4,174 matches
-
ta trufie Arată că tu astăzi căzut ești în pruncie, Nevoie ai de-o cârje ruina-ți s-o supoarte Căci ai ajuns, sărmane, acum la prag de moarte. Ai fost odinioară gigant prin înălțime, Amar prin fanatizmu-ți, puternic prin cruzime. Ai revărsat pe lume și groază și rușine Și te-ai scăldat în sânge, pân’ ce ai dat [pept] cu mine: De-atunci au trecut secoli!... Plăpânda omenire S-a deșteptat, și numai tu stai în adormire. Ademenit de visuri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
De nu te-i duce cum ai venit! Ochiu-ți de șerpe nu mai mă-nșală El fericirea mi-a otrăvit; Schimbând-o-n soartă tristă, fatală, Du-te, dar, du-te cum ai venit! Ferul cel roșiu care-l apasă Mâna cruzimii p-un osândit, Mai adânci urme nici el nu lasă. Ci du-te, Iudo, cum ai venit! 13 Refrenul este subliniat în ziar. În Ghimpele de la 9 martie 1872. 408 addenda 12. Sarsailă, revistă satirică trisăptămânală editată de opoziția liberală
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu formulări memorabile. Una dintre acestea, citită recent, e Faillité de l’Université? (Gallimard, collection „Idées”, 1972), un eseu sociologic de Jean Fourastié. Autorul se îndoiește că dincolo de realizările tehnice putem vorbi de „progres”. Nu există - susține el - decît „erori, cruzimi, orori, eșecuri, reușite, sacrificii, devotamente, eroisme, sfințenii, care au constituit dintotdeauna condiția umană”. Mărturisesc faptul că, obișnuit cu teoria despre „progresul adevărului” și cu cea despre „progresul conștiinței”, afirmația sa m-a frapat. Nu spun că omul de azi e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca și Eusebiu Camilar. Stancu apare în romanul Satul uitat (Ed. Cartea Românească 1974) sub chipul lui „Zacîria poreclit Zacîr”, pescar pe lacul Razelm, blînd cu ființele adîncului pînă intrau în plasele sale, apoi, după ce le prindea, de o mare cruzime, izbindu-le „cumplit, cu muchea lopeții”. Camilar (care mi-a atras atenția odată asupra acestui episod) insinuează existența unei duble infirmități (fizice și morale) a personajului său: „Zacîria poreclit Zacîr era urît și temut de toată obștea. Piciorul un pic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
contradictoriu: de compătimire pentru inima sa îndărătnică, opacă, de admirație pentru cinstea sa sufletească, rară și în rîndurile cinului căruia îi aparține. *Am terminat de citit Călătorie la capătul nopții de Louis-Ferdinand Céline. E un roman uluitor prin cinismul și cruzimea constatărilor: amar, dur, pe alocuri insuportabil. Sensul lui e coborîtor: de la entuziasm la indiferență. Bardamu, personajul narator, face, finalmente, constatarea teribilă că a atins pragul de la care Robinson, figură de escroc și criminal, îi apare superior prin persistența într-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
locul, a devenit ea „sora lui Camilar”. Frustrare, pe de o parte; autocompensare, pe de altă parte. Lucru cert, relațiile lor sînt definitiv otrăvite. Sub o mască liniștită, dar frămîntîndu-și continuu palmele în poală, mătușa mi-o bîrfește cu neașteptată cruzime pe soră-sa. „Ți-o spun ca unui copil de-al meu”, își descarcă ea sufletul, asigurîndu-mă că totul e așa și nu altminteri. Sînt anunțat că mă va căuta și mătușa Catrina. Așadar, audiatur et altera pars... Am vizitat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mărginit în actele sale. Niciodată nu i s-au putut atribui marchizului de Sade care, în romane, făcea să curgă fluvii de sînge, decît două acțiuni dubioase și regretabile, și din care una a ieșit pe dos mai puțin din cauza cruzimii autorului decît a imprudenței lui”. Așadar, „învață să te judeci” ar trebui dublat de „învață să citești”! *Nașterea mea a fost o recompensă pentru părinți. Eram al treilea, și, întrucît primii doi copii le muriseră, neliniștea dacă voi trăi i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tace mîlc”. Savin privea derutat, cu gura întredeschisă. Povestea m-a umplut într atît de oroare, încît n-am reținut nimic din tot ce a mai relatat gazda noastră despre „dificultățile muncii educative într-o asemenea unitate”. Mă gîndeam: sînt cruzimi care-l arată pe om inferior animalelor! *Viorel Savin mi-a dat să-i citesc cea mai recentă piesă de teatru pe care a scris-o: Clopotul, despre 23 August. Personajele ei aparțin lumii intelectuale: un profesor bătrîn, refugiat din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
