27,125 matches
-
obiect de preț, plămădit din strofe așezate cu grijă și răbdare. Ea este înțeleaptă, încet gândită, gingaș cumpănită și ca o floare anume înflorită pentru mâinile ce o deschid. În nopțile vegherii, autorii scriu fermecătoare povești și poezii. Unii urmăresc colțuri din natură: o livadă cu multe glasuri măiestre, un râu cu apă rece și limpede, o pădure deasă cu copaci tineri și zvelți, animale blânde, păsărele cu glasuri pitulate și tainice. Dintr-o carte, eu pot cunoaște taina bogățiilor țării
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
COMPOZIȚII DESPRE MAMĂ Chipul mamei Cine nu-și amintește cu drag de ființa care ne-a crescut, mama ... Și acum o văd în curtea casei, trebăluind. Înaltă, mă privea cu niște ochi căprui, cu duioșie. Un zâmbet îi apărea în colțul gurii când privea animalele din curte. Părul castaniu era scurt, pentru a nu jena în mișcări. Era dârză, iar când își punea ceva în gând, nu se lăsa până nu ajungea la țelul dorit. Curtea era curată, plină cu flori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
închipui, frumoasă și firavă, cum taci îngândurată. Știu că nu ai bani și că poate în vatră nu ard decât vreo trei vreascuri rupte dintr-un gard, trosnind din când în când, cu flacăra lor care geme și amestecând prin colțuri de odaie lumini și umbre. Dar când voi sosi acasă, voi avea grijă de tine să nu mai înduri frigul și sărăcia, și dorul față de mine. Cu tine stau surorile mele, care sunt încă în singura, vesela și nevinovată perioadă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un dascăl deosebit, având ceva din curățenia din curățenia și bunătatea uni apostol. Fiindu-i elev, Sadoveanu a observat de-a lungul anilor toate înaltele calități ale dascălului său. Învățătorului îi plăcea foarte mult să-i învețe pe copii; în colțul acela de țară ar fi putut să fie cum voia el, căci nimeni nu se interesa de orele lui. Bine sau rău, el făcea ceea ce socotea că trebuie să facă și atât. Dascălul iubit de elevi învăța pe aceștia să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Dascălul iubit de elevi învăța pe aceștia să recite frumos poeziile eroice, să cânte melodios și cu putere: Când ne învăța cum să spunem poeziile eroice, vorbea tare și înălța sus brațul; când cânta în cor, lovea cu diapazonul de colțul catedrei, îl ducea repede la urechea dreaptă și încruntând puțin sprâncenele dădea ușor tonul: laaa!, iar băieții răspundeau într-un murmur subțire și așteptau cu ochii ațintiți spre mâna lui care dintr-o dată se înălța. Atunci izbucneau glasurile tinere. Tot
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frenetică plutire în cerul înmiresmat, se aștern la picioarele noastre, veștede, moarte. Picuri de ploaie bat în geam, poc! pic! Și-ți poartă privirile în amețitorul dans pe sticla aburită. Oamenii trec pe stradă grăbiți, umbrele colorate se ivesc de după colț. Simfonia stropilor de ploaie se împletește cu ritmul grăbit al pașilor pe trotuar, încântând auzul celui ce o cunoaște îndeaproape cu o muzică plină de nostalgie. Orașul e încă tânăr. Nici nu se cunoaște că are șapte vieți. Casele întineresc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu mâinile împlântate una în alta, poleite cu neaua grea și pufoasă, zac aruncați inutil pe stradă, fără identități. Timpul păru a se fi oprit. Nimeni și nimic nu pare a vrea să spună ceva. Rășina brazilor preacuvântează celor patru colțuri ale camerei. Misterul începe a se contura stângaci: mireasma neîncepândă a rășinii proaspete și dulci se profilează pe pereți învingând. Clinchet violet de clopoțel trezește însă focul din cămin și camera la viață. Afară valurile se rup, zbătându-se în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
