3,846 matches
-
cartea de credit și am scris următorul anunț: FEMEIE TRECUTĂ BINE DE 30 DE ANI, LONDONEZĂ, CAUT BĂRBAT CĂRUIA ÎI PLAC FILMELE ȘI JOCURILE, ORIGAMI ȘI CAFENELELE DE PE AUTOSTRADĂ, BLUGII ȘI PANTOFII CU TALPĂ JOASĂ, MERSUL PE JOS ȘI BENZILE DESENATE ȘI CARE URĂȘTE PĂSTÂRNACUL ȘI PE KENNETH BRANAGH. NU-I TREBUIE PĂR, AM EU DESTUL. Până și eu știam că nu ar fi prea isteț din partea mea să menționez copiii într-un anunț postat pe internet așa că am sperat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Alexandru Mavrocordat. Era convins că nu văzuse niciodată un bărbat mai frumos ca acesta. Ochii mari, migdalați, cu albul transparent, având acea culoare care dă o blândețe neobișnuită, fără să știi cum să-i numești, negri sau căprui, arcada frumos desenată, accentuată de sprâncenele subțiri, barba și mustața frezate scurt, mătăsoase deși cărunte, dădeau o impresie de tinerețe subliniată de senzualitatea buzelor cărnoase. Admirația pe care o reflecta atitudinea prințului era atât de evidentă, încât demnitarul sultanului se simți obligat să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prelingeau de sus. De o parte și de alta a copacului erau două capete de șerpi, iar sub ei doi șoareci, unul negru și unul alb. În dreapta se căsca o prăpastie din care ieșeau capete de năpârci fantastice iar inorogul, desenat clar cu cap de capră și un singur corn, sărea prăpastia alergând după om. Desenul nu era deloc frumos, zugravul pusese alături culori care nu se armonizau, prea vii, sărind în ochi. Evident, gândi spătarul cu răutate, Stancăi și celorlalți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nu veneau câte o săptămână la magazin. Vindeam și reviste. Cred că eram singurii din oraș care aveam reviste, cu excepția hotelului. Iar acolo vindeau mai mult chestii de genul Time. Noi aveam reviste de cinema și reviste cu benzi desenate, reviste pentru femei și chiar o revistă scoasă de un predicator din Carolina de Nord. Asta se vindea bine, o cumpărau mai ales enoriașii predicatorului de la noi. Și totuși cel mai bine vindeam revistele de cinema și pe cele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de un predicator din Carolina de Nord. Asta se vindea bine, o cumpărau mai ales enoriașii predicatorului de la noi. Și totuși cel mai bine vindeam revistele de cinema și pe cele cu povești de dragoste. Aveam o groază de benzi desenate, dar cei mai mulți se uitau doar la ele, fără să le cumpere. Chiar și oamenii în vârstă se uitau la benzile desenate, în special bărbații. Veneau sâmbăta după-amiaza și se așezau pe vine sau stăteau pe podea și le citeau. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cel mai bine vindeam revistele de cinema și pe cele cu povești de dragoste. Aveam o groază de benzi desenate, dar cei mai mulți se uitau doar la ele, fără să le cumpere. Chiar și oamenii în vârstă se uitau la benzile desenate, în special bărbații. Veneau sâmbăta după-amiaza și se așezau pe vine sau stăteau pe podea și le citeau. Când toată lumea citise benzile noastre desenate nimeni nu mai voia să le cumpere, așa că acolo mergeam în pierdere. Pe domnul Williams nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
eram mai înalt decât el. M-am uitat la fată, ea îl privea pe domnul Williams, când deodată s-a uitat la mine și i-am văzut iar ochii. A mai venit destul de des în magazin de atunci. Citea benzi desenate și reviste cât timp domnul Williams făcea rețetele pentru bunicul ei. Câteodată purta pantaloni scurți și puteam să văd că picioarele ei erau și mai albe decât restul corpului, mai ales sus, înspre coapse. Și nu avea genunchii aspri, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
zi scăldate în lumina proaspătă a dimineții. Era liniște. Aveam mintea goală de gânduri. Doar câteodată, când vreo pisică se strecura pe după tomberoane, tresăream și mă așteptam să-l văd pe Batman sau pe vreun alt personaj neverosimil de bandă desenată. Mi se făcuse foame. Încercam să mă gândesc la lucruri, la viața mea, la Batman, la reclama de la Connex, dar nu puteam ieși deloc din subiectele mele obișnuite, care erau mâncarea de acasă și activitatea de la restaurant. Toate înlănțuirile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
