191,608 matches
-
care o Împărtășea și dezvolta Paulsen, „orice filosofie, Întrucât vrea să fie filosofie În Înțelesul vechi al cuvântului, anume concepția despre lume și viață, conține, de asemenea, un element de credință În sine, pe care știința ca atare nu-l conține (Ă) În acest Înțeles, vorba lui Sf. Augustin fides precedit rationem este un adevăr general omenesc, ba chiar adevărată pentru Înțelegerea și a filosofiei, a oricărei filosofii, materialistă ca și idealistă, optimistă ca și pesimistă”. Al. Boboc, releva peremptoriu: „În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adică, raportat la un principiu al naturii, fapta trebuie să ni se Înfățișeze ca fiind condiționată de către acest principiu. Tocmai aci rezidă antinomia, sau o refracție a ființei, În faptul că Încercăm și nu reușim să o eliminăm, În timp ce ea conține drama eternă și ireductibilă a existenței noastre. Găsim astfel subiectul plasat În fața problemei practice sau etice (quid agendum), problemă care, raportată la obiect, ar putea părea În mod evident dezgolită de semnificație, În orice moment subiectul trebuie să acționeze, adică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a reactualiza mereu, nu i-am putea nicidecum acorda unuia puterea de a le anula pe celelalte. Scrutarea fondului naturii umane duce la constatarea că esența intimă, precum și legea ei supremă nu constau Într-una sau alta dintre tendințele conținute de observația empirică, ci tocmai În ceea ce constituie realitatea proprie a subiectivității, adică În calitatea unui principiu absolut care depășește orice realitate dată sau faptul constatat și pe care le marchează cu amprenta sa. Însă acel principiu absolut implică depășirea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În opoziție cu această universalitate. Constatarea descoperă punctul de Întâlnire al Eticii, zisă formală, cu Etica materială (cei doi termeni folosiți aici cu sensul lor tehnic). Decelăm, prin urmare, adevărul inerent celei de-a doua forme a Eticii care, dealtfel, conține pentru sine, singură sau În combinație cu prima, numărul cel mai mare de partizani. Respectul, nu doar pasiv ci și activ, al esenței spirituale a personalității, respect obligatoriu ca principiu pentru Înflorirea acesteia, constituie, așadar, adevăratul conținut al principiului etic
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu ansamblul umanității. De aici decurge subordonarea plăcerii ideii de datorie, a pasiunii de rațiune, al corpului de spirit, al egoismului de dragostea față de aproape, ca să ne servim, așadar, de expresii care aparțin limbajului comun dar care, În același timp, conțin un profund sens filosofic. De aici și interzicerea, În funcție de nenumărate reguli, a tot ceea ce constituie un exces, un abuz sau un dezechilibru, fie el provenit din existența fizică, ca o condiție a activității și a elevației spirituale. Tot de aici
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Imaginea Împărăției cerești ca reprezentare a binelui suprem a reușit să se impună definitiv lumii creștine. Formula aceasta trimite la o realitate aflată dincolo de orice posibilă reprezentare concretă: Dumnezeu - ca veșnicul și infinitul bine, În care toate valorile umane sunt conținute pentru totdeauna. Viața „desăvârșită” ar fi, din acest unghi de vedere, formula pentru o viață În sensul binelui suprem! Acestei definiții i se opune aceea dată de hedonism. Dacă În concepția platonico-aristotelică se pune supremul-bine Într-o formă oarecum obiectivă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unui act exterior, individualizat de o manieră precisă, În timpul și În spațiul fizic și cea a unei activități pur interioare, obiect al unei simple intuiții imediate, explică toate diferențele care se pot constata Între drept și morală. Orice intuiție interioară conține, de fapt, un aspect original și ireductibil, care o sustrage generalizărilor facile; acestea din urmă nu sunt posibile și precise, respectiv se caracterizează prin responsabilitatea de a oferi dinainte previziuni exacte, numai pentru fenomenele ce au loc În timpul și spațiul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a fi respectate. Pe de altă parte, el nu este direct comunicabil, ci apare ca o experiență trăită imediat și categoric personală. Orice cunoștință exterioară, În timpul și spațiul fizic este, dimpotrivă, esențial comunicabilă prin elementul rațional pe care-l conține și care exprimă realitatea. Elementul interior, susceptibil de judecată morală, nu poate fi direct influențat sau modificat printr-o acțiune exterioară. Este inutil să Încercăm să constrângem pe cineva prin forță să-și schimbe convingerile ultime sau sentimentele; aceasta este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
