5,610 matches
-
tăcere care se așternuse între noi fusese rezultatul unei închipuiri. Dar nu se mai putea îndrepta nimic. Irealitatea crease o realitate de care trebuia să ținem seama. În sfârșit, credeți ce doriți. Poate că am rătăcit, totuși, uneori drumul între coșmar și realitate. De un singur lucru vă rog să nu vă îndoiți, că nu mă joc cu vorbele. Vreți să vă mărturisesc un secret? Vorbesc ireverențios despre Dumnezeu, cum m-ați auzit, pentru că de el m-am temut mai puțin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
clipă când am auzit că în oraș au început furturile. Era primul lucru logic după multă vreme. Hoții au început să bântuie, ocrotiți de întuneric și de faptul că poliția era ca paralizată. Dar curând totul a luat proporții de coșmar. Au fost și câteva cazuri de fete prinse la căderea serii și violate. Într-o noapte, mai mulți indivizi au pătruns într-o casă, l-au schilodit pe un funcționar și au siluit-o pe soția lui. Tot felul de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
așa ceva? E absurd." "Ba nu-i absurd deloc, mă contrazise el. E foarte probabil să se întîmple astfel. Foarte probabil. Și dacă într-o zi nu te voi mai suna, să știi că asta a fost." Simțeam că trăiesc un coșmar. "Dar de ce? Spune odată, de ce? Fă-mă să înțeleg. E nebună?" "Nu e nebună." "Atunci?" Își iubește copiii ca o nebună. Și se teme pentru ei. Ca să-i scape pe ei, e gata să mă omoare pe mine"... A adăugat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a închis. A doua zi a sunat din nou. De asemenea nimic. Aceeași tăcere și același zgomot de telefon închis. A treia zi, am simțit o răsuflare curioasă în receptor. Pe urmă, un mârâit... În noaptea aceea am avut un coșmar. Se făcea că judecătorul fusese omorât. Soția lui, în timp ce el dormea, deschisese robinetul de gaz din camera lui. M-am dus la înmormîntare și am văzut-o. Era descompusă la față și avea o privire halucinată care-ți făcea rău
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trezit, mă aflam aici... ... Sincer vorbind, nici eu nu-mi prea dau seama ce-ar trebui să cred. Că am înnebunit subit? Că într-o criză de frică am pornit fără să știu unde voi ajunge? Sau că trăiesc un coșmar și că într-o dimineață mă voi trezi în patul meu?... Dacă sânt într-un coșmar, n-am altceva de făcut decât să aștept să mă trezesc. Orice zbucium ar fi în zadar. Visul nu poate fi grăbit când îl
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să cred. Că am înnebunit subit? Că într-o criză de frică am pornit fără să știu unde voi ajunge? Sau că trăiesc un coșmar și că într-o dimineață mă voi trezi în patul meu?... Dacă sânt într-un coșmar, n-am altceva de făcut decât să aștept să mă trezesc. Orice zbucium ar fi în zadar. Visul nu poate fi grăbit când îl trăiești, când îl visezi, nu-i așa? În vis ești prizonierul visului. Aluneci pe apele lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rămas pe pietre în mlaștină după ce plecase vulturul. Trăiam și puteam spera încă în iubirile și luptele noastre. Poate că pentru a-și regăsi dragostea de viață, când o pierd sau se uzează, oamenii sânt siliți uneori să străbată un coșmar. Dacă au noroc să iasă din el nemutilați, pot spera din nou. Așa s-a întîmplat și în povestea cu apa. Pe vremuri, mă obișnuisem să spun, și o făceam cu o anumită emfază, că nu scopul e important, ci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
au fost refuzate. De ce ar avea dreptul la circumstanțe numai criminalii, nu și victimele? Iată, victima era un om hăituit. Un om care a acționat din dragoste de adevăr. Puneți-vă în situația lui. Să fii urmărit, să trăiești acest coșmar care e relatat pe larg în dosar și asupra căruia nu mai vreau să insist, să te simți tot timpul încolțit, în primejdie, să auzi câini lătrând la telefon, să nu vezi în jurul tău decât indivizi care te urmăresc și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fisură. Nu mi-am pierdut cu totul speranța niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Și că pentru a regăsi viața normală, după ce n-ai știut s-o prețuiești, trebuie să străbați un coșmar. Să străbați, adică să depășești. Un coșmar fără limite ar fi un coșmar zadarnic, deoarece învățătura lui nu ți-ar mai servi la nimic. Am rămas un naiv, poate, dar eu vreau să cred că toate coșmarurile sânt provizorii. De
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
