5,260 matches
-
aplecat și-a pupat-o de două ori, cu dragoste. Muierile spălară băiatul și-l înfășurară în cearșafuri proaspete, încălzite pe sobă. Cocoșată îl freca ușor cu palmele pe picioare și-l descînta: - Să fugă ca iepurele și să fie deștept ca vodă! zicea trecîndu-i degetul mare peste frunte. A lui Matei i-a înnodat buricul, legîndu-i-l cu sfoară roșie, 1-a închinat la sfântul Gheorghe din perete și 1-a uns cu untdelemn. Au trimis, după aceea, ploconul la naș
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în pături flocoase, cu căciulile pe cap. Ningea des, cu fulgi mari. Stere, cu dogarul și cu nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de rachiu și de vin, clătinând deștepți din cap, că le plăcea; apoi cotețele cu animale și păsări - curte de gospodar, fără îndoială. Cârciumarului u creștea inima de bucurie să le spună că peste toate el se afla stăptn, și cu a lui, adăugase de urechile socrului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Copilul se uita la mușterii și nu spunea nimic. Câte unul îl îndemna să-i guste țuica: -Ia, zgaibă! Băiatul punea țoiul la gură și-l dădea peste cap. - Bravo, seamănă lui tat-său! râdeau ăilalți. Se supăra vreunul mai deștept: - De ce vă bateți joc, mă, de sufletul țâncului ăsta? De ce-l otrăviți? - Cine-l otrăvește?! îl învățăm! se făleau ăilalți. - Să știe de mic! Copiii erau însă deprinși cu toate relele. Ascundeau țigări prin buzunare și fumau pe maidan, câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și făcea de dragoste la fetele nemăritate. Arăta lung și gălbejit. El fura zmeiele țuicilor și începuse să bea și țuică. Se lăuda că fusese la femei, dar ceilalți nu-l credeau, pentru că prea n-avea de unde. Pe urmă, mai deștept se afla Petre al tâmplarului, care făcuse trei clase primare și știa și Crezul. Ăsta se pricepea să arunce sticloanțele și să facă praștii. Avea un ciorap plin de bile vopsite. Îl purta legat la brâu de curea. Mai era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucrează mai subțire, cu lama, cu briciul, s-au făcut șuți. Noi tâlhăream la drumu mare, era altceva. Găinari proști! Puneam pucioasă în gura cotețelor, amețeam corcovițele și le băgăm capul sub aripă, să nu țipe. Ziceam că sîntem niscaiva deștepți! Da când mă uit la ei, mă minunez: uite, bă, că proști mai eram! Frații trăiesc o lună dintr-o gaură. Așa, aveam și noi ponturile noastre. O dată, în tinerețe, cu banda unuia Toropeală, am tăiat o mahala întreagă, la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gură. Saloanele erau luminate de lămpi cu gaz și puteai să joci la ziuă cum voiai - și pe dușumele. Servitoarele nu se supărau dacă le înghionteai pe afară. Se dusese timpul lui! Se ridicau altfel de hoți, mai spălați, mai deștepți. Trase cu ochiul la Nicu-Piele. Nici lui nu-i ședea bucățica-n gât. Parcă-l înțepa cineva în spate, așa se proptise de lemnul scaunului. Îi venea să-l tragă de mână și să-i spună: "Hai, mă, că aici
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numai seara. La școală se dusese greu, dar îi plăcuse și, când s-a întors cu coronița de frunze și medalie în piept, a ieșit toată strada s-o vadă. - A luat aia mică primu, șopteau muierile pe după porți, fată deșteaptă, ce vrei, păi cui să semene? N-a făcut-o mă-sa cu impiegatu? Despre lucrul acesta oamenii știau câte ceva, dar vorbeau pe ascuns, pentru că nu se făcea să audă domnul Aristică. Adevărul era 250 că mai demult, când coana
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din vinile lui de bărbat căzut în tagma bețivilor. Veta nu semăna nici cu coana Marioara, nici cu domnul Aristică, și baba Marghioala se îndoia ea însăși câteodată dacă aducea măcar cu impiegatul. Pe fată o iubeau toți pentru că era deșteaptă. Ea scria femeilor scrisori la neamurile din provincie și pomelnicele bătrânelor pentru vineri seara. Tramvaistul vrusese s-o dea la învățătură mai departe, însă acolo nu-i mai plăcuse fetei. A stat un an la liceu și-a fugit. Nici
