4,953 matches
-
atrioventricular, după ce a străbătut atriile. După scurta întârziere de la nivelul nodului atrioventricular, impulsul trece prin căile preferențiale de conducere (fasciculul His, ramul drept și ramul stâng) și se răspândește rapid în cei doi ventriculi prin intermediul sistemului Purkinje. Rezultatul este o contracție ce se corelează perfect cu umplerea atrială, cu contribuția atrială la umplerea ventriculară, cu închiderea valvelor, cu depolarizarea și repolarizarea ventriculară. Ventriculul drept și stâng se contractă în același timp și în plus, ventriculul stâng se contractă coerent, ca o
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
de umplere a ventriculului stâng se reduce. Dar problemele majore sunt datorate unui alt aspect al dissincronismului: cel intraventricular. Sistola prezintă o primă fază, care decurge la un nivel presional scăzut, impulsul ajuns la nivelul ventriculului drept determinând nu doar contracția mai rapidă a acestuia, dar și pe cea a septului interventricular. Contracția septală are loc în mare parte înaintea închiderii valvei mitrale, mixând astfel nefiresc sfârșitul diastolei cu începutul sistolei. Deși realizată cu consum energetic (practic însă pierdut pentru rezultatul
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
unui alt aspect al dissincronismului: cel intraventricular. Sistola prezintă o primă fază, care decurge la un nivel presional scăzut, impulsul ajuns la nivelul ventriculului drept determinând nu doar contracția mai rapidă a acestuia, dar și pe cea a septului interventricular. Contracția septală are loc în mare parte înaintea închiderii valvei mitrale, mixând astfel nefiresc sfârșitul diastolei cu începutul sistolei. Deși realizată cu consum energetic (practic însă pierdut pentru rezultatul final al contracției, care ar fi trebuit să fie ejectarea sângelui în
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
a acestuia, dar și pe cea a septului interventricular. Contracția septală are loc în mare parte înaintea închiderii valvei mitrale, mixând astfel nefiresc sfârșitul diastolei cu începutul sistolei. Deși realizată cu consum energetic (practic însă pierdut pentru rezultatul final al contracției, care ar fi trebuit să fie ejectarea sângelui în aortă), această contracție septală nu poate închide mitrala, dar contribuie la întinderea peretelui lateral al ventriculului stâng, la care impulsul contractil nu a ajuns încă, întrucât viteza de deplasare prin miocard
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
loc în mare parte înaintea închiderii valvei mitrale, mixând astfel nefiresc sfârșitul diastolei cu începutul sistolei. Deși realizată cu consum energetic (practic însă pierdut pentru rezultatul final al contracției, care ar fi trebuit să fie ejectarea sângelui în aortă), această contracție septală nu poate închide mitrala, dar contribuie la întinderea peretelui lateral al ventriculului stâng, la care impulsul contractil nu a ajuns încă, întrucât viteza de deplasare prin miocard este mai lentă decât cea prin sistemul excito-conductor (fig. 20.3). În
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
nu a ajuns încă, întrucât viteza de deplasare prin miocard este mai lentă decât cea prin sistemul excito-conductor (fig. 20.3). În a doua fază a sistolei, desfășurată de data aceasta la un nivel presional crescut, are loc în sfârșit contracția peretelui lateral al ventriculului stâng, care a primit abia acum comanda să o facă. Dar în acest moment septul, care se contractase inițial mai repede, începe faza de relaxare. Ca atare contracția tardivă a peretelui lateral „împinge” septul interventricular către
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
un nivel presional crescut, are loc în sfârșit contracția peretelui lateral al ventriculului stâng, care a primit abia acum comanda să o facă. Dar în acest moment septul, care se contractase inițial mai repede, începe faza de relaxare. Ca atare contracția tardivă a peretelui lateral „împinge” septul interventricular către ventriculul drept („mișcarea paradoxală a septului”) (fig. 20.4). Rezultatul constă într-un un volum de sânge care este „pasat” între pereții ventriculului stâng, în loc să fie ejectat în aortă [3-6]. Consecințele sunt
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
3-6]. Consecințele sunt reducerea ejecției cardiace și consumul ineficient de energie la nivelul unui cord cu rezerve energetice și așa limitate. În plus, întinderea tardivă a miocardului septal poate avea ca urmare inomogenitatea repolarizării și generarea de aritmii, iar o contracție neomogenă are ca rezultat și alterarea relaxării musculare, contribuind la disfuncția diastolică. O privire de ansamblu asupra urmărilor prezenței blocului de ramură stîngă ar arăta următoarele [3-6]: 1. Reducerea volumului sanguin ejectat: - volum de sânge pendulant între regiunile ventriculului stâng
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