destul de cald ca să mergi cu bicicleta. Aseară am mers de la Schöneberg până la Orianenburgstrasse, În Mitte. M-am Întâlnit cu un prieten la un pahar. Când am plecat, cum pedalam pe străzi, m-au salutat prostituatele intergalactice. Îmbrăcate ca În benzile desenate japoneze, cu bocanci butucănoși, Își Învârteau părul de păpușă pe degete și strigau Hallohallo. S-ar putea să fie exact ce mi-ar trebui. Remunerate pentru a tolera aproape orice. Nimic nu le șochează. Și totuși, pedalând pe lângă șirul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-ai venit acasă. O luase din nou pe Jefferson, ca să parcurgă lungul drum prin părăginitul cartier de est. Un magazin de peruci. Vanity Dancing, vechiul club, acum de Închiriat. Un magazin de discuri la mâna a doua, cu o reclamă desenată, reprezentând niște oameni dansând Într-o explozie de note muzicale. Vechile magazine de chilipiruri și cofetării erau acum Închise: Kresge’s, Woolworth’s, Sanders Ice Cream. Afară era frig. Erau foarte puțini oameni pe stradă. La un colț stătea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se răspândește peste tot cartierul o dată cu vântul primăverii. Cât despre centrala termică, ea este o cazemată de beton ruinată aproape cu desăvârșire și pe zidurile căreia sânt scrise cu vopsea roșie cuvinte fără noimă, însoțite de semnul pentru Copyright. Sânt desenate și sexe enorme, dar complet fanteziste anatomic. Alături de centrală (prin a cărei ușă deschisă se văd uneori misterioși cilindri vopsiți în albastru) e un maidan atât de plin de cotarle, încît niciodată n-o iau pe acolo când îmi duc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
umbre pe hîr-tie, clasică până și-n jubilație, simetrică până și-n proliferarea baroc. Puteam înțelege fabula simplă a fiecărui poem. Tehnica leitmotivului funcționa mecanic și ireproșabil ca un mecanism cu axe cardanice. Luai fiecare element în parte și, deși desenate corect, nu ți se păreau cine știe ce. Atunci de unde venea reala magie care mă trimitea iar și iar, cu aceeași carte, pe aceleași stradele? Ca și în cazul lui Alexandru Philippide, pe care-l învățam la școală cu o poezie groaznică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
strigă Kitty. Nu-mi vine să cred! Uite, e o expoziție a lui Lichtenstein la etaj, zise Desert Rose. — Îmi sună cunoscut, cine e? — Roy Lichtenstein, unul dintre cei mai buni artiști pop americani. Se inspiră din cărțile de benzi desenate și din reclame. Cincisprezece dolari intrarea... mai ai treizeci de dolari? Kitty oftă și cumpără biletele. Urcară la ultimul etaj, găsiră expoziția, bărbatul de la intrare le perforă biletele și Începură să se uite la primul tablou, „P-Poate“, În ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și cumpără biletele. Urcară la ultimul etaj, găsiră expoziția, bărbatul de la intrare le perforă biletele și Începură să se uite la primul tablou, „P-Poate“, În ulei și magna pe pânză, din 1965. Pictura de mari dimensiuni imita stilul benzilor desenate și Înfățișa o tânără blondă, Îngrijorată, iar deasupra scria „P-Poate că s-a Îmbolnăvit și nu a putut ieși din casă“. — P-poate că și Charlie s-a Îmbolnăvit, glumi Kitty, dar Desert Rose nu era amuzată. Apoi sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
știr, care, pentru unul ca Paul, era un prilej de lacrimi, zbucium și eternă răzvrătire), să învețe poezia, să cânte cântecelul, să-i dea în dar mămicii de 8 martie inima (și, în plus de asta, tot felul de ghiocei desenați și lipiți cu pelicanol pe cartoane), să numere un, doi, trei, patru, cinci, șase, atenție stăm, să se pârască unul pe altul - spuse..., spuse lu’ tovarășa... - atunci când tovarășa lipsește, să nu se audă nici musca, să facă curat lună, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fotbal, ca apoi să dispară cu totul, împovărate de gravitatea imparabilă a unor expresii ca „această defensivă precară este sortită eșecului“ sau „verticalizarea nu beneficiază de aportul înaintașilor“. Radu era înzestrat cu acea abilitate rară de a dibui adevărul - benzi desenate și povestiri western - prin vraful prăfos și descurajant al almanahurilor, se descurca cu ochii închiși pe traseele stâncoase ale războinicilor apași, putea consulta oricând pentru o veritabilă teză de doctorat cu titlul Viața și aventurile lui Dr. Justice colecția completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
istoria lumii În patru părți, fragmente de filozofie, psihanaliză, lingvistică, astronomie, astrologie, sute de rîuri, șlagăre, Biblia, Coranul, Bhagavad Gita, Cartea Morților, Revoluția Franceză, Revoluția din Rusia, sute de insecte, plăcuțe cu nume de stradă, reclame, Kant, Hegel, Swedenborg, benzi desenate, cîntecele pentru copii, Londra și Salonic, Sodoma și Gomora, istoria literaturii, istoria Irlandei, acuzații referitoare la crime abominabile, confesiuni, negări, mii de calambururi, zeci de limbi, rețete culinare, bancuri porcoase, boli, nașteri, execuții - toate astea și multe altele le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
