3,462 matches
-
A activat în cadrul Escadrilei Albe până în anul 1943, când s-a retras din motive de sănătate. După război, în 1953, a fost condamnată în urma unei acuzații de spionaj la 7 ani de închisoare, din care a executat 6, apoi fiind deportată în Bărăgan, la Lățești, până în 1962. A lucrat ulterior un timp la o fabrică de ambalaje, dar insuficient pentru a beneficia de pensie. Virginia Duțescu (n. 1910, Corabia - d. 1980). A fost cea de a zecea aviatoare brevetată, în 1936
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
1942-1943 a activat ca pilot de legătură la Escadrila 108 Transport Ușor. A demisionat din aviație în 1944. În 1953 a fost condamnată în același proces de spionaj ca și Nadia Russo la 10 ani de închisoare, fiind și ea deportată la Lățești. Stela Huțan (din 1945 Huțan-Palade) (n. 27 martie 1921, Gura Humorului - d. 15 august 2010, București) A urmat cursuri de aviație la Politehnica București și a făcut practică la Roșiorii de Vede și la Școala de la Ziliștea-Buzău, obținând
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
de raiduri și arestări asupra socialiștilor non-cetățeni, anarhiștilor, unioniștilor radicali și imigranților. Ei au fost acuzați de planificarea pentru a răsturna guvernul. Prin 1920, au fost realizate peste 10.000 de arestări, iar străinii prinși în aceste raiduri au fost deportați înapoi în Europa, mai ales anarhistul Emma Goldman, care înainte a încercat să-l asasineze pe industriașul Henry Clay Frick. Melodia populară a lui Țin Pan Alley din 1919 a cerut în privința trupelor Statele Unite care se întoarceau din Primul Război
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
fază a avut loc la sfârșitul celui de-[[al doilea război mondial]]. Polonia și Ucraina Sovietică au procedat la un schimb de populație - aproximativ 2.100.000 de polonezi care locuiau la est de noua linie de frontieră au fost deportați în Polonia, în vreme ce 450.000 de ucraineni de la vest de aceeași linie au fost deportați în Ucraina (septembrie 1944 - aprilie 1946). Au existat și ucraineni și lemkieni (aproximativ 200.000) de persoane care au părăsit regiunea sud-estică a Poloniei în
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
Sovietică au procedat la un schimb de populație - aproximativ 2.100.000 de polonezi care locuiau la est de noua linie de frontieră au fost deportați în Polonia, în vreme ce 450.000 de ucraineni de la vest de aceeași linie au fost deportați în Ucraina (septembrie 1944 - aprilie 1946). Au existat și ucraineni și lemkieni (aproximativ 200.000) de persoane care au părăsit regiunea sud-estică a Poloniei în mod voluntar (1944 - 1945). Între Polonia și URSS au fost semnate acorduri bilaterale care reglementau
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
naziste a Poloniei. În 1943, în preajma trimiterii la moarte a ultimilor locuitori, ghetoul din Varșovia a fost scena revoltei din ghetoul Varșovia, prima rebeliune urbană în masă împotriva ocupației naziste a Poloniei.[1] Marea majoritate a locuitorilor ghetoului au murit deportați în lagărele de exterminare, au pierit de inaniție și boli infecțioase sau uciși în reprimarea Revoltei Ghetoului Varșoviei. a fost construit de către germanul Hans Frank în data de 16 octombrie, 1940. Frank le ordonă evreilor din Varșovia și suburbii să
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
28 aprilie, în mod oficial operațiunea nazistă terminându-se la jumătatea lunii mai. Această operațiune s-a terminat, în mod simbolic, odată cu demolarea Marii Sinagogi din Varșovia. Conform raportului oficial, 56 065 de oameni au fost omorâți pe loc sau deportați în lagărele Germaniei naziste (majoritatea în lagărul Treblinka). Ghetoul a fost aproape în întregime demolat în timpul răscoalei; totuși, câteva străzi și clădiri din “ghetoul mic” nu au fost demolate deoarece acesta fusese închis înainte de revoltă, prin urmare nefiind implicat în
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
în care, cineva, părăsea această regiune, era pedepsit cu moartea. Toate posesiunile irlandezilor au fost confiscate în favoarea invadatorilor. Iar în popor s-a răspândit zicala "Iadul sau Connacht". O parte considerabilă a locuitorilor insulei, inclusiv femei și copii, au fost deportați în coloniile britanice din Indiile de Vest și acolo transformați în "sclavi albi". Asupra populației s-a dus o adevărată "vânătoare". Soldații englezi fiind plătiți cu 5 lire pentru un "cap" de rebel sau preot și 6 lire pentru unul
Colonizarea Irlandei () [Corola-website/Science/328631_a_329960]
-
