3,596 matches
-
scufița fermecată ce mă face nevăzută și te-aș ocroti în luptă. Scut m-aș face, să nu te atingă sabie, nici săgeată, nici pumnal să nu te-atingă... Ștefan râde încetișor, freacă în palme un smoc de busuioc, își cufundă obrajii și-i respiră adânc aroma de sfântă buruiană. Chiar m-ai vrăjit. Trebuie să mă descânt singur, altfel e cu primejdie mare, spune pe un ton serios și stupește de trei ori în vânt să nu-i fie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai visat și eu, mormăie el. Și eu care gândeam că o să spui că ți-ar fi plăcut să fii un leu... S-au întors lăstunii la cuiburile lor din turnul Nebuise... spune el, după care tace, face câțiva pași cufundat în gânduri și se întunecă. Aista-mi amintește că, de Sfântul Gheorghe, turcii ies la război. Turcii și iar turcii, oftează el, o clipă m-ai făcut să uit ... Să râd... Uitasem... În odaie năvălește Mihail, strigând: "Vin turcii!!" A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
paraclisului. Pe perete, Iisus, bătut în cuie pe o cruce mare de stejar, și umbrele pâlpâitoare ale lumânărilor ce-i joacă pe chip dau viață sfâșietoarei dureri că oamenii nu i-au înțeles jertfa. La picioarele Lui, îngenuncheat, Domnul Ștefan cufundat în rugăciune. Alături icoana aurită a Sfintei Fecioare și candela ce licăre nestinsă, Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, alți sfinți întunecați, uscați, afumați: sfinți bizantini. Pe o măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări, toate cele rânduite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îi biciuie obrajii înfierbântați cu o volbură de fulgi de zăpadă... "Dacă știam"... Viscolul îi spulberă cuvintele: "Dacă știam"... Închide fereastra și spune hotărât: Să mergem la Maria!... A?! Don Giovanni! se miră observându-l pe Don Batista în întuneric, cufundat într-un jilț, în fundul întunecat al paraclisului. S-a sfârșit Don Giovanni... îi pune el mâna pe umăr, iar Don Giovani, cu ochii roșii, își suflă nasul într-o cârpă. Nu s-a putut, îi spune Ștefan consolator. Du-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bir cu fugiții la Podul Înalt și care căpătaseră iertare Mahomed a poruncit să fie aruncați în apele Bosforului cu bolovanul de gât: să fie pildă celor ce-or mai păcătui ca dânșii. Ștefan tace. Se reculege... Face câțiva pași cufundat în el. Înalță capul, vorbește hotărât, răspicat, cu patimă, poruncitor: Iată! A sosit clipa! O singură cale avem! Înainte!... Șendreo! Să se facă strigare! "Moldova în primejdie!" Vodă-Ștefan cheamă "Oastea cea Mare" la luptă! Să se aprindă focuri pe culmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vom avea iertare. Sunt câteva lucruri, puține -, ce-s mai presus de viață și chiar de moarte... Dumnezeu să ne ierte. Vin tatarii! Vin și turcii! Ei drăcia-dracului, ia să vedem ce se mai poate face?! Închide ochii și se cufundă în el... "Mâța", șoptește Mihail, șăgalnic, dar nimănui nu-i a zâmbi măcar... Se așterne o tăcere adâncă. Un bondar bâzâie gros. Cineva tușește încetișor; ceilalți îl sâsâie cu degetul la buze. Mult n-au a aștepta. Ștefan deschide ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu vin. Șoptește obsedată: Da, Ștefane... ne vom afla odihna... Îți amintești, Ștefane, de nunta noastră? Îți amintești?... La sfârșitul ospățului, după datina voastră -, am băut cu toți nuntașii "paharul de Cale Albă"... Să ne fie " Calea" dreaptă, șoptește Ștefan cufundându-se cu privirea dincolo de coline, în primele raze ale răsăritului. Maria, cu ochii mari, fascinată, cu o stranie bucurie: Îl beau din nou... pentru o altă nuntă... Îl îmbrățișează cu o privire caldă, învăluitoare, ce-i mângâie pletele, umerii, spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
povestindu-ne cum o femeie, întorcându-se de la piață, își găsește soțul tot în pat. „Scoală-te, leneșule!”, îi strigă ea din bucătărie; constatând însă că bărbatul nu se grăbește să-i dea ascultare, se duce, bine dispusă, în dormitorul cufundat în semiobscuritate - ferestrele rămăseseră acoperite de perdele -, îl apucă și-l trage zdravăn de nas: „Scoală-te odată!”. Abia atunci își dă seama că omul ei e mort... * Cred că prin clasa a VII-a (se trecuse deja la numerotarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ceva”. Acest „ceva” s-a prelungit până spre zece seara, când, în sfârșit, ne-am urcat în mașină - o dubă pentru depanare, din acelea folosite de electricieni, cu bănci laterale - și am pornit-o. Acolo, în acea mașină în mers, cufundată în întuneric, am aflat - ghemuit pe un colț de bancă - vestea cea tristă. Cine mi-a spus-o? Parcă tata, căci mi se pare că și el era cu noi. Am izbucnit în plâns și am ținut-o așa o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