irepresibile. Uitîndu-mă peste marginile Balonului, am făcut o hartă exactă a dealurilor și a văilor de pe bostanul lui Norman. Întipărite pe el, limpede ca lumina zilei, erau semnele inteligenței, ale spiritualității, ale energiei mentale, ale seriozității, plus un delușor perfect desenat - asta mi-a plăcut cel mai mult -, care indica o aplecare către „filoprogenitivită”, definită de Gall drept „un sentiment special, care-l face pe individ să supravegheze și să se Îngrijească de odrasle neajutorate”. Aflarea acestor lucruri despre firea adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
copiii nu sunt singuri acasă. Cu alte cuvinte, televizualul românesc știe să „pregătească“ încă de la vârste fragede publicul: „antrenamentul“ se face cu violență fictivă, „jocul“ de mai târziu aduce în scenă violența reală. Iar personajele care se omoară prin benzi desenate japoneze devin, peste câțiva ani, cât se poate de reale. Din lumea bidimensională de la Jetix se naște gustul tridimensional al sângelui de la OTV. PALINDROMAN Serban FOARȚ| Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecut) După ce Vasile Elisav își regăsi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
cele-ntîmplate în tabără. Mai curând imagini lipsite de sens: dimineți reci, după ploaie, în care merg către globul rubiniu al soarelui abia răsărit ce se reflectă-n asfaltul ud dîndu-i o culoare roză; 15 anumite clădiri masive și galbene... șotroane desenate diform pe trotuar... Urmau fenomene fiziologice îngrozitoare - și, inevitabil internările. Atunci, în perioadele cu Lulu, în diverse saloane de spital, am scris lucrurile mele cele mai bune, adică povestirile din Fetițe și giganți, cu jocurile acelea magice și ciudate, cozile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bâjbâite și am intrat în marele hol întunecat. Din toate mobilele ieșea un fum care sporea umbra. Doar la fereastră creanga mare de pin, pe care cădea oblic lumina unui bec, se-ntindea înspre geam cu fiecare ac verde perfect desenat, cu o realitate unică, halucinantă. în camera mea era insuportabil de cald. M-am dezbrăcat încă înjurînd, înnebunit de insatisfacție, m-am ghemuit în pat și abia după vreo oră, când deja ațipisem, am auzit clar, galben, gemetele și strigătele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în introducerea penisului bărbatului în vaginul femeii." Nimic altceva în toată cartea. Urmau lămuriri despre graviditate, cu scheme și desene de o maximă abstractizare. E drept că, la sfârșit, pe două pagini față-n față, aproape la fel de stilizați, se aflau desenați un bărbat și o femeie, goi și câși, cu expresia fețelor 92 93 indescriptibilă: puțină vinovăție, un strop de tembelism, o satisfacție sado-masochistă... Femeia era strâmbă de un șold, de parcă ar fi fost coxalgică, sâni nu avea mai deloc, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
galerii, campanele și fațade lucioase de piatră, reflectând norii; câteodată surâzând 156 unor prieteni dragi, alteori presimțind un amor sinistru sau o mutilare sadică. O cameră de copil, cu creioane colorate aruncate peste tot și cu o păpușă de cârpă, desenată strâmb cu pixul pe față, azvârlită pe podea. O debara plină cu saci și bocanci scorojiți, pe care stă ghemuită o fată numai piele și os. Niște turle fantastice, văzute de lângă creneluri, parcă de cineva aflat în zbor, apropiindu-și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
alb. Asta mă îmbată și îmi dă bucurie: să văd o lume nouă răsărind din nimic: lumea desenului. Mai târziu desenez cu mâna stângă care începe cu sălbatice zigzaguri, creând haos. Dar până la urmă, când mâinile se unesc pe hârtia desenată, văd spațiul nou creat, ceva care n-a existat niciodată în realitate. Cam în același fel cum viața și sora ei, moartea, creează ceva nou tot timpul. Uneori mă trezesc fără să-mi simt mâinile, „mâini de cașcaval“, mâini trezindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
meu?“ Chiar așa... și eu numa’ stăteam acolo și mă uitam în vitrină, la cărți... — Te uitai la cărți? întrebă sceptic Wilt. La unsprezece noaptea tu te uitai la cărți? Nu cred așa ceva! — La reviste și la cărți cu benzi desenate, replică zidarul. Sunt într-un magazin la mâna a doua, pe Finch Street. — Au primit reviste cu gagici, explică altcineva. Wilt dădu din cap aprobator. Asta suna mult mai plauzibil. Așa că eu îi zic: „Să nu mă supăr să ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]