6,252 matches
-
care au supraviețuit, dar ea a murit de febră înainte ca fetele să-i cunoască fața. Lamassi a născut un fiu, Zinri, însă următoarea ei fiică a fost lăsată afară să moară pentru că se născuse cu buză de iepure. În cortul roșu știam că moartea stătea la pândă lângă fiecare naștere și că femeile câteodată plăteau acest preț în schimbul onoarei de a aduce viața pe lume. Așa că tristețea ne era cu măsură. După ce l-a născut pe Iuda, Lea a obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
propunere Rahelei din dragoste față de ea, era în același timp o propunere care îi îndeplinea ei însăși o dorință. Înțelegea dorul Rahelei, pentru că era și dorul ei. Avea anii feminității depline. Sunetele dragostei care se auzeau de foarte aproape, din corturi, o trezeau noaptea, o făceau să tremure și o lăsau fără somn. Luase parte la nașterile surorii ei și ar fi vrut să fie și ea parte din marele mister al maternității, un mister care aduce multă durere, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
răsărit soarele, Iacob s-a dus să vadă de animale, iar Bilha s-a întors la Rahela și i-a povestit toate amănuntele acelei nopți. Ani mai târziu, Rahela mi le-a povestit mie. A plâns când a intrat în cortul lui Iacob și a fost surprinsă de propriile ei lacrimi. Voise atât de mult să fie inițiată în misterele sexului, să-și desfacă picioarele și să afle obiceiul ancestral al femeilor și al bărbaților. Dar era atât de singură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fost surprinsă de propriile ei lacrimi. Voise atât de mult să fie inițiată în misterele sexului, să-și desfacă picioarele și să afle obiceiul ancestral al femeilor și al bărbaților. Dar era atât de singură în acel moment, intra în cortul bărbatului ei de una singură, fără nici o ceremonie, fără ca surorile ei s-o însoțească. Știa că n-avea dreptul la ritualurile unei soții cu zestre, dar îi lipseau totuși. - Iacob a fost blând, își amintea Bilha. A crezut că plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu spunea tot. Rahela era stearpă din tinerețe, în ciuda tuturor eforturilor. Iar Lea, fertilă ca un câmp udat, nu dădea semne că s-ar opri. Singurul mod de a afla ce pregătise pentru ea mama natură era să intre în cortul lui Iacob și să devină nevasta cea mai puțin nevastă dintre ele. A doua zi dimineață, Lea a vorbit cu Iacob. Bilha s-a oferit să pună henna pe mâinile Zilpei, dar ea și-a strâns buzele și a refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
puțin nevastă dintre ele. A doua zi dimineață, Lea a vorbit cu Iacob. Bilha s-a oferit să pună henna pe mâinile Zilpei, dar ea și-a strâns buzele și a refuzat. În acea noapte s-a strecurat tăcută în cortul lui Iacob, iar el s-a culcat lângă ea și a cunoscut-o. Zilpa n-a găsit nici o plăcere în atingerea lui Iacob. „Am făcut ceea ce trebuia să fac”, a spus ea, pe un asemenea ton că nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și că a supraviețuit, iată. Lea i-a pus numele Gad, de la noroc, și a zis: - Fie să-ți aducă în dar luna și stelele și să aibă grijă de tine la bătrânețe. Dar bucuria n-a fost lungă în cortul roșu, pentru că Zilpa a urlat din nou. Durerea se întorsese. - Mor, sunt pe moarte, a suspinat ea, jelindu-și deja fiul care n-avea să-și cunoască mama. O să trăiască așa cum am trăit și eu, orfanul unei concubine, bântuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Inna și Rahela au înfășurat-o în lână și ierburi ca să oprească sângele. I-au udat buzele cu apă și bere tare amestecată cu miere. Au cântat imnuri și au ars tămâie ca să nu-i lase spiritul să iasă din cortul roșu. Zilpa a zăcut, nici vie, nici moartă, timp de opt zile și mai bine. N-a știut când li s-a făcut circumcizia fiilor ei, lui Gad și lui Asher, cum îl numise Lea pe al doilea, după numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el peste tot, de îndată ce-și puteau căra singuri apa. Îi învăța totul despre oi și capre, despre pășunile potrivite, despre obiceiurile drumurilor lungi și-i învăța să tragă cu praștia și să arunce cu săgeata. Acolo, departe de cortul mamelor, le spunea povestea