10,335 matches
-
de comunicare. Fenomenul de comunicare mediatizată, susține Rémy Rieffel, a oferit prilejul mai multor modele simplificatoare care încearcă să descrie, să înțeleagă și să explice circulația mesajelor și a simbolurilor. În Dicționarul de Sociologie, noțiunea mass-media este definită ca „termen consacrat mai întâi în limba engleză referitor la mijloacele de comunicare în masă; setul de tehnici și metode de transmitere de către furnizorii centralizați ale unor mesaje, unei audiențe largi, eterogene și dispersate geografic” (Zamfir, Vlăsceanu, 1993). Fenomenul atât de complex și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
la mai mult de 100.000 de alte acte de violență. La televizor, făptașii scapă nepedepsiți în 73% dintre scenele violente și numai 4% dintre emisiunile violente subliniază o temă antiviolentă. Văzând atâtea acte de violență, copiii devin insensibili. Studiile consacrate comunicării mediatice s-au concentrat asupra modului în care are loc receptarea mesajelor de către public, dacă acesta receptează mesajele transmise de mass-media pasiv sau manifestă un comportament activ față de acestea. În unele studii, privind comunicarea în masă, există opinia potrivit
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Sunt explicate forme ale evoluției speciei umane și formării în femei și bărbați a unor trăsături distincte, puternic încurajate de mijoacele mass-media. Spre finalul capitolului, este prezentată o analiză a caracterului variabil al problemelor femeilor, condiționat de perspectiva culturală. Capitolul consacrat „atracției intepersonale” tratează două fenomene importante ale acestei teme: prietenia și dragostea. Factori de care depinde afecțiunea pe care o purtăm oamenilor și atenție deosebită „frumuseții fizice” ca sursă a simpatiilor și preferințelor tipului de perteneri pe care și-i
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
spre teme cunoscute ale domeniului: conflictul, schimbarea atitudinală, influența socială. Așadar, cercetările tradiționale asupra relațiilor interumane, cât și realități mai noi, cum ar fi schemele, reprezentarea socială și identitatea socială sunt evidențiate succint de autor prin expunerea teoriilor și experimentelor consacrate. Plecând de la ideea că psihologia socială reprezintă un cadru propice pentru înțelegerea comportamentului și interacțiunilor dintre oameni, autorul prezintă pe parcursul primului capitol perspectivele utilizate de psihologii sociali în explicarea comportamentului uman. Perspectiva rolului social, perspectiva cogniției sociale sau cea a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Hir. Volumul Disocieri (1973; Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor) cuprinde trei secțiuni, scrise cu limpezime și sobrietate, trăsături de altfel apreciate de A. la T. Vianu, în capitolul intitulat Pudoarea confesiunii. Studiile cuprinse în secțiunea de poezie (despre autori consacrați, precum Ion Barbu, Ion Vinea, Nicolae Labiș, dar și tineri poeți, precum Adrian Păunescu, Nina Cassian, Horia Zilieru, N. Țațomir) se concentrează pe urmărirea fenomenului de modificare a limbajului poetic de la o generație la alta; cele cuprinse în secțiunea de
ANDRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285358_a_286687]
-
adaugă și următoarele - chiar dacă mai specializate în domeniul stilului și al limbajului -, însumate, ele aspiră să devină o succintă istorie a limbii române literare, care să concilieze studiul filologic cu istoria și critica literară. Studiile cele mai substanțiale rămân cele consacrate romanelor lui Gib I. Mihăescu, în care A. practică „o critică de interpretare, constructivă, nespectaculoasă, ce se impune prin rigoare și echilibru, limpezime și receptivitate” (G. Dimisianu), dovedind o admirație reținută, ce va conduce la editarea, în cinci volume, a
ANDRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285358_a_286687]
-
ascuțit, fire lesne inflamabilă, prompt în replică și gest, A. este un umorist înnăscut. Grafica lui satirică e realizată cu mijloacele artei, efectul mizând îndeobște pe sugestie, prezentă atât în compoziție, cât și în jocul dintre desen și text. Ciclul consacrat lui Ion Ion e un adevărat „roman” al cetățeanului simplu, supus veșnic experimentelor politice. Un analogon al acestei grafici e în bună parte publicistica lui A. Umorul său prodigios se manifestă și mai limpede în mulțimea de snoave, „legende fără
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
a exilului și a anilor ce au urmat, mai puțin știuți, din viața lui Heliade. Textul e punctat de largi analize critice, ca aceea despre Zburătorul sau despre disputele filologice. Din cartea lui A., prima lucrare amplă și de substanță consacrată lui Heliade, se conturează pregnant figura marelui gazetar și polemist, a neobositului animator în diverse domenii, precum filologia, teatrul, traducerile, tiparul, a scriitorului profesionist, animat de proiecte titanice și de idei utopice, care și-a pus întreaga operă în slujba
ANGHELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
