5,945 matches
-
cuvânt, e adevărat, dar e și ăsta un început. Fusese o negociere la scară mică. Fuseseră nevoiți să cedeze ca să obțină cooperarea ei. Poate că fusese legată și redusă la tăcere prin călușul acela, dar în termeni de mediere era convinsă că prima rundă era a ei. Păreau să fie cel puțin cinci oameni în mașină; doi bărbați de o parte și de alta a ei, îngrămădiți în spate și simțea, de asemenea, în genunchiul ei drept presiunea scaunului din dreapta. Continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pădurar în Montana, deoarece proiectează o alegorie dramatică urmând să se desfășoare într-un codru întunecat (Ignoranța și Obiceiul) și vrea să simtă atmosfera pădurii. Din câte știu despre Samuel, va fi o mare hahaleră de pădurar, dar alegoria sunt convinsă că va fi provocatoare și controversată, plină de adevăruri supărătoare. Dorește-i noroc! E fantastic. Să revenim la conferință. Se pare că am găsit în sfârșit o platformă pentru filozofia mea etc. Totul s-a petrecut într-un mod ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sală. Așa cum am bănuit, ideile mele sunt prea înaintate pentru cartierul în care am ținut conferința. Ongah nu și-a făcut apariția, ticălosul. În ceea ce mă privește n-au decât să-l trimită înapoi în Africa. Am fost într-adevăr convinsă că tipul ăsta are ceva în cap. Dar se pare că e foarte apatic când vine vorba de politică. Mi-a promis că va veni, netrebnicul. Ignatius, proiectul acesta cu sodomiții nu mi se pare foarte practic. În plus, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
decât să ne pregătim pentru confruntarea cu aceste probleme legate de viitorul extrem al forței de muncă. Viitoarea forță de muncă Cele mai multe dintre organizații și națiuni nu s-au trezit încă, fiind inconștiente că există probleme care stau să explodeze, convinse fiind că orice lipsă de mână de lucru de înaltă calificare semnalată va fi doar o problemă de scurtă durată. Este o problemă falsă, pentru că nimănui nu-i place schimbarea, mai ales schimbările radicale, cum sunt cele descrise în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mai știa unde mergea. Nu cunoștea restaurantul. Alerga la nimereală. Trecu prin ușile batante, în bucătărie, cu Vasco pe urmele lui. Toată lumea țipa la ei, iar unii bucătari începură să fluture cuțite în aer, dar Tolman își făcu loc înainte, convins, se pare, că exista o intrare de serviciu în bucătărie. Însă nu exista așa ceva. Era prins în cursă. Se uită în jur înnebunit. Vasco încetini. Își arătă una dintre insigne, într-un portofel cu aspect oficial. — Arestare civilă, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Barsam cu Rose, acum se simțea vinovată. Nu era obișnuită să-și facă astfel de reproșuri. Profesoară de umanistică la Universitatea Berkeley din California, Surpun Tchakhmakchian era o mare feministă și o persoană extrem de erudită și de Încrezătoare În sine, convinsă fiind că orice problemă din lume putea fi rezolvată discutând cu calm și Înțelepciune. Fuseseră vremuri În care această convingere proprie o făcuse să se simtă singură Într-o familie atât de temperamentală ca a ei. Dikran Stamboulian a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spus cu asprime Riza Selim Kazanci, fără să-și dea osteneala să coboare vocea astfel Încât Levant să nu-l audă ponegrind-o pe maică-sa. — A fugit cu altul? a insistat Petite-Ma, dându-și seama că depășea limitele, Însă convinsă că nu putea afla care Îi erau limitele până când nu le depășea. — De ce-ți bagi nasul În treburi care nu te privesc? i-a trântit Riza Selim Kazanci răspunsul. Vrei să repeți ce-a făcut ea sau ce? Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu a plecat urechea la astfel de sfaturi. În ziua În care a murit, o moarte cu totul neașteptată, frecventă la generații Întregi de bărbați din familia Kazanci, Petite-Ma a ajuns să creadă pentru prima oară În deochi. Era convinsă că privirile oamenilor invidioși din jurul lor pătrunseseră prin pereții acestul konak, altfel fericit, și-i uciseseră soțul. Astăzi abia dacă-și amintea toate astea. Pe când degetele ei zbârcite și osoase mângâiau clapele pianului, zilele petrecute Împreună cu Riza Selim Kazanci au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niscaiva cercetări de genul „Islamul și oprimarea femeilor“ sau „precedente patriarhale În Orientul Mijlociu“. Altfel de ce-ar vrea să stea În casa noastră de nebuni - știi, plină de femei - când sunt atâtea hoteluri ieftine și interesante În orașul ăsta? Sunt convinsă că vrea să ne ia câte un interviu fiecăreia despre situația femeilor din țările musulmane și alte chestii de astea de... — Rahat! a terminat Caricaturistul Alcoolic propoziția În locul ei. — Exact! a exclamat Asya triumfătoare, găsindu-și șoseta pierdută. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