în cazul prezenței blocului de ram stâng propriu-zis [6]. Reducerea dissincronismului mecanic intraventricular este însă mult mai importantă, deoarece astfel se obține ameliorarea globală a funcției ventriculare stângi. În plus, date recente iau în discuție și așa-numitul „dissincronism intraparietal” (contracție dissincronă în septul interventricular sau peretele lateral) ca factor contributiv la alterarea performanței cardiace [4,6]. Trialurile actuale au demonstrat modificări în parametrii ecocardiografici ce denotă remodelarea favorabilă a ventriculului stâng, incluzând reducerea dimensiunilor end-sistolice și end-diastolice ale acestuia. Modificărilor
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
dupa cum s-a discutat) există varianta utilizată frecvent în prezent, de plasarea a unei sonde cu fixare activă în zona mijlocie a septului interventricular, zonă care exclude problemele hemodinamice ale stimulării apicale și oferă în plus și corectarea întârzierii contracției septale observată în cazul stimulării ventriculare stângi [8]. Dacă se pune problema unui sistem cu defibrilator inclus, atunci sonda de ventricul drept, care are și rol activ în defibrilare, trebuie plasată în conformitate cu obținerea pragului optim de defibrilare și aceasta se
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
de insuficiență cardiacă. Toate modificările structurale din arhitectura miocardului (hipertrofie, fibroză) duc invariabil la rigidizarea pereților ventriculari, urmată de alterarea relaxării (în special prin prelungirea fazei inițiale, rapide) astfel încât umplerea diastolică ventriculară se face la acești pacienți în special pe seama contracției atriale. MANIFESTĂRI CLINICE Simptomatologia pacienților cu CMH poate fi extrem de variată, de la lipsa oricăror simptome și descoperirea întâmplătoare a bolii cu ocazia unui examen de rutină, până la apariția morții subite. Aceasta din urmă apare din nefericire în special la copii
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
definitoriu pentru un diagnostic pozitiv. Aria precordială poate prezenta un impuls apical presistolic - datorat sistolei atriale viguroase, urmat de șocul apexian propriu-zis - deplasat lateral în marea majoritate a cazurilor, și, uneori de cel de-al treilea impuls (în telesistolă, datorat contracției ventriculare izometrice). Pe jugulogramă se poate remarca o undă a proeminentă, ca urmare a scăderii complianței ventriculului drept, iar pe carotidogramă se observă o imagine caracteristică acestei patologii, denumită „spike and dome” ce se caracterizează printr-o undă ce crește
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
sau fibrilație atrială. În cazul pacienților care prezintă dispnee de efort și oboseală, datorate în special disfuncției diastolice, obstrucției tractului de ejecție sau ischemiei subendocardice, se folosesc clase de medicamente care să reducă consumul de oxigen al inimii, forța de contracție și să îmbunătățească relaxarea. Astfel, una din primele clase de medicamente utilizate au fost beta-blocantele, inițial reprezentate de propranolol, ulterior de metoprolol, atenolol și nadolol, administrate progresiv până la dozele maxim admise. Efectul lor cel mai important se obține prin înlăturarea
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
se bazează pe legătura dintre inputul senzorial și perfomanța motorie. În unele dintre terapii senzația joacă un rol mai redus, controlat. Astfel, Rood M. prezintă modalități de stimulare pasivă (vibrații, periaj) pentru a obține un răspuns motor specific, de exemplu contracția musculară. Însă acest termen se folosește în mod generic și pentru teorii, inclusiv integrarea senzorială, care împărtășesc rolul învățării active și bazată pe experiență. Primul care a evidențiat acest lucru a fost J. Piaget și majoritatea teoriilor de acest fel
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
b) Influxurile recurențiale descendente încep să sensibilizeze mușchiul aritenoidian prin fibrele gamma. Cartilajele aritenoide încep să se apropie. c) Influxurile descendente pornind din căile piramidale sau extrapiramidale traversează bariera de iritație a nucleilor motori și mușchilor ari-aritenoidieni și provoacă o contracție tonică a mușchilor tiro-aritenoidieni în timp ce cartilajele aritenoide se lipesc. d) Influxul activează nucleii recurențiali ai mușchiului cricoaritenoidian lateral și corzile vocale se lipesc și se întind. e) Influxurile din mezencefal sau din sistemul de control corticoauditiv care au activat mușchiul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
rezonatori „cavitățile supraglotice cu pereții lor, cavitatea orală cu obrajii, limba, bolta și vălul palatin, laringo-faringele, oro-faringele, naso-faringele și cavitatea nasală” (106; p.643). Faptul că pereții acestor rezonatori sunt moi și își pot varia forma și volumul lor prin contracțiile musculare, permit existența unui vast câmp de rezonanță și a unor puternice amortizări. Pe de altă parte, rezonatorii fiind în comunicare unul cu celălalt conform teoriei rezonatorilor împerecheați, modificările fiecăruia dintre ei se transmit celuilalt și invers(101; p.106
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în primul rând un adaptor de impedanță, adică permit prin impedanța lor să se adapteze impedanței glotice, la presiunile subglotice cerute de intensitatea vocii (4; 71; 86). Schimbarea formei și a volumului se face prin ridicarea și coborârea laringelui prin contracțiile mușchiului limbii, ai vălului, ai musculaturii, precum și ai mușchilor constrictori faringieni. Elementele de articulare își schimbă cu rapiditate poziția, cele mai mobile fiind limba și buzele care în vorbire modifică continuu spațiul rezonatorilor. Prin schimbări minime de poziție ale limbii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