De fapt, nu credea nici o iotă din ce spunea că simte, dar observa că lucrul acesta Îi făcea mare plăcere Iolandei, care Îl strângea și mai tare În brațe, În timp ce ochii ei verzi Încetau să-l mai vadă. Într-un colț al vitrinei se afla un mic dreptunghi de metal auriu pe care se putea citi numele gestionarei de la Casa Vacanței, Împreună cu adresa ei exactă și numărul de telefon. Pentru orice eventualitate. Întâmplător, era și un pasionat fotograf amator. Rezultatele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de bal. Risipa de lumină făcea inutile parcă paltoanele și căciulile de blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile. Totul era fără cusur. Doar cafeaua sa mai amară ca de obicei. Printre ei. Din nou printre ei. Te recunosc, Îți zâmbesc. De ce nu zâmbești și tu? De ce nu răspunzi la salut? Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ultimul raid inopinant al sectoristului, la apartamentul 42 figura o bătrână care a decedat acum câteva luni. Tolerează cu bună știință petrecerile Între persoane de același sex și sex diferit și altele... O altă schimbare va fi la Alimentara din colț, unde un cetățean a stat o oră, pe ceas, fără să fie Întrebat ce dorește. Este foarte adevărat că și cetățeanul era dat dracului deoarece el nu dorea nimic. Dar nici așa desconsiderare nu se poate tolera. Așa că Doamna de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să accepte ideea că Îi era o povară și să ia singura decizie Înțeleaptă. După justificate ezitări, Werner Filcz s-a hotărât. I-au trebuit două lame pentru ca totul să se sfârșească cu bine. Protezele au fost vândute măcelarului din colț. Domnul Giosan n-avea nevoie de ele. Ambele picioare Îi erau Întregi. Prevăzător Însă, omul le-a cumpărat și le-a pus bine. Le lustruiește din când În când. Nu se știe niciodată și, apoi, e lucru nemțesc. De sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În colțul gurii. Așa e de la o vreme, zise doamna Moduna punând pe masă o farfurie la locul cuvenit fiului ei. Bătrânețea... Stă tot mai mult timp În fața televizorului. Ca să nu adoarmă imediat mănâncă bomboane ori caramele. Sau fumează, dacă e singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împrejurare pentru a-și face Într-un fel simțită prezența, acum că geamul care despărțea sala poștei de centrală aluneca ușor Într-o parte. Mai Întâi Întoarse Însă capul să vadă și el persoana care vorbea peste ocean. Dintr-un colț puțin luminat al Încăperii se desprinse un bărbat trecut de șaptezeci de ani, scund, cu trăsături regulate, cărunt, cu barbișon și ochelari - seamănă cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
numească, dar se abținu. Știu eu? Era zdruncinată de acest final. Își reveni Însă căci mai avea câteva avize. În căștile fetelor de la masă, din nou frumos aliniate pe cele cinci scaune, se auzeau apeluri disperate și Înjurături din toate colțurile țării. 27. Odată ajunși În stradă, Petru se simți dator să-și ceară scuze pentru intervenția de adineauri. În ciuda precauținilor și a deferenței, i se părea că gestul său păstra, oricât de voalat, ceva din urgența cu care oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase cuminte În culcuș. Un băiețel Își certa tatăl: Ai zis că o să văd un jidan adevărat! Și? Se miră tatăl. Păi, e ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la azilul de bătrâni. Adunarea se destrăma pe măsură ce darurile se Înmulțeau. Primarul și-a luat Încă o dată la revedere și a părăsit balconul Într-un mod original, trecând pur și simplu peste balustradă, spre nemulțumirea lui Edu care Își Înfipse colții În pantalonii de cașa pe care domnul Aștilean Îi purta doar la ocazii speciale Împreună cu un sacou Steilmann și o cravată de mătase naturală. Un polițist zelos aflat În apropiere l-a plesnit pe Edu exact peste bot, limitând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru care Iolanda avea o afecțiune specială. Ar fi putut trece la treabă chiar de a doua zi, dacă n-ar fi fost Revelionul. Revelionul? Care Revelion? El nu avea nici un Revelion. Decât dacă... Decât dacă... Ia stai. Într-un colț al bucătăriei era un sul de hârtie, o schiță de afiș pentru Revelionul de la Carpați la care Iolanda renunțase din motive nedeclarate. Scrisese doar atât: Revelion. Îndreptă afișul cum se pricepu mai bine, apoi adăugă două cuvinte: „cu vânzare”. Revelion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de