foarte bine că nu cred În porcăriile astea. Știți că spectacolele alea sunt doar un divertisment. Armanoush s-a străduit din toate puterile să schimbe dispoziția. Deși știa că Baron Baghdassarian nu ar fi deloc de acord cu asta, era convinsă că creșterea tensiunii nu ajuta cu nimic la recunoașterea genocidului. — Tabloul Înrămat de acolo, a arătat Înspre perete. Știți că În tabloul ăla cu ramă portocalie e o șosea din Arizona? O șosea pe care mama și cu mine umblam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
neîncredere, nu va obține decât o reacție de recul. Îi e greu să se prefacă că nu e Îngrijorată, la fel cum Îi e greu să-și audă propriul copil spunându-i „mătușă“. O ucide. Cu toate astea, Încă e convinsă că e mai bine pentru amândouă. Le-a eliberat Într-un fel și pe mamă și pe fiică; cele două trebuiau să fie despărțite din punct de vedere nominal pentru a putea fi atașate din punct de vedere fizic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Însă În ciuda vechii ei neîncrederi, acum că Petite-Ma Își amintise procedura acelei practici, Asya nu intenționa să se opună. Afecțiunea ei pentru Petite-Ma era prea profundă pentru a refuza oferta. — Bine. A ridicat din umeri. Era, de asemenea, convinsă că bătrâna va uita probabil de lucrul ăsta În câteva clipe. — După micul dejun o să-mi torni plumb, ca În vremurile de demult. Chiar În momentul ăla ușa băii de jos s-a deschis și Armanoush li s-a alăturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-o mătușa Feride. Eu una m-aș duce imediat. Asya a Încetat să mai traducă discuția pentru Rose și Armanoush, care stăteau alături de ea, și a râs În timp ce le spunea În engleză: — Una din mătușile mele e feminisă, cealaltă militaristă convinsă! Și se Înțeleg atât de bine. Ce casă de nebuni! Bunica Gülsüm s-a Întors către fiul ei, dintr-odată preocupată. Dar tu, dragul meu? Când ai să-ți faci stagiul militar? Fiindu-i greu să urmărească discuția, În ciuda traducerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să străpungă cu un trident gîtul mirmilonilor ce-ar avea de gînd să-l supere, viața asta merită să fie trăită. În școlile religioase pe care le frecventase, camarazii cei mai impresionabili - printre care el trecea drept impresionabilul-șef - erau convinși că nu vor trece de vîrsta de treizeci și trei de ani. Cum ar fi putut cuteza să trăiască mai mult decît Iisus Hristos mort, În chinuri groaznice pentru a-i răscumpăra pe ei, bieți păcătoși? Înaintea vacanței de Paște, erau puși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Întregii mele copilării, n-am frecventat decît oameni care Îl admirau pe tata și care credeau În Dumnezeu, Începînd cu mama, iar, Înainte de ea, cu prima ființă umană cu care m-am pomenit față-n față, medicul mamoș, un creștin convins, cititor asiduu al operelor tatălui meu. Vreme de ani buni, am crescut și am circulat Într-o lume În care credința În Dumnezeu și admirația pentru tata mi se păreau pe cît de firești, pe atît de obligatorii. Cea dintîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de a cărei existență abia atunci aflase: biografia lui Karl Abraham scrisă de fiica sa Hilda. Titlul era Karl Abraham, biografie neterminată. „Franz Weyergraf, biografie neterminată“ nici asta n-ar suna rău. Simțise nevoia irezistibilă de a citi acea carte, convins că o asemenea lucrare l-ar ajuta să Înainteze În propria-i muncă. Hilda Abraham avusese Încă și mai puțin noroc decît el: tatăl ei murise la patruzeci și opt de ani, În urma unei bronhopneumonii infecțioase. Boala lui Abraham Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un roman de aventuri: Siffrein-Mathias și Voltaire-Benjamin. Cuvele, Încă și astăzi În activitate la Fontaine-de-Vaucluse, nu mai produc decît acea oribilă hîrtie de lux făcută din textile În care se