11,061 matches
-
Creativity: Beyond the myth of genius, Freema, New York. Wertheimer, M. (1945), Productive thinking, Harper, New York. Westfall, R.S. (1980), Never at rest: A biography of Isaac Newton, Cambridge University Press, Cambridge. Wimpenny, N. (1994), The development of Vincent van Gogh’s creative belief systems preceding his commitment to art, lucrare nepublicată, Teachers College, Columbia University. Wittgenstein, L. (1969), On certainty, Harper Row, New York. Wolpert, L., Richards, A. (1988), A passion for science, Oxford University Press, New York. Woolf, V. (1957), A room of
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pentru dezvoltarea creativității. Subiecții sau participanții la acest experiment sunt deseori studenți din instituții de învățământ superior care solicită credite suplimentare la cursurile de introducere în psihologie, deși uneori subiecții pot fi indivizi ce se autodeclară fără prea multă modestie „creativi”. În al doilea rând, cercetătorii din domeniul psihologiei pot întreprinde studii psihometrice asupra unor subiecți. De cele mai multe ori, astfel de investigații examinează subiecți în funcție de performanțele lor la așa-zisele teste de creativitate (Barron și Harrington, 1981). Mai puțin frecvente, însă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
asupra unor subiecți. De cele mai multe ori, astfel de investigații examinează subiecți în funcție de performanțele lor la așa-zisele teste de creativitate (Barron și Harrington, 1981). Mai puțin frecvente, însă, probabil, mai valoroase sunt investigațiile psihometrice care examinează subiecți cu incontestabile contribuții creative. Un exemplu clasic îl reprezintă seria de investigații întreprinse la Institute of Personality Assessment and Reseasch al University of California, Berkeley (de exemplu, Barron, 1969; MacKinnon, 1975), unde scriitori, arhitecți și alți subiecți creatori de renume au fost supuși unor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Scorurile la teste au fost apoi corelate cu scorurile obținute de un grup de control cu variabile similare de vârstă, nivel de pregătire și alte variabile pertinente. Scopul general constă în decelarea diferențelor individuale dintre acele variabile care relevă performanța creativă în condiții naturale. În al treilea rând, psihologii sunt capabili să examineze acei subiecți creativi cu statut creator indubitabil din moment ce s-au bucurat de o reputație considerabilă datorită contribuțiilor originale la dezvoltarea civilizației umane (Simonton, 1984d). Cu alte cuvinte, subiecții
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cu variabile similare de vârstă, nivel de pregătire și alte variabile pertinente. Scopul general constă în decelarea diferențelor individuale dintre acele variabile care relevă performanța creativă în condiții naturale. În al treilea rând, psihologii sunt capabili să examineze acei subiecți creativi cu statut creator indubitabil din moment ce s-au bucurat de o reputație considerabilă datorită contribuțiilor originale la dezvoltarea civilizației umane (Simonton, 1984d). Cu alte cuvinte, subiecții utilizați în astfel de studii poartă nume care „au marcat istoria” - nume ca ale lui
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
deseori supuse analizei de conținut - în scopul identificării acelor trăsături de personalitate și circumstanțe socioculturale care determină succesul sociocultural. În asemenea studii, creativitatea este, de obicei, evaluată în termenii excelenței diferențiale, un artist ca Michelangelo, de pildă, fiind considerat mai creativ decât un pictor de talia lui Hendrick Bloemaert (vezi Simonton, 1984a). Ultima și cea de-a treia metodă este denumită abordarea istoriometrică și constituie tema capitolului de față. După descrierea amănunțită a abordării, vom prezenta o scurtă istorie a dezvoltării
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ce se află în spatele „numelor, datelor și locurilor”. Astfel, când se aplică această metodă la cercetarea creativității, studiul istoriometric investighează circumstanțele sau predicțiile referitoare la constribuția experiențelor de viață, a trăsăturilor de personalitate și a factorilor de mediu asupra performanței creative. Această orientare nomotetică se distinge clar de abordarea idiografică, ce pune accent mai ales pe particularitățile distincte prin care se caracterizează acțiunile individului, fără a lua în considerare dacă respectivele principii se pot generaliza la grupuri întregi de indivizi (Runyan
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
elevi sau sau subiecți voluntari. În eșantioanele istoriometrice sunt incluse personalități care au „schimbat istoria” într-un domeniu important de competență. În cazul particular al creativității, cercetătorii istoriometriști vor studia persoane care au dobândit dreptul de a fi numite „genii creative”. Deseori aceasta înseamnă că participanții la un studiu istoriometric nu mai sunt în viață, însă nu ca o condiție obligatorie. Un câștigător al premiului Nobel pentru literatură sau știință se va califica, fără îndoială, ca subiect în investigație chiar dacă el
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