speranța niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Și că pentru a regăsi viața normală, după ce n-ai știut s-o prețuiești, trebuie să străbați un coșmar. Să străbați, adică să depășești. Un coșmar fără limite ar fi un coșmar zadarnic, deoarece învățătura lui nu ți-ar mai servi la nimic. Am rămas un naiv, poate, dar eu vreau să cred că toate coșmarurile sânt provizorii. De aceea vă și vorbesc mai departe. Mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Și că pentru a regăsi viața normală, după ce n-ai știut s-o prețuiești, trebuie să străbați un coșmar. Să străbați, adică să depășești. Un coșmar fără limite ar fi un coșmar zadarnic, deoarece învățătura lui nu ți-ar mai servi la nimic. Am rămas un naiv, poate, dar eu vreau să cred că toate coșmarurile sânt provizorii. De aceea vă și vorbesc mai departe. Mai sper că într-o zi o să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să străbați un coșmar. Să străbați, adică să depășești. Un coșmar fără limite ar fi un coșmar zadarnic, deoarece învățătura lui nu ți-ar mai servi la nimic. Am rămas un naiv, poate, dar eu vreau să cred că toate coșmarurile sânt provizorii. De aceea vă și vorbesc mai departe. Mai sper că într-o zi o să vă și văd în vreme ce vorbesc". Am pus, dealtfel, lângă decalog o altă foaie de hârtie pe care am scris cu litere mari: " Iremediabilă e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
într-un „popor desțărat“ - o spune tot el - în așteptarea implacabilei „demisii a organelor“, cum sună definiția cioraniană a bătrâneții. 21 octombrie 2010 Case literare din București Uite că ți se mai împlinesc și unele visuri editoriale. Mare lucru-n coșmarul general! Pe lângă mult (și inutil) speratele istorii ale uniunilor de creație, am reclamat de mai multe ori în ultimii douăzeci de ani incredibila absență a ghidurilor culturale bucu reștene, a albumelor cu casele memoriale și statuile existente în oraș, ca
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să le accept.“ Să dea Dumnezeu să rămână așa! Dar câtă vreme un om ca Alexandru Sandu susține net că sloganul „orașul trebuie să rămână așa cum este“ reprezintă „o absurditate“, mi-e greu să cred că ni se vor subția coșmarele. Am fost spontan de acord cu Katiușa Ivanov, cum că toate acronimele gen PUZ, PUG, PUD, PUC, CUT, POT, înspăimântătoare pentru neavizați, trebuie explicate, po pu lari zate, conștientizate de „locuitorii acestui oraș, care nu știu ce li se pregătește“, cum spune
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de a-și potrivi pasul și ceasul cu mizele libertății proaspăt câștigate? Ce va fi crezut Ion Caramitru despre fandoselile mele, în decem brie ’96, când ideea de-a păstori „Direcția presă și tipărituri“ a Ministerului Culturii însemna pentru mine coșmarul suprem? Cum să demonstrezi unor oameni atotputernici și binevoitori că tu nu vrei să conduci, că nu vrei putere administrativă, ci „doar“ prestigiu în cuprinsul breslei? Cine nu vrea putere!? Cine nu visează la divide et impera în scopuri... strategice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
20-26 martie) 2012 al revistei 22. „Sorin Oprescu pare să creadă că orașul ideal este un megalopolis cu multe mașini, parcări, autostrăzi suspendate. Nu este visul tuturor. Mai sunt oameni, abia auziți, care consideră că această viziune este una de coșmar: cea a unui oraș sufocat, neiubit [...] Nu pentru mașini este gândit un oraș, cu atât mai puțin partea sa istorică, ci pentru pietoni [...] Răspun derea lui Kelemen Hunor va fi oricum uriașă. Un mi nistru al culturii care contribuie în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bombăne că americanii sunt " cam fără stil" și "prea siguri de ei". Deși spune, uneori, lucruri interesante despre "McDonaldizarea Europei", el se complace într-un stupid șovinism european, uitând că singura revoluție fără monștri este revoluția americană și că ambele coșmare din secolul nostru, fascismul și comunismul, și-au avut "producătorii" între Rin și Urali. Probabil, America e unicul loc unde europenii pot vorbi cu mândrie de "virtuțile europene", considerând odioasă "mitologia banului", de parcă Europa, de câteva mii de ani, n-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Și, evident, i se reține din leafă echivalentul în bani. După mai multe întîrzieri, ești concediat. Trăiește, de aceea, cu teroarea întîrzierilor. În fiecare dimineață, pleacă mai devreme de-acasă, dar intervin, pe drum, ambuteiaje și tot nu scapă de coșmar... Ascultîndu-i, mă gândesc la obiceiurile noastre balcanice care nu sunt chiar așa de rele. Am scris un articol în care mi-am permis să învinuiesc complicitățile Occidentului cu Rusia sovietică, după război. Peste câteva zile, mi s-a transmis prin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