introduc petale de flori și care e vîndută unor turiști convinși că e tot ce poate fi mai fin În materie de papetărie. Dar nu hîrtia cu filigran sau cea velină și nici trăsurile Îl interesau pe tata cînd venea să-și vadă logodnica În Sud. Ce Îi plăcea lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a fost mereu una din lecturile mele favorite, mai ales scrisorile pe care le primise Înainte de nașterea mea. Eram șocat de platitudinea și suficiența scrisorilor de mulțumire pe care i le trimiteau scriitorii cărora le consacrase cîte un articol, cu toții convinși că era lucrul cel mai firesc să fie așa, cînd de fapt ar fi trebuit să-l asigure pe tata de veșnica lor recunoștință pentru că avuseseră onoarea de a fi citiți și Înțeleși de un om atît de bun, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu mă interesa. Tocmai filmam inserturi de cuști, cîntare și tăblițe cu prețuri gîndindu-mă la montajul alternat, În maniera lui Eisenstein, pe care Îl puteam face mai tîrziu. „Grăbește-te să-l filmezi pe moș, o să plece!“. Ceilalți sînt mereu convinși că au idei mai bune decît tine În timp ce tu tocmai faci ceva. Mi-am instalat trepiedul și camera În fața moșului care nu și-a dat seama de nimic și am turnat un plan fix de trei minute. La Înapoiere, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Împărțit Între plăcerea de a-l citi și teama că-l va citi și tata. Plăcerea mi se preschimba rapid În enervare. Autorii articolelor cădeau În capcanele pe care le Întindea cartea mea, și luau acest roman drept o confesiune, convinși că tot ce povesteam eu acolo mi se și Întîmplase. Îmi reproșam că nu-i avertizasem: „E o carte, nu-i așa, e o creație, nu un document“. O parte din romanul Un tip oarecare se petrece În cabinetul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de aceeași mărime, unul moale și din hârtie, celălalt tare. Îl scoase afară pe primul, un plic îndesat. Era mov deschis, fără adresă și nesigilat. În plic se afla un teanc de bancnote. Aruncă priviri repezi în toate direcțiile, ferm convinsă că acum se va găsi cineva să o deranjeze. Luă banii, un curcubeu de culoare în peisajul albit, și numără bancnotele. Mâinile Zoiei tremurau, însă nu de frig. Plicul mov căzu. Ea își ridică fața înspre ninsoare. șase mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de bucurie am cunoscut... Interludiul fu destul pentru a-l pune pe Virginski pe gânduri. Își aduse aminte de țelul său și fu uimit cât de aproape a fost ca să-l pericliteze. Se pornise în urmărirea ofițerilor de cavalerie ferm convins că aceștia îl vor duce la Lilia. Însă gândul că Lilia ar putea avea vreo legătură cu acești bărbați îl dezgustase profund. În același timp, îl întărise în misiunea sa. Acum trebuia să o găsească pe Lilia fiindcă avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aștept ca să aflu că îi lipsește o secure. ă L-a omorât cu securea! strigă Katia. ă Este adevărat că este o secure la mijloc, spuse Porfiri, întorcându-se către Katia. Sunt însă curios să aflu de ce ești așa de convinsă că Boria l-a ucis pe Stepan Sergheievici. Eu nu am spus așa ceva. ă și Boria a fost omorât, Katia. Anna Alexandrovna apelă la Porfiri: Doar ați spus că amândoi au fost omorâți? ă Așa se pare. ă A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
oară când Îi răspundea. — Hei, ai chef de vorbă? Începu el nesigur. Mai ești supărată? Întrebă Sam prudent, cu vocea lui ușor disonantă. Chiar și când se chinuia să fie drăguț, tot nesuferit era. — Nu. De ce ești așa deprimat? zise, convinsă că cel mai bun mijloc de apărare era atacul. — Pentru că nu m-am distrat deloc aseară și am obosit să tot caut În van pe cineva cu care să am o relație adevărată, răspunse el. Kitty nu zise nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
slăbim, tot timpul, până murim, suspină Kitty. Sunt permanent la regim, de la paisprezece ani. Am renunțat să mai fac prăjituri la cincisprezece ani. Și beau numai băuturi dietetice și aspartan de la șaisprezece ani. Știi, aspartanul e nociv pentru creier. Eram convinsă că e cancerigen, zise Diane, de aia m-am ferit Întotdeauna de el. — Nu, s-au făcut niște experimente pe șobolani, nu faci cancer, dar Îți omoară memoria. Eu de-aia și iau aspartan, prefer să Îmi sacrific trecutul, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]