3,605 matches
-
depășit doar presupunând că universul este etern. A existat dintotdeauna și va exista întotdeauna. Civilizația apuseană a trebuit să aleagă între Aristotel și Biblie, care spune că universul finit s a născut din neant și va avea un sfârșit. Deși cosmosul biblic semitic l-a detronat pe cel aristotelic, ideea de univers etern, neschimbabil, nu a fost eliminată în totalitate, supraviețuind până în secolul XX. Ea l-a determinat pe Einstein să comită cea mai mare greșeală din cariera sa, după cum el
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
combustibilul, iar galaxiile vor deveni tot mai întunecate - și apoi vor rămâne reci și tăcute. Materia înghețată, moartă, a stelelor se va descompune, lăsând în urmă doar o radiație slabă, care se va răspândi în mod egal în întreg universul. Cosmosul va deveni o supă rece de lumină vagă. Va fi o moarte prin îngheț. Pentru Einstein, aceste idei erau de nesuportat. Ca și Aristotel, el pornea de la ipoteza implicită că universul era static, constant și etern. Singura soluție era să
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pas hotărâtor. Einstein nu a fost închis într-un azil. El venise cu idei și mai ciudate, și avusese întotdeauna dreptate. Însă de data asta nu mai fusese chiar așa de norocos. Chiar stelele au fost cele care au distrus cosmosul static și etern din viziunea lui. În 1900, Calea Lactee era singurul univers cunoscut. Astronomii nu prea aveau idee ce era dincolo de micul nostru disc prăfuit de stele. Deși ei detectaseră niște nori strălucitori, spirali, nu existau motive să presupună că
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
s-ar dezumfla de tot și, în cele din urmă, ar rămâne un simplu punct - punctul singular de la începutul timpului și spațiului. Acesta este zeroul primordial, locul de naștere al universului: Big Bangul, violenta explozie care a dus la formarea cosmosului. Din acest punct singular s-a revărsat toată materia și energia din univers, creând galaxiile, stelele și planetele care au existat vreodată și care vor exista la nesfârșit. Universul a avut un început, acum aproximativ 15 miliarde de ani, și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
prin natura asimetrică a bulelor expansibile, care s-au format și apoi s-au unit. Conform acestei teorii a inflației, energia nonzero din punctul de zero absolut a creat stelele și galaxiile. Zero poate deține, de asemenea, și secretul nașterii cosmosului. Așa cum reușesc să creeze particule, nimicul vidului și energia din punctul de zero absolut pot să creeze și noi universuri. Clocotul supei cuantice, nașterea și moartea spontană a particulelor, pot explica originea cosmosului. Poate că universul nu este decât o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
poate deține, de asemenea, și secretul nașterii cosmosului. Așa cum reușesc să creeze particule, nimicul vidului și energia din punctul de zero absolut pot să creeze și noi universuri. Clocotul supei cuantice, nașterea și moartea spontană a particulelor, pot explica originea cosmosului. Poate că universul nu este decât o fluctuație cuantică la scară largă - o singură particulă enormă care a luat naștere din vidul absolut. Acest ou cosmic a explodat, a intrat într-un proces de expansiune și a creat dimensiunea spațiu-timp
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
din ecuațiile lor, alții demonstrează că tocmai cel care poate râde la urmă este zero. Chiar dacă nu vor reuși niciodată să afle secretele nașterii universului, oamenii de știință se află pe punctul de a-i înțelege moartea. Soarta finală a cosmosului depinde de zero. Ecuațiile gravitaționale ale lui Einstein nu admiteau un univers static, neschimbabil. Îi hărăzeau, în schimb, alte destine, în funcție de cantitatea de substanță din cosmos. În cazul unui univers ușor, balonul dimensiunii spațiu-timp se poate extinde la infinit, devenind
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de știință se află pe punctul de a-i înțelege moartea. Soarta finală a cosmosului depinde de zero. Ecuațiile gravitaționale ale lui Einstein nu admiteau un univers static, neschimbabil. Îi hărăzeau, în schimb, alte destine, în funcție de cantitatea de substanță din cosmos. În cazul unui univers ușor, balonul dimensiunii spațiu-timp se poate extinde la infinit, devenind tot mai mare. Stelele și galaxiile ar sclipi din ce în ce mai slab, pierzându-se una câte una în depărtare. Universul ar deveni tot mai rece și ar suferi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