închiderea pleoapelor, blocarea văzului și a mersului înainte spre regăsirea demnității noastre naționale, spre împlinirea dezideratelor strigate unanim pe baricadele lui Decembrie 1989, sfințit cu atâtea jertfe. Deși treziți, românii nu se pot scula. Obișnuiți cu maladia somnului plin de coșmaruri, parcă se retrag în grota țintuiților din alegoria Republicii lui Platon (Cartea a VII-a). Iluzia sănătății refuză medicamentul emancipării, dictând coaliții mute, nocive. Frica, din lunga noapte comunistă, e cultivată de lupii în piele de oaie cu putere politică
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
îmbrățișându-mi lespedea de patimi și chin, aștept Arhanghelul zorilor, aștept Învierea, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, amin!” („Amin”) Cunoscându-i apetența pentru poezie autentică, i- am răspuns dorinței sale de a-i da în scris poezia: “Coșmar penitenciar” din 25 Decembrie 1949, Camera 4 Spital: “O noapte de Ajun...dar sorții undeva în iad erau jucați; mai trebuiau doar niște argați în spațiu-ncercuit al morții. O clipă am crezut că nu mai sunt: pădure-adâncă, și din mine
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
spiritului. Minciuna și machiavelismul sunt axele ideologiei totalitare. Suspiciunea se întinde ca o noapte fără capăt. Oamenii trec unii pe lângă alții muți. Prietenii se ocolesc. Dezechilibrul simțire-gând-faptă, se generalizează. Criza morală determină dezechilibre în toate compartimentele societății. O atmosferă de coșmar înnebunitor. Dacă reacționează unul, sau câțiva, sunt exterminați. Dacă reacționează mai mulți și într-un singur loc, unii dispar noaptea iar alții iau drumul supliciilor pe lungi perioade, însoțite de un întreg cortegiu de privațiuni: inacces la medicamente, corespondență, vorbitor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
suficienți, de la stat, obținuți prin intermediul celor care-l puseseră șef, câțiva ani, pușcăria nu a avut probleme.Cum însă dreptățile sociale sucombaseră, una câte una, până când nu mai viețuia nici urmă, din mulțimea celor existente, viața oamenilor devenise un - non coșmar, iar la următoarele alegeri, partidul acesta nu a mai înregistrat procentul care să-i permită să supraviețuiască. Încât, a luat-o, vijelios, la vale, dispărând de pe eșichierul politic românesc. Odată cu acest fapt, s-a terminat și cu banii, care urmau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se înfigeau în bolta cerească ca un mesaj trimis întregii lumi, vestind bucuria de a trăi a oamenilor. Cerul ardea în văpăi multicolore iar pământul clocotea de chiotele dezlănțuite din piepturile zecilor de mii de oameni scăpați cu viața din coșmarul îndelung al anilor de război. Nimănui nu i-a trecut prin minte, nimeni nu îndrăznea să oprească acea gigantică explozie de bucurie și speranță. Nimeni nu-și închipuia că războiul mai poate continua. Noi, care eram ostașii acestui gigantic teatru
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
o plăcere nespusă văzînd că era la fel de frumoasă ca Înainte, apoi, În timp ce-o să se șteargă, o să-și dea seama Încă o dată că putea să apară goală Într-o secvență de film, la fel și Vilma, ce păcat, ce coșmar, biata Vilma ar fi putut să apară cu succes Într-o asemenea scenă, cu corpul ei de metisă, cu forme pline, Într-un film mexican, actrițele mexicane sînt mai plinuțe, ca Vilma, biata de ea, Juan Lucas o s-o dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de alviță ca să nu-i mai fie frică de anafură și a dat buzna În clasă strigînd că el știa cum e, că nu avea gust rău de loc și că se topea singură În gură. Nici unul nu scăpase de coșmaruri sau de un somn zbuciumat, dar acum stăteau În rînd doi cîte doi, Într-o latură a bisericii din Parcul Central Miraflores. Cu uniforme albe și cravate albastre; pe buzunarul de sus al hăinuțelor erau brodate, tot cu albastru, inițialele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]