asupra altei forțe materiale și niciodată asupra convingerilor morale ale unei persoane. Trebuie remarcat faptul că În aceste considerații poate fi găsită sursa diferenței dintre sancțiunea morală și sancțiunea juridică. Judecățile morale și juridice exprimă În general o valoare rațională, conținând un imperativ care trebuie respectat pentru el Însuși. Orice activitate trebuie să conducă ca o datorie, la acest scop suprem. Pentru acțiunile exteriorizate se pot găsi totuși aceste mijloace, În funcție de caz, În constrângerea materială sau chiar În presiunea socială care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
poate traduce Într-o formă preceptivă sau prohibitivă (pozitivă sau negativă). E sigur Însă că, atunci când dreptul impune o anumită atitudine, el interzice o atitudine incompatibilă cu cea dintâi, și invers. Ceea ce e important de lămurit este că dreptul nu conține numai interziceri, nu se mărginește la prohibiții, ci cuprinde și comandamente pozitive, impune a se Împlini anumite acte, după cum am remarcat când am vorbit despre raporturile dintre morală și drept, În orice caz, În drept există Întotdeauna o datorie pozitivă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
normele abrogative, adică acelea care desființează sau limitează efectul normelor preexistente. Norma abrogativă nu are Înțeles În ea Însăși, ci numai Întrucât se referă la o alta, pe care ea o desființează. E ușor de observat că și normele abrogative conțin un comandament adevărat și propriu, deoarece obligă recunoașterea desființării În anumite Împrejurări a unei norme preceptive sau prohibitive (În toate efectele sale sau numai parțial); de aceea, Întotdeauna ușor pot fi transformate Într-una din aceste norme. Deci această categorie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trebuie să le cerceteze și să le clarifice, fără a fi apriori dogmatice”. Cu alte cuvinte, nu trebuie identificată o chestiune pur științifică, „cu o chestiune de ortodoxie politică”. Adică: „recunoașterea și demonstrarea originii parțial extra statale a Dreptului, nu conține, nicidecum, intenția de a diminua unitatea și autoritatea Statului”. În argumentarea sa foarte strânsă, Giorgio del Vecchio abordează tema Crizei Statului pornind, cu exemplificarea istorică, de la Imperiul carolingian al lui Carol cel Mare (m. 888 d. Ch.) În care Începe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
primejdiile, ce decurg din ele, pentru toți cetățenii. Este vorba de statutele care au format „cel mai vechi document al Dreptului muncii”. Autorul enumera aici, ca statute: al datoriilor de membri, excluderea străinilor, ucenicia, prețul muncii, interdicția concurenței etc. Ele conțineau, totodată, regulile la alegerea consulilor, la reuniunea adunărilor, la examinarea și soluționarea litigiilor etc. Statutele corporațiilor de negustori sunt asemănătoare, ele având o importanță fundamentală - observă Giorgio del Vecchio - pentru istoria dreptului comercial, căruia i-au fost sursele principale. Sunt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
afirmă: „Modul În care e organizată puterea supremă a Statului și e reglementat exercițiul său se numește constituție”. În acest sens, fiecare Stat are deci o constituție. În sens restrâns, prin constituție se Înțelege acea organizare a puterii publice, care conține un anumit sistem de garanții ale drepturilor individuale. Statele se disting, se deosebesc În: State constituționale și State neconstituționale. Distincția are o valoare relativă, deoarece libertatea și autoritatea se moderează - observă Giorgio del Vecchio - Întotdeauna În oarecare măsură, una pe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu aceea a tipului anterior „Stat Providență” sau „Stat de poliție”). De individualismul lui Kant, se apropie acela al lui Spencer, care Însă, va merge mai departe, ajungând să conceapă Statul ca un rău necesar, care trebuie deci să fie conținut În limitele cele mai restrânse posibile (a se vedea Herbert Spencer, Omul contra Statului). După opinia lui Spencer, Istoria ne va arăta emanciparea progresivă a individului față de Stat. Tendințe asemănătoare s-au manifestat și În domeniul economiei politice, În sensul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