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ha, ha, ha, ia te uită! - Dar cum credeai? Vindec boalele... - Știi dumneata să vindeci? Fugi d-acilea! Păi dacă-ți arăt frunza sunătoarei, habar n-ai ce să faci cu ea! Și se burzului: Zău, credeam că ești mai deștept! Am să te duc la baba Aglaia să te învețe cum se scoate junghiul cu foarfecă! Uite, pui pariu că nici ventuze nu știi să pui! Chiriașul tăcea. - Ei, de ce nu vorbești, grăiește, știi sau nu știi? - Nu știu. - Păi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o scânteie, de soare noaptea, și te iubesc. Și ochii tăi, topite stele a dimineței, privesc atât de adânc, atât de ferice de adânc în noaptea sufletului meu, cât te visez veghind și, de dorm, la imaginea luminei lor sunt deștept. Poți oare gâci simțirea cu care am scris, înger? ... O nu! În viața ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimicește inima. O nimicește! închipuește-ți că dintr-un om cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și rotunde erau unite asupra capului. Gâtul încă se vedea, iar peste sân era trasă plapoma de lână aurie. M-am apropiat de pat... ea dormea. Am îngenuncheat lângă pat, am dezbinat mînele de deasupra capului ei fără să o deștept și, trăgând mânuța ei albă și dulce pe inima mea, o țineam asemenea unui odor în amândouă mînile și-o sărutam ca pe-un copil. Apoi șezui pe pat lângă ea, așa încît îi priveam în față. Proptindu-mă în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să se simtă bine din nou. Capcana nr. 37tc " Capcana nr. 37" Atunci când nu Înțelegi că În toate organizațiile se formează diferite grupuritc " Atunci când nu Înțelegi că În toate organizațiile se formează diferite grupuri" „Pedeapsa celor care se cred prea deștepți ca să se bage În intrigi de culise este că ajung să fie conduși de oameni mai Înceți la minte.” Platon Mă aflam la un interviu care, la vremea aceea, mi-ar fi oferit oportunitatea primei mele slujbe ca manager. Discuția
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
voi a fost curățenia din fabrică. Puteai să mănânci de pe jos!”. Ați văzut? Comanda a fost asigurată prin intermediul efortului Ă vechi de când lumea Ă de a face curat. Părerea mea despre președinte a trecut de la „obsedat de curățenie” la „tip deștept”. Dar să nu sărim calul! Tema curățeniei la locul de muncă abordată la seminarele pe care le țineam părea să aducă Întotdeauna la suprafață povești interesante. În timpul unei pauze, una dintre participante mi-a povestit o Întâmplare petrecută unui șef
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Liturghia Bisericii confirmă natura mai degrabă sacramentală a acestor doi mari piloni ai Revelației. Fiind absorbite și transformate de orientarea doxologică a cultului, nici Scripturile, nici Crezul nu pot rămâne niște texte colbăite, așteptând pe rafturile bibliotecilor ca un interpret deștept să le descopere noima. Rostirea Crezului plasează Numele lui Hristos - „mai presus de orice nume” (Flp. 2,9) - în cazul vocativ, iar nu acuzativ sau nominativ. Cu greu poate fi trasată limita între dimensiunea narativă și aspectul liturgic al Crezului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
2. Gestionarea situațiilor de criză educaționalătc "6.2. Gestionarea situațiilor de criză educațională" Daniel Gheorghe Luchian, în interesanta lucrare Managementul în perioade de criză (Editura Economică, București, 1997), arată că „în perioada de criză oamenii proști dau faliment, iar oamenii deștepți se imbogățesc”. Înainte însă ca să fie introduse corective ori demersuri de soluționare, în procesul de stingere și eliminare a crizei respective, trebuie să fie statuate demersurile de diagnoză inițială a fenomenelor, de analiză, de elucidare, de investigare. Astfel că prima
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
ale cadrului didactic în situații de criză educaționalătc "7.1. Stiluri de intervenție ale cadrului didactic în situații de criză educațională" Daniel Gheorghe Luchian, în amintita lucrare dedicată situațiilor de criză educațională, arată că „managerii proști dau faliment, iar managerii deștepți se îmbogățesc” la confruntarea cu un asemenea moment. Explicația acestui fenomen este găsită de autor, preocupat mai ales de soluționarea situațiilor de criză economică, în faptul că „managerul prost este pasiv”, intervențiile acestuia caracterizându-se astfel: - stă și așteaptă să
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
în vizuina lui, alături de ceilalți confrați derutați. Consumă ultimele rezerve. Impune confraților strângerea curelelor și un regim de austeritate. Este livid, morocănos și ofticat”. În contradicție cu stilul de intervenție al managerului prost, categoria denumită de Daniel Gheorghe Luchian „manager deștept” este activă. Caracteristicile acționale ale acestuia în raport cu situația anterioară sunt următoarele: - restrânge activitatea organizației la cote minime; - deleagă responsabilitatea prin numirea unui adjunct la conducere el fiind disponibil în permanență pentru eventuale deplasări în scopuri publicitare și de imagine; - focusează