iar cuvântul de răspuns al acestuia este completat de o comunicare privind contribuția pe care romanul o aduce sociologiei. Volumul XVI, din 1966, este unul aniversar (centenarul Academiei), însoțit de o anexă ce cuprinde sesiunea solemnă din 26 septembrie 1966, consacrată acestui eveniment. Din păcate, atât A.A.R., cât și „Memoriile” (ce reapar în 1977), puternic politizate, cuprind chiar și telegrame adresate familiei Ceaușescu, totul culminând cu discursurile prilejuite de alegerea președintelui statului ca membru titular și președinte de onoare
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
în 1942, cu două poeme în proză publicate în „Gazeta Oltului”, un supliment literar al elevilor din școlile secundare din Slatina. Editorial, a debutat în 1969 cu volumul de versuri Stelele lui Filoctet. Cultura solidă pe care își construiește studiile consacrate Antichității nu alterează poezia scrisă de A., în sensul unei supraaglomerări de simboluri livrești. Dimpotrivă, poeziile din Stelele lui Filoctet (1969), Dincolo de coclauri (1979) și Umblet subțire (1986), încântă prin simplitate - o simplitate savantă, ce e drept -, prin lirism și
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
și istorică echilibrată” (Al. Dobrescu). Scris sobru, exact, întemeindu-se pe o documentare abundentă și o idee clară de investigare și construcție, studiul monografic Aron Densușianu a fost bine primit de critică, fiind considerat „dosarul unei reabilitări”. Concepută după modelul consacrat, lucrarea tratează distinct viața și opera eruditului profesor ardelean. Reexaminarea contribuțiilor lui Aron Densușianu în critica și istoria literară are semnificația unui recurs și a unei restituiri, căci corectează o imagine istoriografică în mare parte nedreaptă. A. constată, pe baza
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
întemeietori ai istoriei noastre literare”. Opera lui fiind, în timp, „mai mult contestată decât cunoscută”, circumstanțele vieții și ale receptării scrisului său, traiectoria lor în posteritate fac din Aron Densușianu nu „un necunoscut, ci, mai degrabă un «nerecunoscut»”. În eseul consacrat operei lui Ion Codru-Drăgușanu, A. abordează cazul unui scriitor descoperit târziu. Deși nu a fost un anonim în epoca sa, ci un personaj cu o biografie interesantă (revoluționar, «aventurier», călător, funcționar disciplinat), abia în secolul al XX-lea autorul Peregrinului
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
lumina era acela de a difuza „luminile” culturii la țară. Cele mai multe articole cuprindeau informații agrotehnice și economice. Alături de acestea au apărut însă și unele de interes mai general, cu subiecte istorice, scrise de D. Bolintineanu și Gr. G. Tocilescu, sau consacrate literaturii, datinilor, moravurilor și credințelor populare, scrise de G. Dem. Teodorescu. Revista a publicat multă literatura, aleasă pentru a corespunde gustului cititorilor de la sate. Au fost reproduse câteva dintre poeziile și traducerile lui I. Heliade-Rădulescu, incepand cu Zburătorul. Un alt
ARHIVA RURALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285445_a_286774]
-
personalități intelectuale europene. De formatul unei cărți de buzunar, A. tipărește texte cultural-literare în principalele limbi de circulație, îndeosebi engleza și franceza. Interesul românesc pentru A. se concentrează asupra numărului 3-6 din ianuarie 1963, reprezentând anul XI de apariție, număr consacrat aproape în întregime definirii literaturii exilului românesc, problemelor și valorilor acestei literaturi. A. încheagă astfel o adevărată perspectivă istorică de prezentare a deschiderilor universale ale literaturii române, concepută ca o sinteză programatică și ca un manifest cultural și politic chiar
ARENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285434_a_286763]
-
de istorie literară și recenzii apărute în „Revista de istorie și teorie literară”. Volumul de studii asupra modalităților prozei românești contemporane Casa ficțiunii (1979; Premiul pentru debut în critică al Uniunii Scriitorilor), abordează romane și formule narative ale unor scriitori consacrați ai deceniului al optulea (George Bălăiță,Constantin Țoiu, Augustin Buzura, D. R. Popescu, Al. Ivasiuc, Virgil Duda), din pespective teoretice practicate la data respectivă pe plan european; analiza fină și riguroasă urmărește să traseze profiluri caracteristice și să verifice intuițiile
APOLZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
literare”, „Noua revistă română”, „Rampa” ș.a. Câteva articole de atitudine politică publică în ziarele „Capitala”, „Izbânda” și „Dacia”, reluând într-o formă mai accesibilă idei din eseul polemic Imperialismul culturii germane. După un timp, revine în actualitatea literară cu scrieri consacrate Renașterii italiene: Machiavelli. Omul, timpurile, opera (I-II, 1933-1934), Trei figuri din cinquecento: Pietro Aretino, Francesco Guicciardini, Benvenuto Cellini (1935; editată în 1937 și în limba franceză) și Figuri din cinquecento. Principese, curteni, curtezane (1939). Acest ciclu istorico-biografic se încheie