rol în vorbire - palatal și faringeal- sunt atașați de aponevroza palatală și acționează simetric ridicând și coborând vălul palatin. Mușchiul palato-gloss se inserează de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în partea superioară a limbii prin pilierul palato-gloss. Prin contracția sa, coboară părțile laterale ale palatului moale și trage limba în sus și înapoi, în același timp, micșorând deschiderea dintre gură și faringe, în timpul deglutiției (acționează prin antagonism cu mușchiul levator-palatin). Mușchiul palato-faringian se inserează de pe fața orală a aponevrozei
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
aponevrozei palatale și trece în pereții posteriori ai faringelui prin pilierul palatofaringian, de fiecare parte a istmului oro-faringian. Acționează ca și palato-glossul în deglutiție și probabil cooperează cu mușchiul levator și constrictor superior în timpul vorbirii. Oldfield (1941) sugerează că în contracție mușchiul palato-faringian obstruează lateral nasofaringele contribuind la formarea istmului velo-faringian (125; p.197). Mușchiul levator palatin se inserează la baza craniului de pe osul temporal și intră în palatul moale pe suprafața superioară a aponevrozei și fibrele celor doi mușchi se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
moale pe suprafața superioară a aponevrozei și fibrele celor doi mușchi se amestecă și se încrucișează pe linia mediană. Punctele de inserție sunt vizibile; când subiectul este pus să spună „a” - apar două gropițe pe suprafața orală a palatului moale. Contracția lor ridică palatul în sus până suprafața sa superioară ajunge în contact cu peretele posterior al faringelui acționând invers decât tensor-palatin și palato-glossul. Whillis (1930) a găsit prin disecție că fibrele superioare ale constrictorului superior trec în girul faringelui inserându
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în vorbire. Totuși However, Andran și Kemp, citați de Morley, au demonstrat prin studii radiografice că „ în cazurile indivizilor cu palat normal și plica lui Passavant este evidentă în timpul vorbirii”(115; p.29). Plica lui Passavant ar fi formată prin contracția fibrelor mușchiului palato-faringian, care se unesc posterior cu mușchiul constrictor superior, imediat după ce ies din palat (80; p.225). S-a observat formarea plicii lui Passavant la un bolnav care a purtat obturator 30 de ani, la care istmul velo-faringian
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
p.34). Acțiunea mușchilor palatinali și faringieni în vorbire a fost studiată de Wardille și Whillis (1936) care au observat că mușchiul constrictor faringian se contractă atâta timp cât ține vorbirea, nasofaringele se îngustează în sens lateral, vălul palatin se ridică prin contracție, mușchiul levator palatin (bilateral) ajungând la maximum de contact cu peretele posterior al faringelui ai cărui mușchi sunt de asemenea contractați, producând ondulația mucoasei pereților laterali și făcând să proemine pediculul lui Passavant (217; p.836). În cea mai mare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în sus către un punct marcat de o gropiță de pe suprafața orală. Ambii pilieri sunt în acest moment strâns aplicați pe peretele posterior al nasofaringelui. De la această observație Podvinec sugerează că acțiunea palatului moale poate fi explicată ca fiind rezultatul contracției simultane a celor două unghiuri musculare ale mușchiului ridicător și al palatofaringelui. H. Bloomer (1953) citat de Morley a făcut unele observații pe 2 pacienți cu despicături de buză și de palat. El observă cum căscatul produce o mișcare maximă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
antrenate fiziologic de insuficiența velară, în complicarea tulburărilor rhinodislalice. Insuficiența velară determină prin pierderea de aer nasal modificarea presiunii intraorale și antrenează consecutiv o serie de greșeli ale celorlalte elemente ale aparatului fonator așa fel încât apare o asinergie de contracție a vălului și a limbii (o dischinezie linguo velară) care ia în unele cazuri în mod compensator o poziție posterioară ducând la emisie dislalică a consoanelor: s, ș, t, z, j, ce, ci, je, ji. Astfel, poziția vicioasă a limbii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
monotonie funcțională, asurzirea vocalelor și a consoanelor sonore, absența vibrațiilor laringiene, spasmul glotic, suflu răgușit, mișcări dezordonate și asincronice în vorbire, direct răspunzătoare de o varietate extrem de largă a fonemelor dislalice care complică rhinolalia specifică despicăturii congenitale velo-palatine. Asinergia de contracție linguo-velară poate produce un zgomot glotic pe care francezii îl numesc „coup de glotte” (23; p.61-81), sau zgomot de clapă, observat mai ales în pronunția consoanelor labiale - p, b, linguo-dentale - t, d și linguo-velare - c, g. Iată mecanismul acestui
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]