supernove sunt preliminare, dar devin tot mai solide, cu fiecare nouă observație făcută. Alte studii, destinate analizării emanațiilor de gaz sau numărului de lentile gravitaționale dintr-un câmp vizual dat, vin în sprijinul acestor rezultate, arătând, de asemenea, că întregul cosmos se află într-un veșnic proces de expansiune. Universul va muri prin îngheț, nu prin supraîncălzire. Răspunsul este deci gheața, nu focul, grație puterii lui zero. Către infinit și dincolo de el Oricum, chiar dacă descoperim o teorie completă, ea ar trebui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu zerourile din univers, logica nu mai are nici o putere. Iar teoriile cuantică și a relativității se dezbină. Pentru a rezolva problema, oamenii de știință și au propus să renunțe din nou la zero și să unifice regulile care guvernează cosmosul. Dacă vor reuși, ei vor înțelege legile universului. Vom ști ce reguli ale fizicii guvernează tot ceea ce se află între limitele spațiului și timpului, de la începutul cosmosului până la sfârșit. Oamenii ar înțelege toana cosmică ce a condus la producerea Big
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
propus să renunțe din nou la zero și să unifice regulile care guvernează cosmosul. Dacă vor reuși, ei vor înțelege legile universului. Vom ști ce reguli ale fizicii guvernează tot ceea ce se află între limitele spațiului și timpului, de la începutul cosmosului până la sfârșit. Oamenii ar înțelege toana cosmică ce a condus la producerea Big Bangului. Am afla ce este în mintea lui Dumnezeu. Dar, de data aceasta, este posibil ca zero să nu mai fie atât de ușor de învins. Teoriile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de vedere matematic, dar sunt la fel de inutile ca filozofia lui Pitagora. Teoriile lor matematice pot fi frumoase, solide, dând senzația că ar explica natura universului - dar pot fi și complet greșite. Oamenii de știință știu cu certitudine un singur lucru: cosmosul s-a născut din nimic și va reveni la nimicul din care provine. Universul începe și sfârșește cu zero. Anexa A Animal, legumă sau ministru? Se dau a și b, egale fiecare cu 1. Deoarece a și b sunt egale
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
acel potențial și să-l folosim iar aceia care au reușit măcar în parte sunt geniile, reperele la care ne raportăm. Prin ideile și inovațiile lor viața noastră s-a schimbat de la arcul cu săgeți până la prima rachetă trimisă în cosmos. Dacă putem să acceptăm că suntem și noi ființe extraordinare, că putem la orice vârstă să ne descoperim și să ne stimulăm genialitatea, dacă avem o strategie, determinarea și perseverența de a începe și a merge pe acest drum, atunci
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2981]
-
uneori, și suficientă) pentru orice reconstrucție filosofică. Șansele și limitele, problemele, intențiile și modelul de cunoaștere pe care le-ar întruchipa o asemenea disciplină sunt discutate de filosoful german amintit mai devreme, Max Scheler, îndeosebi în lucrarea Locul omului în cosmos.35 În perioada în care apăreau studiile de antropologie filosofică ale lui Max Scheler, în filosofia europeană se petrecea un alt fapt semnificativ pentru destinul problemei omului; este vorba despre încercarea lui Martin Heidegger de a interpreta într-un mod
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Prima stare a omului, după Renouvier, este identică dumnezeirii; legea lui Dumnezeu, justiția, este și a omului. Căderea, survenită datorită propriei sale voințe, îi corupe omului natura primitivă. Acum el trăiește în injustiție, în opusul legii lui Dumnezeu, iar natura, cosmosul, nu se află în puterea lui, deși, în prima sa stare, omul le era stăpânul. Istoria reprezintă faza căderii, a păcatului, a injustiției, a corupției "naturii" umane originare; societatea oamenilor, așa cum este ea croită în faza căderii în păcat, a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în vol. col. Logica științei, Editura Politică, București, 1970. SCHELER, M., L'homme et l'histoire, Aubier Éditions Montaigne, Paris, 1955. SCHELER, M., Le formalisme en éthique et éthique matériale des valeurs, Gallimard, Paris, 1955. SCHELER, M., Poziția omului în cosmos, traducere de Vasile Muscă, Editura Paralela 45, Pitești, 1995. SCHIFIRNEȚ, Constantin, Geneza modernă a ideii naționale. Psihologie etnică și identitate românească, Editura Albatros, București, 2001. SCHOPENHAUER, A., Fundamentale moralei, traducere de Tudor Reu, Editura Antet, 1994. SCHRÖDINGER, E., Ce este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umanismului, București, Editura Politică, 1987, p. 28. 34 Mihail Ralea, Explicarea omului, București, Editura Minerva, 1972, p. 3. 35 Max Scheler discută statutul antropologiei filosofice în mai multe lucrări, între care: Die Stellung des Menschen im Cosmos (Locul omului în cosmos), Darmstadtt, 1928; Philosophische Weltansschauung (Concepția filosofică despre lume), Cohen, Bonn, 1929 etc. 36 Richard McDonough, The Question of Being, the Nature of Life, and Heidegger's Mystical Theology, în "Idealistic Studies", 3/1998. 