teamă, lașitate și minciună. În schimb, totul poate căpăta o altă înfățișare dacă fiecare dintre noi am încerca să trăim responsabil, ceea ce înseamnă, în primul rând, să nu mai acceptăm, în noi, seria de lașități și falsuri, de impuritate și cruzimi, să ne creăm un destin moral și spiritual cât mai adevărat, cât mai demn și prin aceasta să ne îndeplinim funcția noastră în lume, cum ar spune Anton Dumitriu. Aș dori să închei acest memoriu cu un citat din Bujor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu fizică, materială, ci izolarea spirituală, pierderea sufletească în neantul singurătății. Dar acolo unde este iubire, este și comuniune, în ciuda zidurilor, a gratiilor și a terorii. Pentru toată această dragoste consolatoare, îți mulțumesc, lume a iubirii creștine. Ura, răutatea și cruzimea se pierd în oceanul acestei iubiri. Să zicem «fraților» și celor ce ne urăsc pe noi. Am fost eliberat după 5 ani, 5 luni și 10 zile, la 20 august 1984, de la Securitatea din București. Încă din clipa arestării, m-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu ucigașii și am nădăjduit că voi putea sluji și cu arhiereii mei. Va veni oare și ziua aceea? Perioadele petrecute în diferite închisori au fost și crunte, și mai laxe, mai blânde chiar. Nu știu ce anume determina aceste oscilații, de la cruzimea cea mai inimaginabilă la politețe și larghețe, după cum nu știu ce a determinat eliberarea mea nesperată până în preziua scoaterii mele din închisoare. Dacă nu ar fi iubirea cu care oamenii m-au primit, lacrimile celor care m-au îmbrățișat, în casă, pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Istorie și memorie Carmen Chivu-Duță Cultele din România între prigonire și colaborare Mihai Albu Informatorul. Studiu asupra colaborării cu Securitatea Dorin Dobrincu (editor) Listele morții. Deținuți politici decedați în sistemul carceral din România potrivit documentelor Securității, 1945-1958 Marius Oprea Bastionul cruzimii. O istorie a Securității (1948-1964) Gabriel Andreescu Reprimarea mișcării yoga în anii 80 Mircea Stănescu Reeducarea în România comunistă (1945-1952). Volumul I: Aiud, Suceava, Pitești, Brașov Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (editori) Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa Liberă. Volumul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
neglijența” cu care trăiesc personajele... se referă la opoziția Cehov - Brecht! Întrebările cehoviene, fracționate, evazive În confruntare cu glacialul tipar brechtian, tăiat ferm, În răspunsuri drastice, lineare, poruncitoare. Un „tratament brutal”, scrie Sorin Titel, care avea oroare de brutalitate, somație, cruzime, infatuare, ar bloca „sensurile mai adânci” ale operei. Generoasă În sugestii asupra prozei (dar și asupra existenței) sale se dovedește distincția Între tirania timpului, cu temerile și apăsătoarea sa captivitate, comparativ cu „reveria” spațiului, ca șansă de evadare compensatoare. Într-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sunt de prisos. Încheiem deci aici, nu Însă Înainte de a aminti - pentru cei ce-au uitat - că trăim Într-o societate guvernată de legi. Care legi nu se discută, nu se propovăduiesc, ci se aplică. Ilie Purcaru P.S. Tot În legătură cu cruzimea nesancționată (deși legea prevede expres sancțiuni) la adresa naturii, a animalelor. În Flacăra, din 8 ianuarie a.c., Într-o „Scrisoare comentată”, aduceam la cunoștința organelor În drept sesizarea corespondentului nostru, Gheorghe Grigurcu din Tg. Jiu, al cărui câine, un Saint-Bernard, animal-monument
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a exilului refuză clișeele: soția germană a intelectualului român refugiat În străinătăți nu pare posesoarea unei existențe mai fericite decât cea a exilatului, chiar dacă otrava nostalgiei des-țăratului, a dorului după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a surdinelor, interceptate cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însăși tema, până la acea inconfundabilă identitate care este adecvarea puternic particularizată, inseparabilă, dintre miez și coajă: fructul proteic și peren În unicitate al artei adevărate. Da, recitind scrisoarea, am recitit romanele lui Ernesto Sábato. Faptele vizibile sunt aparent anodine În cruzimea banalității lor spectaculoase, de un aspru laconism. Adevărata „față” se relevă doar prin multiplicarea interiorității și a tranzitoriului, În fluide, stranii și negre oglinzi, Încrucișându-și, grotesc, carnavalul. „Întâmplarea” nu mai este doar efectul acțiunii celui care o declanșează, ci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe care Își construiește premisele tenebroasei utopii a terorii se află, virtual, În somnolența egoistă și năucă a oricui; pulsație fulgurantă, doar, adesea; patologică infirmitate, nu de puține ori, așteptând să fie activizată, manipulată, Încolonată În cazonele valorificări birocratice ale cruzimii și aservirii, ale duplicității, ale indiferenței abrutizante. Îngerul tenebrelor nu este doar cronica persecuțiilor la care este supus artistul care a de-mascat monstrul orb și rapace, nu este doar cardiograma frântă a unei lumi despiritualizate și totuși Însetate de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al bucuriei, inevitabilul ne pândește oricum la colțul neașteptat al unei clipe viitoare. Un tangaj nostalgic fusese vizita la Lido, Înaintea plecării spre Percoto și Înaintea gongului care declanșa Carnavalul venețian, care chiar satira morții o celebra, cu sarcasm și cruzime glumeață. În pregătirea evenimentului, măștile care manipulau tenebroasa față a plăcerii dominau toate vitrinele orașului. Carnavalul, dintotdeauna o burlescă sfidare iconoclastă a convenției, Înfruntarea bufonă a Morții, sărbătorea dezinhibarea, exhibarea. Sub protecția măștii, Însă. Transgresarea, ardentă eliberare erotică și sexuală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
