4,343 matches
-
de bronz al ușii, aceasta se deschide larg și un butler 16 impecabil, cu trăsăturile osoase încremenite într-o impasibilitate profesională, îl invită cu un gest politicos să intre. Holul rotund îl primește cu imaginea familiară a parchetului de stejar colorat în nuanța rozetei centrale a tavanului înalt din mijlocul căreia coboară un impunător candelabru stil Marie Louise. Domnule, binevoiți să așteptați aici. Voi informa pe mademoiselle 17 Hagiaturian de sosirea dumneavoastră, spune majordomul cu voce plată. Cu trenciul lui Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unor cioturi groase, dincolo de care terenul se prăvălește abrupt. Din locul în care stau ascunși, se poate vedea panorama munților uriași și superbi. Soarele asfințește precipitat și culorile apusului explodează într-o diafană lumină roșietică care cuprinde tot cerul. Crepusculul colorat in nuanțe sângerii sau roz pal amestecat cu portocaliu inundă peisajul, până atunci mohorât, într-o ploaie de aur și pentru o clipă pădurea pare precum intrarea în Rai. Oh, ce splendoare! exclamă admirativ Romulus. Ai crede că norii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
explicând fenomene naturale, din propria-i sforțare intelectuală, așa cum mai târziu le-am văzut explicate în cartea de fizică. În orice se amesteca, era perfect. Știa să croiască rochii femeiești, fiindcă s-a pus odată să croiască. Dregea perfect ceasornice. Colora fotografiile etc., etc. Avea o logică ca fierul de tare și o ironie îngrozitoare. Avea o față luminată de inteligență - una din cele mai distinse figuri din câte am văzut. Era inteligent și în viața practică și înzestrat cu o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fi murit și ea complet din univers. Prea mic, când a murit, ca s-o țin minte, imaginea ei mi-am creat-o mai târziu, în copilărie, după o fotografie rea și ștearsă, pe care am înviat-o și am colorat-o cu tot ce am auzit de la alții și cu propria mea fantezie: o fată tăcută, înaltă, cu părul castaniu, cu ochii căprui. Amintire a unei imagini arbitrare de altădată, aceasta și atâta este mama. În cursul vieții, imaginea rămânând
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
psihologie. (Măcar atîta!..) În după-amiaza toridă, obosit de o noapte fără somn, stăteam întins pe canapea în umbra odăii, stăpânit ca întotdeauna de nevoia pulsației vieții ei. De la o vreme, gândurile începură să se îngreuie, să se materializeze, să se coloreze și să se închege în imagini care, căpătând pe nesimțite consistență definitivă, se confundară cu florile de pe zugrăveala din perete în chipuri de femei, ca niște picturi murale. În iluzia optică datorită slăbirii conștiinței, fiecare floare din perete devenise o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se menține în contingență, insensibil la idealitate. Chiar suprastructura (sistemele filozofice, artistice, preceptele morale și ideoliogia) au drept nucleu, după Ibrăileanu, "goana eternă a indivizilor după mai bine", pentru conservarea materiei și întîrzierea ceasului morții (198, 199). Este influența darwinismului, colorată cu biologismul, concepție la modă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Și în domeniul cunoașterii se observă aceeași rezervă. Ignoranța noastră organică nu ne permite atingerea adevărului absolut (40, 168). Ca fapt comparativ aș trimite la un gând al lui
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tehnologia de definiție hiper-înaltă, la o rezoluție de patru ori mai mare decât cea folosită în prezent de televiziunea de mare definiție.“ Proiectul este unul de pionierat. Inițiatorii propun, de asemenea, ca o parte din imaginile în alb-negru să fie colorate, iar sunetul mono să fie „spațializat“. Benzile vor fi, firește, înregistrate într-o bază de date și se prevede ca o parte a lor să fie trecute pe discuri, o societate apropiată de festivalul de jazz urmând să le comercializeze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
și programele fără Ceaușescu difuzate în anii comunismului tot ar trebui să le mulțumim. Ar putea fi ză bighining ov ă biutiful frendșip, vorba altui balcanic, mai vesel: Emir Kusturica. A, da: și pentru țigările BT! LA LOC teleCOMANDA Sângele colorat în turnesol Alex SAVITESCU Boierul de viță veche este un fetiș intelectual post-revoluționar. Un loc comun, călduț, în care te poți - scuzată fie-mi expresia! - bălăci în sânge albastru. Un bun prilej de a ne căuta și, când e cazul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
