3,638 matches
-
Întunecat, un Carlos pentru sufragerie și-un Gogol În mărime naturală, În dormitor, apropo, da’ cînd o să vă-nmîneze banii pe care i-ați cîștigat la concurs, ce concurs, ăla literar, nu știu, dați un telefon, dai telefon la casierie, Înlocuiești cureaua de transmisie, rola presoare, un dialog, o metaforă, o bujie, mai scoți un pom, lipești cu letconul cîteva contacte ale eroinei, oxidate de criză, de crampa scriitorului, cînd rămîi cu mîna strîmbată ca la loto, schimbi o rotiță dințată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toate uneltele au zburat peste bord. Strînsese piedica și, cînd peștele mușcase, Îl ridicase cu totul din scaun, așa că scăpase undița. PÎnă atunci o ținuse-n poală, cu un picior așezat peste mîner. Dacă nu și-ar fi dat jos curelele, l-ar fi tras și pe el. Am oprit motorul și m-am Întors la pupă. Stătea În fund și Își ținea mîinile pe burtă, unde-l lovise mînerul undiței. — Cred că-i destul pentru azi, i-am spus. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu vezi. Mai am un francez din Marsilia - Ăsta are umărul stîng În ghips și două răni care supurează Încă și a cerut să iasă din spitalul de la Palace special pentru spectacolu’ Ăsta; trebuie să fie prins de alții În curele cînd intră-n tanc și nu știu cum dracu’ reușește să lupte. Fizic, vreau să zic. Ți-ar frînge inima dacă l-ai vedea. Înainte era șofer de taxi, spuse și apoi se opri. Vorbesc prea mult. Oprește-mă cînd vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Piticot, ai complicat nițel lucrurile, așa c-ar fi mai bine s-o luăm din loc. Ticăloșii Ăia n-au cum să fie așa de proști cum par. Poate că doar au băut prea mult. Nick Închisese rucsacul, Îi strînsese curelele și acum Își trăgea mocasinii. Își puse brațul pe umerii soră-si: — Ești sigură că vrei să vii cu mine? — Trebuie, Nickie. Nu fii slab și nehotărÎt tocmai acum. Doar am lăsat biletul. — Bine. SĂ mergem. Poți să duci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
îi strălucesc ochii ca motanului lângă oala cu smântână - l-a pus în țeapă pe ovrei Vasile Hliboceanu. Sporovăind, nici nu și-au dat seama că au ajuns deja departe de târg. Sleaul se întindea spre zare șerpuind ca o curea cât se vedea cu ochii. Fața lui Mitruță Ogaș părea străluminată de un soare interior. Deși nu-și exterioriza bucuria adusă de hotărârea lui Aizic, oricine își putea da seama de noua lui stare. Privirea îi zbura mereu spre zarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se Întărește Împotriva voinței mele. — Lasă-mă În pace... lasă-mă În pace... — Haide... Mi-a scos afară pula și mi-o suge și noi plîngem, plîngem pentru Shirley nu nu nu plîngem pentru noi și ea mi-a scos cureaua și eu zic: — Nu nu zău Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, iar ea Își dă hainele jos, ia șnurul din geantă și Îl Înfășoară În jurul propriului ei gît. DÎrdîi și tremur și am nevoie de cocaină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
din geantă și Îl Înfășoară În jurul propriului ei gît. DÎrdîi și tremur și am nevoie de cocaină, e În buzunarul meu și trebuie s-o văd pe Shirley sau pe Carole... de ea am nevoie... dar ea mi-a strîns cureaua În jurul gîtului Înainte de-a putea spune ceva, iar unghiile ei vopsite și ascuțite mă Împung În prepuțul semi-erecției mele, mă Împinge pe canapea și e oribil, Își Împinge pizda În ea Împotriva dorinței mele și o izbește de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de campanie din furgonul pe care era nevoit să-l abandoneze. Își alese actele personale ș-ale companiei, le puse în buzunarul interior al uniformei. Într-o raniță își înghesui uniforma nouă, învelită mai întâi într-un ziar, un prosop, cureaua lată din piele pe care-și ascuțea briciul, și alte câteva lucruri pe care le considera indispensabile. Aruncă o ultimă privire conținutului lăzii de campanie, în care-i rămăseseră schimburi curate, cărți și ziare, o încuie și-o părăsi în mijlocul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cu eul profund. Creierul i-a fost mereu liber-liberal. Cum institutul nu putea să-l mai încapă, a ajuns să predea la Universitate un curs opțional Ieminescu. La pensie a ieșit după tergiversări. "Nu mă pensionez. Pe mine mă ține cureaua. Ieu rămîn". Mai avea energie și pentru polemica dură cu Carp: "Ești o secătură totală care i-a lins pe Stalin și pe Ana Pauker. Ai rimat Dej cu viteji". "Nu ieu, Jebeleanu". "Aha, i-ai furat rima. Totdeauna ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