apoi au cucerit Eretria, abandonată de aliații săi atenieni. A fost prima etapă a răzbunării lui Darius pentru intervenția Atenei și Eretriei în revolta ioniană: Eretria a fost complet distrusă, iar populația care a mai scăpat cu viață a fost deportată tocmai în interiorul Persiei (la Arderika, în apropiere de capitala Susa). Flota persană a navigat apoi spre sud, spre coasta peninsulei Attica, pentru a finaliza obiectivul final al campaniei: cucerirea și pedepsirea Atenei. La sfârșitul lunii august 490 î.Hr., întreaga flotă
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
Palestina, care, la rândul lor, au fost bombardate. La 11 octombrie 2001 l-a intervievat pe Osama bin Laden. În octombrie 2001 a fost singurul corespondent străin de la Kabul care a transmis distrugerea statuii lui Buddha de către talibani. A fost deportat din Irak anterior căderii lui Saddam Hussein. A fost arestat în Spania în timpul anchetei privind atentatele de la Madrid din 11 martie 2004. La 26 septembrie 2005 a fost condammnat de Tribunalul Național la șapte ani de închisoare sub acuzația că
Taiser Alluni () [Corola-website/Science/330952_a_332281]
-
budiste. Mai târziu, a mers la Chang'an, în aceea vreme capitala Chinei, unde a fost hirotonit în ambele ritualuri ezoterice mandala. Ennin a fost martor al Marii Persecuți Anti-Budiste chineze dintre anii 842-846. Ca urmarea a persecuției, a fost deportat înapoi în Japonia, în anul 847. Întors în Japonia, s-a reinstalat la Enryaku-ji, unde a devenit stareț și patriarh al sectei Tendai, în anul 854. A promovat meditația amidistă și a intrat în conflict cu un alt călugăr Tendai
Ennin () [Corola-website/Science/330972_a_332301]
-
din 1914 au instituit tribunale militare și au început persecuții dure împotriva celor bănuiți de atitudini antiaustriece. O parte din populația Bucovinei a fost evacuată și deportată. Dintre cei invinuiti de trădare sau spionaj de către respectivele instituții , unii au fost deportați în lagăre din Austria cum a fost acel de la Thalerhof, din Stiria. Deportări s-au făcut și spre Gmünd din nordul Austriei sau Terezin din nordul Boemiei. Represaliile autorităților au afectat întreaga populație ucraineană a provinciei, catalogată în întregul ei
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
sfârșitul verii, în data de 1 septembrie 1941 erau deținuți în ghetou 11.252 de evrei. Începând cu 8 octombrie și până la sfârșitul lunii octombrie 1941 autoritățile române au masacrat o parte dintre evrei, iar o altă parte a fost deportată în Transnistria. Către sfârșitul anului 1941 mai rămăseseră în Chișinău doar 215 evrei din căsătorii mixte și convertiți la creștinism. La 30 iunie 1942, ultimii 224 de evrei dintre care 20 de copii, au fost deportați în stânga Nistrului. Numele de
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]
-
altă parte a fost deportată în Transnistria. Către sfârșitul anului 1941 mai rămăseseră în Chișinău doar 215 evrei din căsătorii mixte și convertiți la creștinism. La 30 iunie 1942, ultimii 224 de evrei dintre care 20 de copii, au fost deportați în stânga Nistrului. Numele de cod folosit de regimul antonescian ca echivalent al termenului german „soluția finală” a fost "„Curățirea terenului”". Ordinul de „curățire a terenului”, de deportare și de exterminare a evreilor din Basarabia și Bucovina a fost dat de
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]
-
Conservatorul din orașul natal, la două specializări, studiind compoziția cu Iuri Șaporin și pianul cu Yakov Flier. Alături de Șaporin a continuat studiile postuniversitare până în anul 1959. În perioada celui de Al Doilea Război Mondial (octombrie 1941), familia Șcedrin a fost deportată în Samara, localitate unde a fost deportat și Dmitri Șostakovici, care în acea perioadă a finisat renumita sa Simfonie nr. 7. Tânărul a avut prilejul de a o auzi la repetiția generală, condusă de dirijorul S. Samosud. D. Șostakovici și
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
studiind compoziția cu Iuri Șaporin și pianul cu Yakov Flier. Alături de Șaporin a continuat studiile postuniversitare până în anul 1959. În perioada celui de Al Doilea Război Mondial (octombrie 1941), familia Șcedrin a fost deportată în Samara, localitate unde a fost deportat și Dmitri Șostakovici, care în acea perioadă a finisat renumita sa Simfonie nr. 7. Tânărul a avut prilejul de a o auzi la repetiția generală, condusă de dirijorul S. Samosud. D. Șostakovici și tatăl compozitorului, Constantin Șcedrin, au colaborat la
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
șederea sa nu este una deloc prelungită. Structuri din cadrul Departamentului General de Securitate al Libanului îl arestează pe Choudary în Beirut. În aceeași perioadă, Bakri este expulzat și el din Marea Britanie, fiindu-i interzisă întoarcerea. În noiembrie 2005, Choudary este deportat din Liban și revine în Regatul Unit. După revenirea sa pe pământul britanic, Choudary se preocupă de înființarea unei noi organizații care să continue misiunea Al Muhajiroun, fără a deranja însă vizibil autoritățile britanice. Această nouă organizație, "Ahlus Sunna wa