înfricoșată a lui Isaac, tatăl său. Când stăteau împrună pe pășunile cele mai îndepărtate, atenți să nu vină șacalul despre care se spunea că dă târcoale sau când pur și simplu stăteau și se bucurau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și bătea nepoții. Profita de munca lor la războiul de țesut fără măcar să le mulțumească. Îi înșela pe lucrători și le lua din berea cuvenită. Cu Ruti se purta foarte urât în fiecare zi. Surorile vorbeau despre toate astea în cortul roșu, în care intrau întotdeauna cu o zi înaintea tuturor celorlalte femei din gospodărie. Probabil că în primii ani, când ele erau singurele femei de acolo, își creaseră un fel de obișnuință în corpurile lor și asta făcea ca sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lumea cealaltă. Se ducea la ea în fiecare noapte și-i spunea vorbe de încurajare și de speranță, însă Ruti doar stătea acolo întinsă, inertă și surdă la orice. Apoi a venit luna nouă și toate femeile au intrat în cortul roșu. Lea a stat în fața femeilor lucrătorilor și le-a mințit fără să clipească: - Ruti nu se simte bine, sângele nu i-a venit, dar are burta fierbinte și ne temem să nu piardă sarcina în noaptea asta. Rahela o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copilul. Să ne rugăm pentru sora noastră Ruti. Dar în câteva minute era deja limpede pentru toată lumea că leacurile Rahelei nu erau menite să salveze copilul, ci tocmai să-l facă să dispară. Au privit lung, din cealaltă parte a cortului roșu, unde vinul și dulciurile rămăseseră neatinse, cum Rahela amesteca niște ierburi negre, iar Ruti bea amestecul în tăcere. Stătea nemișcată, cu ochii închiși. Zilpa murmura încet numele lui Anath vindecătoarea și al zeiței Gula, din vechime, cea care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
produse. Avea grijă de nevoile lui Iacob și, pentru că se pricepea din ce în ce mai bine la boli, avea grijă de fiecare durere a femeilor, a bărbaților și chiar a animalelor. Nașterile și luna nouă le aduseseră pe cele două femei împreună în cortul roșu, dar în timp ce Lea stătea în partea dinspre apus, Rahela avea partea de răsărit. Își vorbeau una alteia doar prin intermediul surorilor. Lea, prin Zilpa, Rahela, prin Bilha. Dar de data asta Lea nu prea avea de ales. Inna nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
răsărit și apus, ca să fiu apărată împotriva lui Lamaștu și a altor demoni care fură copii. M-au sărutat de sute de ori. Dimineața, mama a început numărătoarea inversă a celor două luni pe care avea să le petreacă în cortul roșu. După nașterea unui băiat, mamele se odihneau doar o singură lună, dar nașterea unei viitoare mame cerea o izolare mai lungă de lumea bărbaților. - Această a doua lună a fost o adevărată plăcere, povestea mama. Surorile mele ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și s-a trezit zâmbind. N-a spus nimănui că sângele nu i-a apărut în acea lună. După atâtea semnale false și pierderi de sarcină, a preferat să țină secretul bine ascuns. S-a dus ca de obicei în cortul roșu și a schimbat paiele ca și cum le-ar fi murdărit. Era atât de subțire încât ușoara îngroșare a taliei n-a fost observată de nimeni. De nimeni în afară de Bilha, care a tăcut. În luna a patra s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din ghearele morții, capul copilului a apărut, iar Rahela și-a adunat ultimele puteri și a împins. Era mic și cu un smoc mare de păr. Un copil ca toți copiii, zbârcit, obișnuit, perfect. Dar era, în sfârșit, al Rahelei. Cortul a devenit deodată tăcut, pentru că toate femeile plângeau în tăcere. Fără să scoată o vorbă, Inna a tăiat cordonul, iar Bilha a adunat placenta. Lea a splălat-o pe Rahela, iar Zilpa a șters copilul. Au suspinat și și-au șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