viață, însă nu ca o condiție obligatorie. Un câștigător al premiului Nobel pentru literatură sau știință se va califica, fără îndoială, ca subiect în investigație chiar dacă el este în viață; trebuie să evidențiem întrebuințarea formei de plural a sintagmei indivizi creativi. Aproape fără excepție, studiile istoriometrice necesită cazuri multiple, unde numărul N poate ajunge uneori la mii de creatori eminenți (de exemplu, Simonton, 1976f, 1988b, 1992c). Mărimea eșantionului trebuie să fie îndeajuns de mare dacă se dorește aplicarea sa la un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fie îndeajuns de mare pentru a garanta relevanța rezultatelor empirice în raport cu un statut nomotetic. Intenționăm să abandonăm acele rezultate care se limitează în general la creatorii de renume, fără a putea fi raportate în particular la orice gen de personalitate creativă. Pentru motive de siguranță, investigațiile istoriometrice se vor focaliza uneori asupra unui creator prototip, precum Beethoven sau Shakespeare, modele ale unui tip specific de activitate creativă (Derks, 1989, 1994; Ohlsson, 1992; Sears, Lapidus și Cozzens, 1978; Simonton, 1986e, 1987a, 1989b
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de renume, fără a putea fi raportate în particular la orice gen de personalitate creativă. Pentru motive de siguranță, investigațiile istoriometrice se vor focaliza uneori asupra unui creator prototip, precum Beethoven sau Shakespeare, modele ale unui tip specific de activitate creativă (Derks, 1989, 1994; Ohlsson, 1992; Sears, Lapidus și Cozzens, 1978; Simonton, 1986e, 1987a, 1989b, 1990b). Totuși, chiar și în asemenea cercetări, numărul variabilelor statistice va trebuie să fie îndeajuns de mare pentru a putea permite o analiză statistică mai complexă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și în asemenea cercetări, numărul variabilelor statistice va trebuie să fie îndeajuns de mare pentru a putea permite o analiză statistică mai complexă. Se recurge uneori la trucuri care presupun, de pildă, schimbarea subiectului de analiză de la individ la produsul creativ (compozițiile, piesele de teatru, poeziile etc.). Definiția prezentată mai sus face posibilă diferențierea istoriometriei de alte metode cu care este uneori confundată. Înainte de toate, investigația istoriometrică trebuie distinsă de psihoistorie și psihobiografie. Deși aceste demersuri de cercetare pornesc tot de la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetare a creativității! Primul studiu istoriometric a fost publicat în lucrarea Sur l’homme a lui Adolphe Quételet (1835-1868), astronom, meteorolog, matematician, sociolog și poet belgian. În această monografie revizuită în 1835 se află prima cercetare cantitativă asupra fluctuației productivității creative pe parcursul vieții. Concret, prin contorizarea numărului de piese de teatru create în timpul vieții de dramaturgii francezi si englezi, Quételet a descoperit că performanțele se distribuie de-a lungul unei curbe grafice al cărei punct maxim depinde de vârsta subiecților, iar
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
urmat calea de studiu de pionerat deschisă de Galton. Doar câțiva ani mai târziu, un botanist suedez pe nume Alphonse de Candolle (1873) a publicat o investigație istoriometrică a condițiilor de mediu care favorizează în cea mai mare măsură activitățile creative ale savanților remarcabili. La scurt timp după trecerea în noul secol, psihologul englez Havelock Ellis a publicat lucrarea A Study of British Genius, în care a identificat factorii biografici și socioculturali ce stau la baza dezvoltării personalității excepționale, inclusiv a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de fapt, din numeroase investigații anterioare, inclusiv din una dintre cercetările celebrului Edward L. Thorndike (1936; vezi și Simonton, 1984f), prezentarea unui asemenea tip tradițional de cercetare nu își are locul aici. Mai relevante discuției sunt studiile următoare despre geniul creativ care pot fi caracterizate fără echivoc drept investigații istoriometrice. Dintre aceste studii cu diverse teme, se distanțează cea mai semnificativtă investigație, monumentalul studiu întreprins de Catherine Cox (1926). Pentru a putea aprecia importanța lucrării, trebuie să o amplasăm într-un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
concepției exact până în momentul morții lor și în toate situațiile de viață care apar în acest lung interval de timp. Însă, pentru a ușura procesul, durata vieții poate fi împărțită în etape: etapa timpurie, în care individul își desăvârșește potențialul creativ, și etapa de maturitate, când își pune în practică potențialul acumulat (Simonton, 1984a). FUNDAMENTELE CREATIVITĂȚII. Revendicarea cercetării geniului creativ din momentul concepției sale de către istoriometriști nu este complet lipsită de temei. La urma urmelor, numeroși cercetători au preluat modelul studiului
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
timp. Însă, pentru a ușura procesul, durata vieții poate fi împărțită în etape: etapa timpurie, în care individul își desăvârșește potențialul creativ, și etapa de maturitate, când își pune în practică potențialul acumulat (Simonton, 1984a). FUNDAMENTELE CREATIVITĂȚII. Revendicarea cercetării geniului creativ din momentul concepției sale de către istoriometriști nu este complet lipsită de temei. La urma urmelor, numeroși cercetători au preluat modelul studiului de pionerat al lui Galton despre istoria familială (1869) în intenția de a tatona posibilitatea bazei genetice a creativității