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
evrei la Satu Mare, la scurt timp după unirea Transilvaniei cu Regatul României în 1918. În 1944 în timpul Holocaustului evreilor pe teritoriile din nordul Transilvaniei ce fuseseră realipite la Ungaria în virtutea Dictatului de la Viena, și el și familia sa au fost deportați din Oradea la Auschwitz de naziști și guvernul colaboraționist maghiar. Mama sa a pierit imediat la sosirea în lagăr. Roth împreună cu tatăl lui au fost transferați în lagăre de muncă forțată din Austria, la Melk și Ebensee, care țineau de
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
ministru al Libanului. Chamoun a învățat și a făcut studiile elementare și liceale la Școala catolică a călugărilor mariști ("les frères Maristes") la Beirut. A fost silit, însă, să întrerupă școala în urma izbucnirii Primului Război Mondial, când toată familia sa a fost deportată în anul 1916 de către autoritățile otomane la Kir Șehir, în Anatolia. Întors fără resurse în patrie la 6 ianuarie 1919 s-a angajat, de nevoie, ca funcționar al Serviciului otoman al Datoriilor publice, care era în curs de lichidare. A
Camille Chamoun () [Corola-website/Science/331486_a_332815]
-
R.S.S.-ului ( Bucovina de nord și în Basarabia), Evreii nu au fost persecutați ca atare de noile autorități sovietice, dar cei dintre ei care erau negustori, având magazine și case, precum și cei care fuseseră salariați ai statului român, au fost deportați spre Kazakhstan ca "exploatatori ai norodului" sau ca "lachei ai ocupantului burghezo-moșieresc român". Ceilalți evrei bucovineni și basarabeni și-au afirmat credința în Uniunea Sovietică, fie nevoiți ca toți Basarabenii indiferent de neam, fie din convingere pentru cei care erau
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
cei care erau comuniști. Dintre aceștia din urmă, o parte s-au dedat la acte de jaf și de cruzime, împreună cu ceilalți comuniști de diferite naționalități; altă parte, idealiștii care nu cunoșteau realitatea regimului sovietic, au protestat și au fost deportați spre Gulag ca "deviaționiști". Din cauza celor care se dedaseră la violență în iunie-iulie 1940, toți evreii bucovineni și basarabeni fără deosebire, și mai larg toți evreii din România au fost considerați de regimul Antonescu ca fiind "dușmani ai poporului român
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
în care 12.000 de evrei ieșeni, civili, au fost măcelăriți sau închiși într-un tren de marfă în care au murit de sete și foame. La numai o lună după trecerea Prutului, 25.000 de evrei basarabeni fuseseră deja deportați în Transnistria, conform ordinelor date de mareșalul Antonescu privind „curățirea terenului”. În total, în cei trei ani cât a durat stăpânirea românească în Transnistria, circa 160.000 de evrei din toată țara, dar îndeosebi bucovineni și basarabeni, au fost deportați
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
deportați în Transnistria, conform ordinelor date de mareșalul Antonescu privind „curățirea terenului”. În total, în cei trei ani cât a durat stăpânirea românească în Transnistria, circa 160.000 de evrei din toată țara, dar îndeosebi bucovineni și basarabeni, au fost deportați în Transnistria în asemenea condiții, încât peste 25.000 au murit în drum. Dintre cei ajunși în viață, încă o treime au mai murit la fața locului de frig, foame și boli (în special dizenterie). Jumătate dintre cei 320.000
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
august), statul român le impusese evreilor din restul țării obligația de a asigura, în locul soldaților plecați pe front, munca de jos adică terasamentul, curățarea străzilor ș.a., în comunele și orașele unde locuiau; cei care nu se prezentau erau arestați și deportați în Transnistria (45.000 cazuri), dar exista posibilitatea de a plăti taxe pentru a fi scutit (26.000 cazuri). În 1942, regimul Antonescu a refuzat predarea evreilor români către Germania nazistă (inclusiv în însăși Germania sau în țările ocupate de
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
română din Franța să se dezintereseze de evreii români din acea țară, care erau arestați de autoritățile franceze colaboraționiste și predați Germaniei (cazul Olgăi Bancic). În iulie 1942, ambasada română din Berlin, observând că evreii maghiari din Germania nu erau deportați, le afirmă Germanilor că România nu poate accepta un tratament diferit pentru evreii români. Simultan, la Lublin, în Polonia ocupată, Adolf Eichmann, șeful Serviciului german de Siguranță, se izbea de opoziția lui Radu Lecca care, de la Berlin, refuza să autorizeze
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]