aspersoarele pentru gazon, scările rulante -, În timp ce Lefty rânjea și dădea Încântat din cap. Pretutindeni se Înălțau zgârie-nori și cinematografe și hoteluri. În anii douăzeci s-au construit aproape toate marile clădiri din Detroit: blocul Penobscot și al doilea bloc Buhl, colorat ca o centură indiană, blocul New Union Trust, Turnul Cadillac, blocul Fisher, cu acoperișul lui aurit. Pentru bunicii mei Detroitul era ca un mare Koza Han În toiul sezonului pentru gogoși de mătase. Ceea ce nu se vedea erau muncitorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a-mi descrie viața și acum, că m-am apucat de povestea mea, Îmi trebuie mai mult ca niciodată. Nu mai pot să stau retras și să privesc totul de la distanță. De acum Înainte tot ce vă voi spune este colorat de experiența subiectivă dată de participarea la evenimente. Aici se despică povestea mea, se divide, trece prin meioză. Deja lumea pare mai grea acum, că fac și eu parte din ea. Vorbesc despre pansamente și despre vată muiată, despre mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru bărbați Încă nu avusese loc. Nu existau Încă alifiile nutritive deghizate sub nume severe. Nici Soluția Urgentă de Reparat Pielea. Nici gelul de bărbierit Împotriva iritațiilor. Mi-am luat deodorant, lame de unică folosință și cremă de bărbierit. Sticlele colorate de colonie mă atrăgeau, dar experiența mea cu after-shave-urile nu era prea plăcută. Colonia Îmi amintea de profesori de canto, de șefi de sală, de bărbați bătrâni și de Îmbrățișările lor nedorite. Mi-am luat și un portofel bărbătesc. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doar eu... Durell avea Alexandria? Cortăzar Buenos Aires? Joy-ce Dublinul? Dar aveam și eu Bucureștiul! Un oraș plastic, proteiform, pe care imaginația mea îl modela după voie, îl rotea în jurul unor schimbătoare puncte de perspectivă, ca pe monitorul unui computer, îl colora în jocuri de ape și franje de interferență ("parcă ești un păun, cu Bucureștiul înfoiat în spatele tău", scriam), îl boțeam și-l împănam cu mică, diorit, ametist, hematit și duhoare de 21 crabi putrezi și alge ("Bucureștiul e-o stridie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în curte, să-mi privesc fețișoara în curbura verde a unor mari damigene cu chimicale și să mi se facă frică de soarele roșu care poleia deodată tot asfaltul în jurul meu. într-un târziu, mama ieșea cu cartoanele ei viu colorate în brațe și ne-ntorceam acasă, în camera atât de strâmtă 35 încît n-aveam loc în ea decât îmbrățișați, pentru ca să se-așeze din nou în fața gherghefului și să bată mereu, ca-n fiecare zi, cu furculița ei de cositor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Din Întâmplare... zise Kitty, surprinsă. — Ba pot să te asigur că nu. Niciodată nu așază Întâmplător nota de plată. — Eu mă simt mereu ușurată când nu o pun lângă mine. Asta pentru că tu ești albă, drăguță și blondă, răspunse Diane, colorându-și adjectivele cu o nuanță de dispreț. — Stai puțin, sări Kitty, nu-mi servi mie rasisme pe dos aici. Eu sunt nouă pe continentul ăsta, nu e vina mea, nu e nici vina părinților mei. Îmi pare rău, zise Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pulpa stângă a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă, lungă, cu destule greșeli, fiindcă pulpa stângă a profesoarei de spaniolă ațipise, sigur ațipise, se vedea după cum respiră și nu merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca un linx) până la acel copac de Drumul Taberei, ascuns printre alți copaci identici în grădina din spatele lui D 13, ca să sculpteze, ajutat poate de un cuțit, de o șurubelniță sau de o toporișcă, crucea aceea aparent banală care se colora însă în roșu ori de câte ori avea să se întâmple ceva. S-ar putea chiar (dar de aici și până la apariția improbabilă a unor mogâldețe într-un borcan de muștar nu mai e decât un pas) să nu fi fost nimeni, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