inși din etnia maghiară se folosesc de numele lui și al U.D.M.R.-ului pentru a face bișniță ordinară, pentru a înșela oamenii creduli? Până se vor limpezi lucrurile, să ne bazăm pe noi înșine, să mai strângem un pic cureaua, în așteptarea unor vremuri mai bune și pentru noi, oamenii de rând. Partea a II-a Revin asupra aceleiași probleme, la o lună. Ieri, 16 decembrie, pe la orele 1530, soneria mă avertizează că cineva grăbit dorește să-i deschid ușa
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
greu. N-am înțeles niciodată cum poți să trăiești din scris. Tocător de mare capacitate? Doamne, ce le poate trece unora prin minte! - Fii îngăduitor, nu toată lumea poate să studieze cadavre descompuse și să întocmească rapoarte. Îi veni să scoată cureaua și să-i tragă vreo două peste fesele bombate. Se abținu, deși știa că în urma unor astfel de momente primea o răsplată sexuală suplimentară. - Mâine vii? Femeia închise televizorul și ridică un picior în aer, admirîndu-și pulpa și glezna. Se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
podea Într-un vârtej de tul și șifon și părea că s-ar potrivi mai bine la o petrecere În aer liber din Charleston. Una dintre fuste era din material decolorat de jeanși și avea gata prinsă la brâu o curea gigantică din piele maro, iar alta era confecționată dintr-un soi de material sclipitor, argintiu, cu dublură tot argintie, dar ceva mai opacă. Ce naiba să facem noi cu toate astea? — Sfinte Sisoe, s-ar zice că Mirandei Îi plac fustele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
muncit deja de douăsprezece și puteam În sfârșit să stau jos pentru prima dată pe ziua de azi. Tocmai când deschideam Hotmail-ul În speranța unor mesaje interesante de la diverse persoane din afară, ea a ieșit din birou. Jacheta strânsă În curea Îi scotea În evidență silueta, oricum foarte zveltă, și se asorta perfect cu fusta strâmtă de dedesubt. Arăta trăsnet. — Ahn-dre-ah. Cafeaua latte e rece-gheață. Nu Înțeleg de ce. Doar ai fost plecată destul de multă vreme! Adu-mi alta. Am inspirat adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe covor, pentru ca ea să le inspecteze, biroul Mirandei s‑a metamorfozat Într‑un bazar de‑al beduinilor - care semăna, din Întâmplare, mai mult cu un magazin de pe Madison Avenue decât cu Sharm‑el‑Sheik. Un redactor Îi arăta o curea de piele de șarpe de vreo două mii de dolari, În timp ce un altul Încerca să‑i vândă o geantă mare Kelly. Un al treilea Îi flutura prin fața ochilor o fustă scurtă Fendi de cocktail, iar altcineva Încerca să o convingă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
constantă a relației noastre. Dar Înainte de a apuca să termin de format numărul, m‑am pomenit cu Stef lângă mine, cu Planul de Război În domeniul accesoriilor pentru Paris, surescitată de succesul vizionării cu Miranda. Adusese cu ea poșete și curele și bijuterii și ochelari de soare care trebuiau discutate, așa că am pus receptorul În furcă și am Încercat să fiu atentă la instrucțiunile ei. ↔ Gândind logic, un zbor de șapte ore În pantaloni de piele strânși pe corp, sandale deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de nici un fel, mă auzi? — Da, Miranda, am zis eu și am scris totul cât am putut de repede În carnețelul Smythson pe care cei de la departamentul de accesorii Îl puseseră În valiza mea, laolată cu mormanul de poșete, pantofi, curele și bijuterii. Eram În mașină, În drum spre prezentarea de la Dior - prima prezentare pe care o vedeam - și Miranda mitralia instrucțiuni, fără a ține cont de faptul că dormisem mai puțin de două ore. Unul dintre recepționerii lui Monsieur Renaud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fibrele gândului În el și cu tot corpul mă voi arunca spre mal efectuând acele mișcări ritmice pe care le-am observat la marii Înotători, acei bărbați frumoși ce trec Oltul cu corpul pe jumătate afară, cu hainele strânse În