universului concentraționar. „Nu știu dacă În Occident, Într-o societate liberă, aș fi fost capabil să scriu romanul cunoscut azi sub titlul Fără destin și care a obținut Înalta distincție a Academiei Suedeze”, declară Kertész. Menționând povestirile „limpezi, de o cruzime masochistă” ale lui Tadeusz Borowski din Spre gazare, doamnelor și domnilor, laureatul se Întreabă, cum s-a Întrebat, presupun, mereu În ultimele decenii și cum se Întreabă mulți dintre scriitorii marcați de aceeași stigmă: „ce aș mai avea eu În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dovedește că fără tatuarea sângeroasă a Istoriei, Înțelegerea ar fi fost sever limitată. Copilul bătrân B. nu mai poate digera iluziile, oricât de terapeutice, ale normalității. Instruit de timpuriu În „principiul răului”, George Koves, tânărul recunoscător pentru inestimabila Inițiere În cruzimea elementară și „simplă” a universului concentraționar, contemplase Împlinirile răului cu resemnare, fără lamentări sau indignare. Maxima lui Cioran („Sans l’enfer, point d’illusions”) poate fi inversată acum: fără iluzii, nu există infern. La „pokerul” existenței, jucat și În Kaddish
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de întrebare insolubile, de natură să-i zdruncine veridicitatea și planul realității probabile, construit din informații sigure, puse cap la cap într-o succesiune și o interpretare logică a bunului simț, care conduce la ideea unei asasinări sadice de o cruzime diabolică, sub semnul unei precipitări obsedante. Vom începe prin a reda mărturisirile directe în legătură cu cele întâmplate, din care se vor putea deduce convingerile martorilor, care au trăit în preajma evenimentului. începem cu mărturia lui Dumitru Banea, cumnatul și prietenul de inimă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
găsi aceste tehnici în industria armamentului și în criminalistică! Îmi și imaginam bombardiere și puști silențioase, explozive care să facă terci creierii și o mulțime de alte asemenea jucării. Uite-așa ar lua ființă o serie de organizații de o cruzime rafinată, nemaiîntâlnită. Posibil ca bătrânul să fi prevăzut toate aceste lucruri și de aceea nu voia să-și divulge rezultatele cercetărilor. Pentru asta îl apreciam și mai mult. S-a întors după ce făcusem deja cinci sau șase runde de calcule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de Marin Preda unul dintre debuturile cele mai interesante din anii ’40 în proza românească. O proză barocă, mitologizantă, în interiorul unor narațiuni parabolice. Ideea de a actualiza miturile este în spiritul epocii (Jean Cocteau, Jean Anouilh, Jean Giraudoux). Niobe sugerează cruzimea geloziei divine și singurătatea tragică a femeii. D. imaginează, în marginea mitului, un scenariu epic mai apropiat de necesitățile prozei moderne. Cei doisprezece copii ai mândrei Niobe capătă în acest fel o anumită identitate: unul este negustor, altul (Alfenor) își
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
experiența realismului psihologic, intelectualizant, din secolul al XX-lea. D. folosește o metodă complexă de a picta epoca și indivizii care o ilustrează: cronică socială, portret interior, analiza pasiunilor, descrierea vieții intelectuale și a mondenităților lumii politice, dar și a cruzimilor și lașităților, instabilității ei morale. Stilul narațiunii este liber, decomplexat, prozaic, ironic când este nevoie, stil de prozator cultivat care știe că pasiunile se pot fixa printr-o analiză rece și elocventă. Iese, la urmă, o tipologie care se ține
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
adolescență, vrea să scape de tutela unei mame posesive. El ia apărarea tatălui mediocru și onest și, când conflictul nu mai poate fi evitat, pleacă de acasă, înrolându-se voluntar în armată. Trimis pe frontul din răsărit, face acte de cruzime, apoi se arată plictisit („peste tot mi-e urât”) și, dezamăgit de ipocrizia generală, dispare nu se știe unde. Filip este artist și tablourile lui arată un număr de fantasme erotice care indică, pentru un ochi expert, un grav complex
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]