momentele următoare, puse caietul la locul unde îl găsise, întinse bine pledul, cu grija cu care văzuse că o făcea Ina, și mai privi o dată spre locul acela unde se afla înscrisă culpabilizarea lui. Avea impresia că vorbele acelea, care conțineau un adevăr incontestabil, ieșeau ca niște flăcări prin învelișul pernei, gata-gata de a o incendia. Recules, renunță la somn și la odihna proiectată. Plecă la lucru. Tot drumul până la șantier se gândi cum să soluționeze o situație care putea deveni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ființa ei și așa fosilizată. A început totuși, după o pauză greu de suportat de către Ina, cu o voce care se vedea bine că nu era a ei: - Am să-ți dau o veste care te va zdruncina, dar ea conține un adevăr de necontestat: Ina dragă, trebuie să știi, rosti fiecare cuvânt cenzurat de o pauză grea, apăsătoare ca și vina ce urma a fi mărturisită... trebuie să știi că... Mihăiță nu este copilul tău! Ina rămase locului, reuși să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mijloace noi și neobișnuite pentru a instrui un public prea ocupat cu câștigarea existenței ca să-și permită să recurgă la procedeele clasice, tradiționale de instrucție și educație. După Djamalzadeh, de exemplu, acest instrument e nuvela, scurtă sau lungă. Numai nuvela conține mijloace de a-i învăța pe iranieni modul de viață și obiceiurile restului lumii, de a învăța o jumătate de teritoriu cum trăiește cealaltă jumătate. După această perioadă se poate spune că, deși necunoscută aproape deloc în lume, literatura iraniană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bine viața mea umbrei mele rupte în două, trebuie să povestesc ceva. Oh! Câte povești despre zilele copilăriei, dragoste, raporturi sexuale, căsătorie și moarte, nici una adevărată! Născocirile, frazele frumoase, asta mă obosește. Mă voi strădui să storc acest ciorchine. Dar conține el oare cea mai mică urmă de realitate sau nu? Nu mai știu nimic. Nu știu unde mă aflu. Nu știu nici dacă această zdreanță de cer, de deasupra capului meu, dacă aceste câteva palme de pământ pe care stau aparțin orașelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Cetatea antică Ragheh, distrusă în secolul al XIII-lea de mongoli, e celebră în arheologia orientală prin ceramica sa. Apa care se toarnă pe gâtul morților pentru a le ușura călătoria în lumea de dincolo. Proverb persan. Mormintele musulmane care conțin rămășițele pământești ale sfinților sau marilor personalități sunt în general adăpostite de o construcție paralelipipedică, situată deasupra cupolei. În interiorul acestor edificii, pereții sunt decorați cu inscripții în formă de friză. Lingură ce servește la diluarea cernelii, care se păstrează uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Marcela Motoc n-a fost o mare artistă; atunci de ce se scrie, Într-un ziar central, despre fericirea ei din ...China [ sic!], provocată de un negru? Naiba știe! Aflu că la BÎrlad s-a făcut o propunere care, dacă nar conține reflexe triste, ar putea părea salutară : cărți În rate. N-are omul azi 500.000 lei vechi, dar vrea volumul : plătește un avans de - să zicem - 200.000, și În alte două luni a achitat cartea. Era să zic : să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mi spune, după ce mă Înfior oleacă, deduc că-n orașele mărunte parcă și disparițiile artiștilor au luciri de meschinărie! La Iași, la o premieră a Naționalului, Întîlnesc - pentru prima oară-n longeviva-mi carieră de spectator un caiet-program care nu conține...distribuția! Hm...De ce-o mai fi fost făcut? Se mai Întîmpla, la-nceputurile mele Întru... spectatorlîc, să găsesc la Naționalul bucureștean caieteprogram din care nu știai cum Îi cheamă pe unii interpreți, deoarece erau...patru pe un rol, și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
e alta decît vestita Aglae Pruteanu, divă incontestabilă a scenei ieșene, care a preferat Naționalul moldav, celui bucu reștean, din motive (aparent) numai de ea știute. E o carte care, pentru un om de teatru, nu poate fi una oarecare : conține date seci (premiere, distribuții ), laconice amintiri din copilărie (Vaslui) , apoi amintiri din Conservator, un film al ascensiunii artistei, o trecere În revistă a marilor sale creații scenice. Întîlniri epocale, ecouri În rîndul publicului, opinii ale criticii. Evenimente istorice dramatice. Jocuri
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
coincidențe! Acum doitrei ani, am publicat o carte a cărei copertă m-am gîndit să aibă o pictură de Magritte. Dar nici nu apăruse volumul meu și văd pe tarabe ( sau În librării) o altă carte, de Theodor Codreanu, care conținea aceeași pictură pe copertă. Nu mi-a convenit. Deși, nu pot spune că ar fi avut vreo vină, cineva... La fel, recent, văd pe cartea Sorinei Bălănescu o poză din Chirița, cu Miluță - fotografie care apăruse și pe coperta unei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care aduce ploaie, Sfînta Ioana...Am făcut această corecție nu doar În calitate de prieten mai tînăr al dispărutului ( Între noi erau circa 26 de ani!), ci și din dorința de-a nu mistifica istoria teatrului românesc. Altfel, repet, amintirile popularului Mitică conțin multe secvențe interesante, bine scrise : spre exemplu, povestea spectacolului lui Pintilie Proștii sub clar de lună, ori a Clipelor de viață montat de Ciulei. Amintirile cu sufleuri ( „iată o meserie care În teatrul francez nu mai există, demult!”). Cele două
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]