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o predispoziție care ar reflecta modificări prenatale. Cu toate acestea, marea majoritate a investigațiilor istoriometrice s-au concentrat asupra următoarelor șase variabile de dezvoltare: ordinea la naștere - Galton (1874) a fost primul specialist în științele comportamentului care a asociat performanța creativă cu primul născut al familiei (Schachter, 1983) și multe alte studii au verificat ipoteza apelând la date biografice (Albert, 1980; Bullough, Bullough, Voight și Kluckhohn, 1971; Goertzel, Goertzel și Goertzel, 1978). Un aspect interesant este și faptul că legătura dintre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
multe alte studii au verificat ipoteza apelând la date biografice (Albert, 1980; Bullough, Bullough, Voight și Kluckhohn, 1971; Goertzel, Goertzel și Goertzel, 1978). Un aspect interesant este și faptul că legătura dintre ordinea la naștere și performanță depinde de domeniul creativ. În timp ce specialiștii în științe exacte și compozitorii de muzică clasică se numără mai curând printre primii născuți (Clark și Rice, 1982; Schubert, Wagner și Schubert, 1977; Terry, 1989), oamenii de știință revoluționari și scriitorii s-au născut cu precădere mai
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cu precădere mai târziu (Bliss, 1970; Sulloway, 1996). Există o corespondență contrastantă similară între liderii politici conservatori și cei revoluționari (Stewart, 1977); precocitatea intelectuală - numeroși cercetători istoriometriști au examinat legătura dintre precocitatea abilităților cognitive specifice într-un domeniu și performanța creativă din perioada adultă (Cox, 1926; Simonton, 1991d; Walberg et al., 1980). Tot sub această influență, menționăm cercetarea despre „experiențele cristalizate” necesare în orientarea creatorului către adevărata sa cale evolutivă (Walters și Gardner, 1986). Astfel de experiențe pot reprezenta intersectări întâmplătoare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
poezie, un text de matematică sau o pictură, cu potențial incitant pentru intelectul tânărului talent; traumele copilăriei - o altă serie de cercetări a vizat posibilele consecințe ale experiențelor traumatizante, precum pierderea unui părinte sau lipsa ambilor părinți, asupra dezvoltării potențialului creativ. Demn de interes este, mai ales, modul în care frecvența și intensitatea acestor experiențe poate dezvălui domeniul în care se manifestă creativitatea superioară, din moment ce creatorii din domeniul artistic par să provină din medii mult mai dezavantajate decât cei din domeniul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sau tradiția religioasă, imigrația sau legăturile familiale (Arieti, 1976; Berry, 1981; Goertzel et al., 1978; Lehman și Witty, 1931; Moulin, 1955; Raskin, 1936; Simonton, 1976a, 1986b; Veblen, 1919; Wallberg et al., 1980). Cu o semnificație aparte, se conturează predispoziția indivizilor creativi de a aparține unor medii familiale defavorizate; educația și pregătirea profesională - cercetătorii istoriometriști au evaluat și contribuția educației formale, precum nivelul de educație formală dobândită sau gradul de excelență academică (Goertzel et al., 1978; Hudson, 1958; Pressey și Combs, 1943
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
et al., 1978; Hudson, 1958; Pressey și Combs, 1943; Simonton, 1983b, 1986b). O temă strâns legată de această problematică este impactul pregătirii de specialitate asupra dezvoltării creativității (Gieryn și Hirsh, 1983; Hayes, 1989; Simonton, 1984e, 1986b, 1991b, 1992b). După cum geniile creative de mai târziu provin deseori din medii familiale marginalizate, tot la fel se manifestă și tendința celor mai mari creatori se distinge din medii educaționale sau profesionale nonconformiste; modele de rol și mentori - un număr mare de studii au abordat
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
la fel se manifestă și tendința celor mai mari creatori se distinge din medii educaționale sau profesionale nonconformiste; modele de rol și mentori - un număr mare de studii au abordat influența contactului cu modele, mentori și experți asupra dezvoltării talentului creativ (Sheldon, 1979, 1980; Simonton, 1975d, 1976f, 1977b, 1978b, 1984a, 1988b, 1992c; Walberg et al., 1980). Aceste influențe pot avea diverse consecințe: uneori încurajează dezvoltarea creativă, alteori descurajează evoluția (în special când presupune o imitare excesivă a acțiunilor celorlalți). Cel mai
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mare de studii au abordat influența contactului cu modele, mentori și experți asupra dezvoltării talentului creativ (Sheldon, 1979, 1980; Simonton, 1975d, 1976f, 1977b, 1978b, 1984a, 1988b, 1992c; Walberg et al., 1980). Aceste influențe pot avea diverse consecințe: uneori încurajează dezvoltarea creativă, alteori descurajează evoluția (în special când presupune o imitare excesivă a acțiunilor celorlalți). Cel mai probabil efectele pozitive apar atunci când talentul creativ este expus la un număr mare de modele și mentori din diverse medii (vezi, de exemplu, Simonton, 1984a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]