37 În legătură cu "antropologia tradițională", a se vedea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sublim dintre poeme"3, iar Divinitatea, Artistul Suprem. În această lucrare ce reprezinta, probabil, versiunea finală a teoriei estetice și metafizice a autorului 4, singura motivație ce legitimează actul poetic este încercarea de a răsfrânge, prin vers, armonia nemărginita a cosmosului. Poezia înseamnă cunoaștere (gnosis), iar poemul este o revelație a acestui "adevăr unic și armonios, de o evidență imediată și totală"5, ce decurge din manieră experiențială, idiosincrasică, prin intermediul căreia artistul vizionar ajunge la o înțelegere profundă a universului, în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de infatuare - "Între tratatele asupra Universului stelar, cu adevarat limitat, deși se presupune dintotdeauna că este nelimitat, nu cunosc nici unul care să garanteze deducțiile din individualitatea viziunii" [s.n]11. Apropiată de abordarea să, după cum el însuși recunoaște, este Kosmos [Cosmosul], de Alexander Von Humboldt (vol. I-II, 1845, 1847), o sinteză a opiniilor kantiene asupra unității fenomenelor naturale, căruia scriitorul i-a dedicat propriul eseu. Totuși, Edgar Poe evidențiază, chiar de la început, diferențele dintre abordările lor: El prezintă subiectul, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
riguros [s.n.] - dar vai! Procesele avute în vedere se situează dincolo de posibilitățile umane de analiză - iar evenimentele depășesc posibilitățile de exprimare ale limbajului uman20. Nașterea acestei particule materiale simple din nimic, împreună cu "infinită ei divizibilitate" reprezintă, așadar, misterul nedezlegat al cosmosului imaginat de Edgar Poe. Toate celelalte aspecte ale genezei repezintă acțiuni secundare, puse în mișcare de actul originar: Unitatea este tot ce afirm despre Materia originară creată; dar îmi propun să arăt că această Unitate este insuficientă pentru a explica
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
29 Materia și mintea sunt una în designul total. Gândul din om este congruent cu mecanismul universului. "[Ț]he most sublime of truths" [Cel mai sublim adevăr]30 ne dezvăluie astfel "baza pur geometrica" ([the]purely geometrical basis)31 a cosmosului: "The absolute Unity aș the source of All Things." [Unitatea absolută, ca sursă a Tuturor Lucrurilor.]32 O astfel de viziune a lumii rămâne, practic, inaccesibila omului obișnuit, care și-a pierdut capacitatea de a înțelege unitatea originară dintre spirit
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
extensive, tocmai pentru că durata umană poate îngloba în ea alte durăte, numai că acest lucru ține doar de trăire (vecu). Pe de altă parte, la Edgar Poe, aceeași "intrigă divină" - deopotrivă "adevărată" și "frumoasă", armonizând și unificând elementele structurale ale cosmosului, care, în acest mod, "avansează matematic spre propria împlinire" (advance mathematically to their fulfillment)77, guvernată de "reciprocitatea completă a adaptării" (the complete mutuality of adaptation)78 - , ne îngăduie, astfel, să identificăm "ordinea geometrica" a universului. Artistul, hrănindu-se, el
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Monos, pentru a regăsi acele "bucurii divine" pe care le trăiesc morții"30, care nu este decât o condiție pregătitoare a cunoașterii ultime - plăcerea - prin care artistul încearcă să recupereze sensul armoniei universale și să redobândească apartenența lui organică la cosmos, pe care apoi să le creeze în cititor. Poezie și cunoaștere "Artă este, cu siguranta, o viziune mai directă a realității." Henri Bergson. În "Puterea cuvintelor", apologul, în care poetul american ajunge aproape de comprehensiunea orfica a lumii - "prin glasul meu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prin glasul lui, iar cuvintele lui devin, atunci, "adevărate" și se transformă într-o laudă adusă Creației. Nu întâmplător, în parafrază barbiana, "imnul" renașterii spirituale ("un mare accent poesc", "tonul nunților rasei") cântat de Roderick Usher ce armonizează Sufletul și Cosmosul, lucru sugerat, printre altele, si de versurile din Béranger care servesc drept motto povestirii poești: "Son coeur est un luth suspendu; /Sitot qu'on le touche îl resonne"43 "[Inima lui este o lăuta suspendată; Deândată ce o atingi, răsună
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la intenția generală a Naturii [s.n.]62. Scopul poiesis-ului este să creeze acea stare de spirit exaltata, care nu este decât o condiție pregătitoare a cunoașterii ultime, prin care artistul recuperează sensul armoniei universale și redescoperă apartenența lui organică la cosmos 63. Mai aproape de Ion Barbu, continuând, parțial, linia de gandire kantiana, de la care se revendică și Edgar Poe, Henri Bergson crede că semnul distinctiv al genialității în arta constă în faptul că autorul percepe stări, experiențe, pentru care omul obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]