săptămână ne dăduse unele speranțe, recunoscuse acum și ea că nu mai este nimic de făcut. Încercam, în mașină, să înfiripăm cât de cât, o discuție, pentru a ne ascunde deprimarea. T. nu scotea însă nici un cuvânt, părea complet absent, cufundat în sine; cu capul coborât în piept, nu se uita nici în dreapta, nici în stânga. Și totuși, ceva i-a atras, la un moment dat, atenția. Treceam prin Crângași și undeva, pe un șantier probabil, oamenii aprinseseră un foc, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au fost scoase pe linoleum. Mai nou, Gălbenuș își cară prada din bucătărie în hol și acolo, pe covor (fața lui de masă) și-o devoră pe îndelete. Așa îi place lui! * „Fotoliile” și „sofalele” preferate sunt chiar trupurile noastre cufundate în fotolii, așezate pe scaune sau trântite în pat. Ni se culcă în brațe, pe picioare, pe piept, pe abdomen, în poală sau chiar pe umeri și ceafă, când stau la masă și scriu și poziția corpului meu, studiată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
zi de zi, clipă de clipă? S-ar mai chinui mielul, simbolul lui Hristos, mielul acela moale ca o cârpă, din care țiganul escroc făcuse obiectul „muncii” sale? Ar mai mieuna atât de jalnic, dis-de-dimineață, în spațiul dintre două blocuri cufundate în tăcere și indiferență, pisoiul acela abandonat? — Liniștește-te, liniștește-te, l-am întrerupt eu pe prietenul meu isterizat, privindu-l pentru prima oară ca pe un nebun, nu trebuie să vorbești așa... Ceea ce spui este... o blasfemie - și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
văzduh, și acolo, afară de țipetele furioase ale omului, n-ar mai fi amenințat-o nimic. Dar ca să se ridice spre cer, ar trebui să aibă forță în aripi. Rața era însă prea obosită. Tot ce putea face era să se cufunde. Dispăru deci în apă în timp ce omul, în mână cu o scurtătură grea de lemn, o aștepta la marginea copcii să revină la suprafață. Doar trebuia să respire. La o depărtare de douăzeci de metri mai era o copcă la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și nu-ți pârai eventual și vecinii, dosarul își urma cursul firesc, adică aveai toate șansele să ajungi la pușcărie, mai ales dacă nu erai membru de partid. În serile de iarnă, când întunericul se lăsa devreme, casa scărilor era cufundată în beznă. Lumânarea, cutia de chibrituri sau lanterna nu trebuiau să-ți lipsească din geantă. În bezna de pe scări se consumau idile fugare, vecinii se cunoșteau pipăindu-se, copiii învățau să se joace de-a oamenii mari, iar fetele rușinoase
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
anunțându-ne din timp în timp, convingător și bâlbâit că peste câteva minute vom sta la masă. Pe la ora 11 noaptea, am fost anunțați că mașina a pornit spre noi pentru a ne duce la centru, împreună cu voturile. Satul era cufundat în beznă la ora aceea târzie din noapte. Ne cam pierdusem speranța că vom sta la masă. Două femei scunde, grase și crăcănate, transpirate, însoțite de milițianul care radia de fericirea misiunii îndeplinite, au apărut cu un ceaun mare, plin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am amuzat de diferite întâmplări de prin comune. Fosta mea primăriță era o persoană veselă și pozitivă, glumea aproape mereu, de aceea era greu să nu o îndrăgesc, iar timpul trecea plăcut în compania ei. Pe nesimțite, totul s-a cufundat în beznă. S-a făcut noapte. Curentul electric era întrerupt. Pe la 196 geamuri se zărea câte o lumină slabă de la o lumânare sau de la o lampă cu gaz. Tu auzi vreo mașină?, am întrebat-o într-un târziu pe colega
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