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților, titlurile latine ale unor poeme), ritmul și universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil, trimite la Doinaș și Macedonski. Se pot identifica alte afinități, cu
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
în nuvela Pe vremea șoferilor ruși, text redactat în limba franceză, tipărit în revista „L’Authenticité” (7/1997) și încredințat ulterior, în versiunea românească a autorului, tot „Jurnalului literar” (1-2/ 2000). O familiarizare cu absurdul demonstrase A. într-un eseu consacrat lui Eugen Ionescu, eseu care, alături de acela consacrat lui Mircea Eliade - Marele Arhitect - și de paginile dedicate lui Ștefan Lupașcu, intitulate Afectivitatea și cele trei materii, se numără printre paginile memorabile în cariera lui de comentator literar. SCRIERI: Poveste cu
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
în limba franceză, tipărit în revista „L’Authenticité” (7/1997) și încredințat ulterior, în versiunea românească a autorului, tot „Jurnalului literar” (1-2/ 2000). O familiarizare cu absurdul demonstrase A. într-un eseu consacrat lui Eugen Ionescu, eseu care, alături de acela consacrat lui Mircea Eliade - Marele Arhitect - și de paginile dedicate lui Ștefan Lupașcu, intitulate Afectivitatea și cele trei materii, se numără printre paginile memorabile în cariera lui de comentator literar. SCRIERI: Poveste cu țigani, Paris, 1965; ed. (Despre ursită sau Poveste
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
1990). Comitetul de redacție este alcătuit din Al. Cerna-Rădulescu, Șerban Cioculescu, Augustin Z. N. Pop, Gabriel Țepelea, Ion Popovici, Corneliu Marcu, Ioana Girardi, Mihail Moșandrei. Periodic, revista editează și un număr de suplimente, „Biblioteca Argeș”, „Literatorul”, „Almanah Argeș”, „Poesis”, „Anticipația”, consacrate creației literare, îndeosebi poeziei, dar și scrierilor în proză. Revista își propune, cu formulări turnate în tiparul ideologic al momentului, să fie „locul de dezbatere amplă și pasionată a tuturor realizărilor și direcțiilor ce se manifestă în viața socială, știința
ARGES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285435_a_286764]
-
temeliile dandylogiei și se construitește eșafodajul etic și estetic al dandysmului. De atunci până azi, când motoarele de căutare ale celui mai modest internaut descoperă În rețeaua bibliotecilor din lume, numai În 2003, zeci și zeci de studii ori volume consacrate dandysmului, subiectul pare a fi istovit. Ce s-ar mai putea adăuga miilor de pagini care, de la Théophile Gautier la Oscar Wilde, de la Huysmans la Proust, de la Virginia Woolf la Camus, Sartre, Roland Barthes, René Girard, Jean d’Ormesson, Jean
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din urmă să Își compună celebrul personaj, În a cărui piele se străduiau să intre toți decadenții. La ora când Îl cunoaște, În casa lui Mallarmé, pe contele de Fezensac, parizianul de adopție, olandezul-francez Joris-Karl Huysmans e deja un scriitor consacrat, acceptat de mediile literare (ce-i drept, cu precădere de către naturaliștii lui Zola, pe care Însă Îi va trăda estetic În curând). Întâlnirea cu Montesquiou Îl tulbură cu asupra de măsură pe modestul funcționar din Ministerul de Interne, slujitor zelos
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
protestul? Întâi de toate, prin Întreg repertoriul punerii corpului În scenă: ținută (vestimentație, accesorii), freză, fard, expresie a chipului, gesturi. Se adaugă apoi textele: spuse sau scrise. Arta conversației, dar mai ales a tăcerii. Opera - atunci când e creată În genuri consacrate (literatură, pictură, muzică, film etc.), dar și Într-un mod mai subtil, suprapusă vieții, ba chiar morții. Toate pot deveni - și chiar devin! - forme autentice de protest. În fond, ceea ce propune dandysmul ține de raportarea la un set de norme
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
capitol, nici pe departe cel mai amplu: Corporația filfizonilor. Nu multe pagini, dar extrem de dense și măgulitoare din perspectiva slujitorilor eternei glorii a Veșmintelor: „Un filfizon este un Om-purtător-de-Haine. Orice aptitudine a sufletului, spiritului, pungii și persoanei sale sunt eroic consacrate acestui unic obiectiv: și printre haine așa cum se cuvine și În mod Înțelept; deci, așa cum alții se Îmbracă pentru a trăi, el trăiește pentru a se Îmbrăca. Importanța preponderentă a Hainelor, pentru care un profesor german, de o erudiție și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
postav, lungă până deasupra genunchilor. Astfel echipat Își face semeț intrarea În club. „Ploaia Încetase; era ora fashionable. A doua zi, zece călăreți apărură În haine lungi și largi: fusese inventat paltonul”, comentează Jacques Boulanger peste ani buni, În cartea consacrată dandy-lor din timpul domniei lui Louis-Philippe. Dar toate aceste amănunte despre elegantele costume ar rămâne oarecum vorbă În vânt dacă, Într-o istorie a dandysmului, nu i-am pomeni, fie și În treacăt, pe autorii de fapt și de drept
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]