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
minim”, de criză; - „lucrează în avans sau pe datorie și vinde sub prețul pieței”; - încheie înțelegeri ferme pe termene scurte; - motivează subalternii angajându-i pe toți în procesul de soluționare; - premiază negociatorii și subalternii. Metaforic el „este ca un șobolan deștept și activ, trimite toți confrații în exterior să adune de mâncare. Fiecare aduce ce poate în vizuină. Depozitează proviziile. Le gestionează bine. Este grăsuț, mucalit și bogat”. Dincolo de jocul rafinat al cuvintelor, caracterizarea stilurilor de intervenție ale managerilor în situații
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
mea din urmă și ultimul suspin.” Două remarci putem face privitoare la aceste versuri: diafanitatea, Întîi, a portretului, și asocierea, apoi, a erosului cu simțul creației. Dragostea și poezia constituie un binom binecunoscut. Cumpătatul părinte dă semne de nerăbdare. Erosul deșteaptă În el acel nesațiu sacru față de obiect, nesațiu pe care-l Întîlnim și În alte Împrejurări: „Și-n sacra mea ardoare ferice voi sorbi...” O imaginație mai bogată aduce Zburătorul, capodopera lui Heliade după opinia aproape unanimă a criticii literare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vîntu-n zbor”. În fine, zburătorul apare În timpul unei insomnii grele și al unei „nemișcări pline” a universului: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul său cel negru, de stele semănat, Destins cuprinde lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat...”. Starea onirică facilitează pătrunderea mitului erotic, iar mitul erotic ia, la Heliade și la un lung șir de poeți, forma unei himere care, furișată sub chipul unui flăcău cu vinele golite de sînge, declanșează ceea ce am văzut
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
biruiește, Ele sînt a lui dorințe, pentru ele să jărtfește. Pacea lui nu-i vro pace sau de arme contenire, Ci este după răceală a dragostei Înnoire. Războiul lui nu-i spre moarte, ci spre dulce pătimirea, Cari-nghimpă și deșteaptă și iuțăște toată firea.” Poemul acesta (și, În genere, toate versurile lui Conachi) se grupează În jurul unei vaste figuri a oximoronului. Relația rece - cald, dulce - amar este urmărită pe toate planurile. CÎteva definiții sînt fine. Pentru Amor, zice Într-un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sfii de filosofi, fără să aibă milă de tineri, și chiar de săraci, săgetează piepturile, le Înflăcărează sîngele, și atît Îi aruncă În călduri grozave, Încît mulți Își zmintesc simțirile și se pomenesc ca cei lunateci În somn, și chiar deștepți vorbind aiurea, neștiind cum și către cine. Ba Încă unii rămîn zmintiți pentru totdauna, fără a-și mai putea găsi leacul, și din Spitalul Amorului ajung În Spitalul nebunilor (la Balamuc); alții cad În melanholie și Încet-Încet se topesc și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un prețuitor al acestui gen de lirism: „Luniță luminătoare Și stele strălucitoare, Luminați mai cu tărie Scumpa mea călătorie. Dați lumină Înfocată PÎn cărarea-ntunecată. Să văz drumul d-a mă duce La iubita mea cea dulce, Carea tristă și deșteaptă Cu dor mare mă așteaptă, Ca să ajung cît mai tare, Să-mi dea dulce sărutare.” Prin Anton Pann muza poeziei erotice românești coboară la periferia tîrgului. Trece din iatac În circiumă. Tonul jălalnic capătă, fatal, o notă Înveselitoare. Pasiunea tristaniană
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ți lăsa puf galben pe nas... Minți, râse Coltuc. Cum să-i simți mirosul dacă pentru tine ea nu există, ba să te mai și îngălbenească pe nas... Eu cred tot ce spui, se dezvinovăți Melania. Mereu ai fost mai deștept decât mine. Uite câte cărți ai citit... De-aia te și iubea mama pe tine mai mult... Mereu mă gândesc la ea, șopti Coltuc. Cum ar fi fost să ne jucăm... Ea nu s-a jucat niciodată cu noi, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
limpede : „Eu sunt calul care vorbește, pot să vă traduc ce necheza adineaori omul ăla prostănac. Pot să recit și să cânt. Pot să vă învăț o grămadă de lucruri, să nu mai nechezați ca prostovanul ăla, să nechezați mai deștept“. Râse până și Pârnaie. Calu bătea din potcoave de săreau scântei. În cele din urmă își aplecă, în semn de omagiu, greabănul. — Eu sunt prologul, intonă. Comedia poate să înceapă. Îl luă pe Chisăliță în spinare, apoi se săltă pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]