instructor, de la care a primit dispoziție să meargă după noi. Primărița de la Șesu, după ce s-a văzut în mașină, în siguranță, a început să râdă în hohote, cu optimismul ei veșnic și debordant, amintindu-și de călătoria noastră pe șoseaua cufundată în întuneric, noaptea prin ploaie, în timp ce eu încă îmi mai ștergeam lacrimile. În scurt timp, optimismul ei a pus stăpânire și pe mine. Ne-am oprit la primărie unde a făcut un ceai fierbinte și de acolo, cu trenul de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ștefan Andrei și îmi ziceam că poate cuvântul lui a fost de această dată decisiv în fața "cântăreților cu ochi albaștri". N-aveam să scap de gândurile astea cât a durat zborul până la Santiago, 18 ore, deși am căutat să le cufund sau să le diluez în whiskyul oferit cu generozitate la traversarea Oceanului Atlantic. Vorba maestrului Cioran: "Oriunde am fugi, ducem iadul cu noi"! Am zburat cu TAROM-ul până la Frankfurt și de acolo ne-am continuat drumul cu un avion al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și de strigăte „Trăiască Iorga”, cum nu-mi fusese încă dat să aud. Câteva minute, emoționat el însuși, Iorga a așteptat în picioare să se potolească manifestația de dragoste a studenților, apoi a mulțumit mișcat și și-a început cursul, cufundându-se aproape în fotoliul acela cu rezemătoare înaltă ca de tron episcopal, cu ochelarii în mână, punându-i pe nas numai când se uita prin filele de note după câte o dată sau după câte un nume, și sfredelind cu privirea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
noi. Am luat-o pe fir, sperând să găsim un loc de trecere, fie o gheață mai trainică, fie un cot mai strâmt. Pierzând răbdarea, Labiș s-a avântat pe gheață. La jumătatea albiei pojghița a cedat; el s-a cufundat în apă până la piept și a ieșit pe malul celălalt șiroind ca un câine. Toate straiele i-au înghețat sloi în vântulețul de seară care începuse. Mie mi-a fost frică să-l imit, așa că am căutat o trecătoare unde
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
este mult mai precisă și frazele sunt mult mai incisive. Ocupă doar 10 pagini de caiet. Finalitatea asocierii este, acum, triplă: «Pentru propria sfințire, pentru mântuirea sărmanilor copii abandonați; pentru a arăta lumii de azi, atât de atee, atât de cufundată în mocirlă, că Dumnezeu există, se gândește și se îngrijește de făpturile sale...». Tot acum se reafirmă forma laică a componenților Casei: «Membrii Casei să fie seculari, să poarte nici o haină religioasă, dar să aibă virtuțile apostolului». În anii următori
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cartierul său general aflat vis-à-vis, pentru a sărbători arbitrajul și reluarea bunei tovărășii de altădată. La masă, șampania cea mai bună a curs în valuri, dar ofițerii bulgari, stilați, nu făcură onorurile decît pînă la limita îmbătării în care se cufundară sîrbii. Odată obținut acest rezultat, Savov, după ce se fotografie în atitudini deosebit de prietenești, îi atrase atenția lui Miscici că oamenii săi nu se prea țineau pe picioare și că tovarășii lor bulgari, mai echilibrați, ar putea să le fie de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
retragerii și cedîndu-i locul lui Laroche, pe care urma în felul acesta să-l reîntîlnesc după Roma și Varșovia, era Claudel, tot un prieten de la Roma și din timpul războiului din 1914 1918. El desfășura o activitate consulară foarte intensă, cufundat în problema materiilor "ponderabile și semiponderabile", fiind și creatorul, pe hîrtie, al faimoasei căi ferate denumită a Paralelei 45 în mintea sa, Bordeaux Odesa, realizată mai tîrziu, în parte, prin crearea Simplon Expresului; concepții de strategie economică foarte îndepărtate de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lucrurile și cu bunii poeți lirici, la fel cum cei cuprinși de frenezie coribantică nu sunt, când dansează, în mințile lor, tot așa nici poeții lirici nu sunt în mințile lor [s.n.] când alcătuiesc frumoasele lor cânturi ci, de cum se cufundă în armonie și ritm, ei sunt cuprinși de avânt bahic și stăpâniți de el - asemenea bacantelor care, când sunt în stăpânirea lui, scot miere și lapte din râuri, nu însă și când se află în mințile lor; cu sufletul poeților
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de el pe motiv că ar fi otrăvitor. Prin legendele și experiențele din copilărie (copil fiind, Dalí își închipuia că puii de cangur se înecau în marsupiul plin cu lapte al mamei lor), laptele devine expresia erotismului, morții și castrării. Cufundat în laptele călduț, țăranul lui Millet arată de parcă s-ar îneca în elementul maternal. Chiar și timpul s-a lichefiat, este moale și alunecos în Persistența memoriei (1931) ori în Ceasuri moi (1933). Imagini ale morții, ale excrementelor, mutilării ori
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]