gestul dilărului de antene. Mesteca gumă și privea În oglinda retrovizoare apropierea unui ștraf Încărcat cu mobilă nouă. DAF-ul torcea molcom, gata de plecare, semnalizând regulamentar. Se urni din loc fără nici o greutate și, după câteva secunde, dădu colțul spre strada Calvaria Însoțit de privirile lui Flavius-Tiberius. Domnul Moduna Își Înclina mecanic brațul stâng deasupra capului: când la stânga, când la dreapta, În arcuri inegale, ca o limbă de metronom miop. La treabă, zise Flavius-Tiberius când observă că bătrânul Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă nu au fost mai mult de trei: pentru că era Într-o duminică după-amiază, cu treizeci de grade la umbră și toată lumea era la ștrand sau la pădure. Cei trei tocmai terminaseră al doilea rând de halbe la berăria din colț când s-a produs minunea. Se numeau Horacsek, Zegrea și Gheretă. Acesta din urmă a cedat celor doi cu părere de rău desenele după care alergase și el, mai mai să-și dea sufletul, Întrucât Zorela nu admitea În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ultima Mare Migrație. Pe Internet! Dumnezeu are la ce se gândi! Pentru că a murit o dată. A doua oară ar fi prea mult. Chiar și pentru El. 11. Petru o pândea răbdător, cuminte, prudent, cum Îi era felul, la barul din colțul opus berăriei care, cu ani În urmă, văzuse cu ochii ei cum plutea deasupra pieței Carolina un stol leneș de cocori. Se Învârteau doar, fără un țipăt, În cercuri largi la Început, apoi mai mici, tot mai mici, și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din loc cu bucuria modestă a lucrului bine făcut. În balconul de la etajul doi, bărbătoiul de acum câteva minute era nicuțuc și prăpădit ca un copil. Cu ăștia nu poți construi nimic În țara asta, Își zise șoferul și dădu colțul, fericit că pe el se putea conta. Petru rămase sprijinit de canatul ușii de lemn nevopsit, neșlefuit, cu brațele atârnând. Repeta fără rost cuvintele evanghelistului: „Ce ați ieșit să vedeți in pustie? O trestie legănată de vânt?” (Matei, 11:7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de a se apropia din nou de culori. Pe masa de brad se afla o cutie de carioci. La nevoie ar fi găsit și un bloc mare de desen, dar gândul său se Îndrepta spre cu totul altceva. Într-un colț al camerei, lângă unul din cele două geamuri mari ce dădeau Înspre livada de meri și pruni, se găsea o antenă, asemenea unui uriaș nufăr alb pus la uscat. Trase cu neîncredere o linie roșie, tremurată. Încercă și una verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
până În Baszforró... Atunci, Macavei Înfipse lancea tricolorului În inima de omidă a redutei. Eleonora se zvârcoli o vreme, apoi doar zvâcni de câteva ori din tot trupul, apoi se liniști... Începu să cânte Încetișor: Trei culori cunosc pe lume... În colțul ochilor avea lacrimi pe care Macavei nu le putea Înțelege. Își scoase Însă șuba și acoperi trupul femeii care Începuse să tremure de frig. Sub ei, zăpada se topise și se vedeau primii ghiocei. La Primărie, un steag rebegit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
El se mulțumea cu Zorela. El era cu ștoarfele. Femeile de rasă Îl lăsau fără erecție, ca o amputare de organ fără durere, ceea ce era un sacrificiu mult prea mare. Mai urma o tură de poze, de data asta În colțul din stânga al tablorilor. Băgă de seamă cu uimire cum chiar chipul său se schimba după cum stătea Într-o parte sau alta a picturilor care prin simpla lor vecinătate Îl făceau și mai atrăgător. Știa el că făcuse o afacere bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
M-am proptit în coate și, când asta mi s-a părut în regulă, m-am săltat în genunchi. Stăteam îngenuncheat la picioarele patului dublu dintr-un dormitor. Un dormitor ticsit cu toate lucrurile necesare de obicei unui dormitor. În colț era un șifonier. O noptieră cu o întreagă colecție de pahare cu apă de vechimi diferite și-un ceas deșteptător cu cifre digitale roșii - 4.34 p.m. -, un scrin doldora de deodorante și capace, un flacon de multivitamine și rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]