curea, ținute În dinți să nu se ude; gata, respirație, Încordare, salt; țâșnesc ca un pește Într-un torent de mișcări, mă scufund, Înghit apă, mă pierd, revin la suprafață; refuz să gândesc la altceva decât la mișcarea ritmică a brațelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi fost mai reticentă? Încep s-o urmăresc În IMAGINAȚIE, mă concentrez și, deodată, o văd elevă În clasa a XI-a la Liceul din Slatina: calc În urma ei cu Irimescu urmărind-o când ieșim de la ore, are sandale cu curele largi; de câte ori ridică piciorul, i se descoperă talpa, mai precis, pielița străvezie din mijlocul tălpii, acolo unde se formează o adâncitură; se vede că are puțin platfus, ceea ce o și Împiedică să meargă mai vioi. Aerul acela de Încetineală maiestuoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în mâna îmblînzitorului, gata să se abată în fiece moment, Trifon Guju își legănă deodată trupul, parcă și-ar fi strâns mijlocul cu o curea, și izbucni cu glas spart: ― Ia stai, cucoane, că noi nu ne-am sculat de florile mărului... Glasul lui se încurcă și se ciocni în văzduh cu glasul bătrânului Miron Iuga. O clipă glasul lui Iuga, surprins, se înecă. Dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jura că n-are să se astâmpere până ce nu va zdrobi căpățâna ofițerului care comandă trupele, măcar de-ar fi general. Tăcut și încruntat, Serafim Mogoș avea de asemenea o armă, chiar pe a plutonierului, pe care o purta agățată de curea pe umăr ca un recrut silitor, cu toate că nu făcuse armată niciodată. In dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tine, brusc, ca înțepat în fund... tocmai când ai vrea să-l mai ții în brațe. Și, ca și cum și-ar fi amintit că locul lui nu-i acolo, începe să-și caute hainele. Cel mai tare mă enervează zgomotele alea, cureaua care clănțăne și se strânge, fermoarele care se închid. Și, în loc de orice altceva, se întoarce și zice : Eu m-am gândit să plec la muncă în Anglia. Peste șase zile trebuie să mă prezint la un spital de pe-acolo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-mi fie strânsă în jurul pieptului, doar pentru a fi dată jos după-amiaza devine nu doar plictisitor, ci și obositor. Eunucii și doamnele de onoare poartă tăvi și mărșăluiesc încoace și încolo prin fața mea cu rochii, lenjerie de corp, accesorii, ornamente, curele și ace de păr. De-abia aștept ca ritualul să se termine. Aș fi preferat ca ei să-mi spună unde sunt lucrurile astea și să mi le iau singură. Dar nu am dreptul să schimb regulile. Încep să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îl piaptănă, mi-l răsucește în sus. În această dimineață, încearcă să-i dea forma unei lebede. Toată treaba asta mă enervează și devin iritată. Pentru a mai liniști apele, An-te-hai mă întreabă dacă aș vrea să aflu detalii despre cureaua împăratului Hsien Feng. Îi spun că nu mă interesează. — Cureaua are, desigur, culoarea imperială, galben strălucitor, începe An-te-hai fără să mă ia în seamă. E opera veritabile arte meșteșugărești manciuriene, funcțională, dar minunat de frumoasă. Văzând că nu obiectez, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încearcă să-i dea forma unei lebede. Toată treaba asta mă enervează și devin iritată. Pentru a mai liniști apele, An-te-hai mă întreabă dacă aș vrea să aflu detalii despre cureaua împăratului Hsien Feng. Îi spun că nu mă interesează. — Cureaua are, desigur, culoarea imperială, galben strălucitor, începe An-te-hai fără să mă ia în seamă. E opera veritabile arte meșteșugărești manciuriene, funcțională, dar minunat de frumoasă. Văzând că nu obiectez, el continuă: Este întărită cu păr de cal și ornamentată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să n-o chinuiți, bine? Aprobări din toate direcțiile. —Salut, am spus, pe un ton miorlăit. — Ea e Skye, Începu Elisa, arătându-mi o fată ascuțită, În jeanși indigo Închis, cu un tricou mulat, negru, cu mânecă lungă și o curea lată de cinci centimetri cu o cataramă uriașă, cu strasuri, și cea mai extraordinară pereche de cizme de cowboy pe care o văzusem vreodată. Era suficient de frumoasă ca să-și permită o tunsoare scurtă ultra-băiețoasă, care nu făcea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]