânul e la utrenie” - gândeam eu, când în curtea chiliei am auzit - la început nedeslușit, apoi din ce în ce mai limpede - pași
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
atâta liniște... În cele din urmă, m-am ridicat... mă așteptau cărțile... Citeam cu îndârjire, fiindcă altfel mă trezeam cu gândurile fugind spre chilie. Când soarele îmi făcea bezele cu ultima rază rămasă deasupra dealului din zare și dangătul de clopot anunța vecernia, întorceam ultima filă din volumul ce îl aveam în față. Sosise vremea să mă întorc la chilie. Când am ajuns aproape, călcam cu grijă, să nu sperii ființa iluzorie, și mă întrebam ce surpriză mă mai poate aștepta
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
împodobită cu marmură neagră încrustată... (în felul unui ornament de carte), și e înconjurată de un zid ca de cetate, cu un turn mare pătrat ce se ridică la intrare, pe care se află un ceasornic și în care sânt clopotele”. Această bijuterie însă a avut parte în anul 1650 de o mare nenorocire. În “Letopisețul Țării Moldovei” Miron Costin spune: “...lăsându (Vasile Lupu voievod) puținei dărăbani de apărarea curții, carii, dacă au vădzut mulțimea de tătari... și cu căzaci amestecați
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
goale sau pline, galop de cai îndemnați de călăreții de Țarigrad, care abia au ieșit din Curtea domnească cu vreun răvaș sau poruncă către cine știe cine... Peste toate plutea, ca niște păsări mari cu aripi întinse cât o lume, dangăt de clopot de la bisericile din preajmă... După ce cu chiu cu vai ne-am obișnuit cu acea larmă am pornit ținând aproape unul de altul până ce am ajuns la colțiul de jos al Chervăsăriei. Ne-am oprit. --Acum, dacă am ajuns aici teferi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de intrare în incintă. În turn intrarea se face pe o scară mobilă din exterior, la nivelul drumului de strajă și oferă acces într-o sală mică, de unde cu ajutorul unei scări din zid se urcă la etajul superior, în sala clopotelor; în peretele opus al sălii clopotelor găsim o altă scară care coboară la etajul inferior, în sala tunurilor, care este la nivel cu drumul de strajă. Acest dispozitiv permitea ca sala tunurilor să nu fie cucerită de dușman decât în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
intrarea se face pe o scară mobilă din exterior, la nivelul drumului de strajă și oferă acces într-o sală mică, de unde cu ajutorul unei scări din zid se urcă la etajul superior, în sala clopotelor; în peretele opus al sălii clopotelor găsim o altă scară care coboară la etajul inferior, în sala tunurilor, care este la nivel cu drumul de strajă. Acest dispozitiv permitea ca sala tunurilor să nu fie cucerită de dușman decât în ultimă fază, când rezistența străjerilor din
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care coboară la etajul inferior, în sala tunurilor, care este la nivel cu drumul de strajă. Acest dispozitiv permitea ca sala tunurilor să nu fie cucerită de dușman decât în ultimă fază, când rezistența străjerilor din sala de sus a clopotelor era cucerită. Trecerile stâmte îl dezavantajau pe inamic. Pe latura estică a turnului s-a descoperit o trapă cu o ingenioasă cursă împotriva atacatorilor. Cei care escaladau zidul și treceau pe drumul de strajă încercând să intre în turn cădeau
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
arhitectonic, în: „Buletinul monumentelor istorice”, nr. VI, 1916, p. 160 footnote>. Reparații s-au făcut și în anul 1844, după ce o furtună descoperise casele, însă nu au fost suficiente, deoarece în 1857 s-a consemnat că ,,în afară de poziție și de clopot, nimic nu-i alta de văzut în Cetățuie, care ajunsese o ruină mai de tot pustiită”<footnote Theodor Codrescu, op. cit., p. 314 footnote>. După actul Unirii din 24 ianuarie 1859, statul român a trecut la secularizarea mănăstirilor închinate. Conducătorii mănăstirilor
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
1212 footnote>. În 1808 apare în documente ca egumen Leontie, iar în 1811, Grigorie este egumenul Mănăstirii Cetățuia. Matei arhimandritul este egumen între 1814-1816. Tot el a fost și exarhul mănăstirilor închinate Sfântului Mormânt. Gherasim este egumen între 1807-1816. Pe clopotul mare, numit și buciumul lui Duca Vodă, după ce a fost returnat în anul 1816, lângă icoana Sfinților Apostoli Petru și Pavel, este trecut și numele egumenului Cetățuiei, Iota arhimandritul, fiind domnul Matei în anul 1816 aprilie 23. La 1820 egumen
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lucrat artistic este inscripționat: ,,făcut cu osârdia arhimandritului Teoctist Stupcanu întâiul stareț al Mănăstirii Cetățuia la anul 1912. Îl mai menționez și pe arhimandritul Grichentie Damian preocupat de lucrările de restaurare din 1930, după cum s-a relatat mai sus. Pe clopotul cu ornamentație în relief și inscripție în limba română, turnat în anul 1932 la Iași, pe marginea de jos a icoanei Maicii Domnului cu Pruncul numită Axionița, din 1932, ce se găsește în naosul bisericii este consemnat donatorul - starețul mănăstirii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mirenești, încât nu atrăgea atenția autorităților. Dar, cei care veneau pentru cele spirituale vedeau în acest om de 80 de ani un chip senin și mereu zâmbitor, care se bucura că-l slujește pe Dumnezeu și că aude toaca și clopotele ce-l chemau la slujbă. În toamna anului 1977, Teoctist Arapașu a venit la Cetățuia ca nou Mitropolit al Moldovei și Sucevei. După ce s-a închinat la icoane a mulțumit starețului și obștii pentru primirea pe care i-au făcut
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
această evanghelie mănăstirii de pe Deal numită Cetățuia. Și cine o va lua de la aceasta să fie blestemat veșnic de Sfânta Treime. 1749 august 20”. Odată cu începerea construirii bisericii, în 1669, Gheorghe Duca a comandat lui Gehard Benningk din Danzig trei clopote pentru mănăstire. Cel mare pe care ieșenii l-au numit „buciumul lui Duca Vodă”, nu după mult timp s-a spart. A fost restaurat în anul 1816 de Andreas von Androsovschi din Brașov, meșter de clopote. Pe marginea de jos
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]