deschiderea scorului. Chimia conducea încă din minutul trei pe Corvinul Hunedoara. Nicolae Secoșan preda legătura. În rest, nimic. Stăteam într-un fel de tăcere posacă și priveam cum crucea, până atunci liniștită, cuminte și chiar banală, începe, încet, să se coloreze în roșu. Nu era nimic legat de Dinamo. Orac punctase din lovitură liberă. Iar dacă mai existau dubii, meciul se juca în Ștefan cel Mare. F.C. Bihor cu semifinalista Cupei Campionilor. N-aveau nici o șansă. Asta mi-a spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
moarte, prin doza infinitezimală și, ca să spunem așa, homeopatică pe care o conține".20 Doza homeopatică de moarte din orice gest uman, din orice clipă care devine amenințătoare, permanentă, această doză ține în egală măsură de viață, pe care o colorează, dându-i o frumusețe tragică, dar și de moarte, pe care o incită, îi dă un plus de candoare și de veridicitate. Moartea este în permanent tangou cu viața, cu noi, ne cheamă și ne alungă, ne recită poeme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la un geam fără sclipici, stă o bătrână cu batic, încadrată de două fantome de flori. Cum, necum, tristețea din tabloul autentic are legătură cu perechea de berze care stă pe un horn în Piața Mare. Au dat cu laserele colorate pe bietele păsări la premiile MTV până s-au dus, căpiate... Au revenit după câteva zile, ciufulite și murdare de parcă s-ar fi tăvălit prin mlaștini ca să scape de sclipirile verzi ce le scanaseră din cap până-n picioare, și iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
cel mai Înalt nivel artistic, fiind și de maxim Înteres documentar. Volumul mai cuprinde Prefață, Cuvântul autorului și Repere biografice. Prefața-i scrisă de Sfinția sa părintele Gheorghe Calciu, alt veteran al gulagului bolșevic din România și martir anticomunist. Copertele sunt colorate În chip adecvat. Culorile dominante sunt roșul sângeriu pe prima copertă și verdele crud pe ultima. Pe aceasta se află câteva rânduri de adâncă semnificație filosofică, patriotică și istorică, extrase din pagina 339. Volumul debutează cu această dedicație: „Dedic această
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la capete încrustate cu licheni. Cupola de deasupra clădirii părea un pântec în care, ghemuit, ar fi așteptat un copil mare de piatră. Copacii din curte, pini încolăciți, brazi groși și plini de mușchi, plopi pe lângă gardul cu împletituri baroce, colorau cerul într-un verde transparent, cu zone mai întunecate și mari ochiuri azurii. Tot timpul fluierau în parcul dezordonat 49 păsări nevăzute, prinzând liniștea în linii fine, ca o rețea de puzzle. Bazinul era plin cu o apă putredă, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii, până când cerul se colora de seară... Iar a doua zi, după ce coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte s-a repetat, am descoperit, într-o vale plină de flori, paradisul. Și, ca întotdeauna, paradisul mi s-a părut o rătăcire la fel de teribilă ca și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de sticlă albastră. Era vremea hipsterilor, foarte înjurați în ziarele noastre, unde mereu apăreau caricaturi cu pletoși în tangaleji, cu coniacul în față și cu mâna în buzunarul babacilor. Indianisme, marijuana, muzică rock, tot cocteilul pătrundea încetișor și la noi, colorând în 54 tonuri aprinse tembelismul minunat al tinereții. Cui îi păsa de UTC, de televizor sau de ziare? Cine făcea cel mai mic efort să-nțeleagă lumea în care trăia? Magnetofonul, ceaiurile, discurile jerpelite, revistele porno erau realitatea. Unde era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de puful pe care miile de fluturi albastru electric, roșii, carmin, de culoarea untului, cu striații verzui și punctulețe cafenii îl răspândeau, ca minuscule paiete, pretutindeni. Asemenea fluturi stilizați desenasem în frize, în clasele mici, și străduindu-mă să-i colorez cu cele mai sclipitoare dintre cele douăzeci și patru de creioane colorate, frumos mirositoare, din trusa mea. Și păduricea de salcâmi părea acum mai largă și mai încîlcită. Cu părul încins de căldură, am traversat câmpul și am ajuns iarăși pe șosea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mei și a-ntins instantaneu cele opt picioare, încremenind ca o floare atroce. Era frumos în aceeași măsură în care era abominabil, pentru că oroarea sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi era colorat altfel, în cele mai iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori ca acel verde care abia se-ntinge în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]