viața mamei mele, dar și din viețile celorlalte mame-mătuși. Deși își iubeau la nebunie fiii, eu eram cea pe care o îmbrăcau și o dezmierdau când băieții se jucau afară, în țărână. Și eu eram singura care le însoțea în cortul roșu, mult după ce fusesem înțărcată. Când eram copii, Iosif era partenerul meu, mai întâi fratele meu de lapte și apoi cel mai bun prieten. La opt luni, s-a ridicat în picioare și a venit spre mine, în fața cortului mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în cortul roșu, mult după ce fusesem înțărcată. Când eram copii, Iosif era partenerul meu, mai întâi fratele meu de lapte și apoi cel mai bun prieten. La opt luni, s-a ridicat în picioare și a venit spre mine, în fața cortului mamei mele. Deși eram cu câteva luni mai mare, eu încă nu mă țineam pe picioare, probabil pentru că mătușile mele se întreceau în a mă ține în brațe. Iosif și-a întins ambele mâini spre mine și eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru fete și nu l-au mai jucat niciodată. Când am împlinit șase ani, eu și Iosif am preluat comanda asupra grupului mic, pentru că devenisem cei mai buni la spus povești. Frații mei mă purtau în brațe de la fântână la cortul mamei mele și apoi făceau temenele adânci în fața mea și mă numeau regina lor. Se prefăceau morți când Iosif, regele, îndrepta arătătorul către ei. Îi trimiteam să se bată cu demonii și să ne aducă bogății. Ne puneau coroane făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus și povestea marii zeițe Innana, cum a călătorit pe tărâmul morților și apoi cum s-a căsătorit cu regele-păstor Dumuzi, iar iubirea lor a adus belșug de curmale, vin și ploaie. Așa erau poveștile pe care le auzeam în cortul roșu, spuse o dată și încă o dată de mamele mele sau de femeile negustorilor aflați în trecere. Acestea spuneau câteodată povești cu zei și zeițe necunoscute și uneori poveștile lor se terminau cu totul altfel. Iosif, în schimb, îmi povestea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lungul pajiștii. Iosif și cu mine vedeam cum fiii Zilpei erau încet, încet adoptați de mama, pentru că Gad și Asher se rușinau de ciudățeniile Zilpei și, cum ea nu prea știa să facă nici pâine, cei doi se abonaseră la cortul Leei. Ei nu înțelegeau că Zilpa avea alte calități, că era neîntrecută la țesut și, din păcate, nu aveau cum să știe cât era de talentată la spus povești. Așa că aduceau micile lor daruri - flori, pietricele frumos colorate, fragmente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că Zilpa avea alte calități, că era neîntrecută la țesut și, din păcate, nu aveau cum să știe cât era de talentată la spus povești. Așa că aduceau micile lor daruri - flori, pietricele frumos colorate, fragmente din cuiburi de păsări - la cortul mamei. Ea le ciufulea părul și le dădea să mănânce, iar ei zburdau și se împăunau ca niște mici eroi. Pe de altă parte, cei doi gemeni, Tali și Issa, născuți de Lea, nu erau așa de apropiați de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împreună. Issa se ținea pe lângă Rahela, care părea vrăjită de atenția lui și îl lăsa să-i care lucruri. Tali devenise cel mai bun prieten al lui Dan, fiul Bilhei și cei doi obișnuiau să doarmă unul lângă altul în cortul ei. Stăteau cu gura căscată și-l ascultau pe fratele lor mai mare, Ruben care era, de asemenea, atras de liniștea și pacea care o înconjurau pe mătușa mea. Lea încerca să-i momească pe Issa și Tali să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea timp să tânjească după atenția a doi dintre atât de numeroșii ei fii. Și oricum, nu era ea cea care să fie lipsită de iubire. Când am surprins-o odată urmărindu-și unul dintre fii cum intră seara în cortul altei mame, am tras-o de mână. Ea m-a luat în brațe, m-a ridicat până când ochii ni s-au întâlnit și m-a sărutat mai întâi pe un obraz, apoi pe celălalt și apoi pe vârful nasului. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sale. Gura i se strâmba de acreală ori de câte ori era pronunțat numele lui Iacob. Cât despre tata, el era conștient de un lucru. Că, deși el era acela care înmulțise turmele, care umpluse câmpurile de lucrători și care adusese negustorii la corturile noastre, nu era nimic mai mult decât servitorul lui Laban. Plata care îi revenea lui era puțină, dar Iacob era un om foarte cumpătat și își gospodărea bine produsele și era foarte atent cu mica lui turmă de capre bălțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]