3,549 matches
-
mai știm care murim.". În volumul "Cel pierdut" (1968), universul din "Câmpia Eternă" persistă. "Pustiul" lui Ioan Alexandru și "Araratul" locul de purificare al lui Lucian Blaga ("Munte jumătate-n lume, jumătate-n infinit") apare și la George Alboiu 1. Deslușim motivul dorului, al șarpelui, al comorii, al strămoșilor, al casei părintești care și-a pierdut și ea rădăcinile: " Singură casa mea umblă pe câmpuri/ ... timpul meu înăuntrul ei odihnește". Năzuința spre absolut apare rar în poezia lui George Alboiu, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în diferite poeme care propun un sens al trecerii calme, al drumului mereu întrerupt. O anumită trecere de la întristare la exuberanță, amplificând mișcările, face din I. Drăgănoiu un romantic. Și în al doilea ciclu al volumului, "Duhul amforelor", marile plecări deslușesc același sentiment al incertitudinii acestora: Când am plecat în zorii zilei/ Mă legănam în șa incert... Erau câțiva singur eram/ drumul făcându-l să răsune". Ion Drăgănoiu reușește să fie autentic atunci când îmbrățișează două fapte existențiale: chemarea depărtărilor, a drumurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Eminescu, 1970; "În așternerea văilor", Editura Cartea Românească, 1974. N. Oancea ne comunică în versuri concentrate sentimentul trecerii timpului, al nunții, al morții; el cântă femeia, iubita, cu o inocență care ține de copilărie și adolescență până-n momentele în care deslușește declinul: "E ritm sau numai, către întoarsa/ roată a lumii, luceafăr prelung ca pe un vis mă deslușești/ morții în care prea viu am să ajung." Ceea ce apare obsesiv în poezia lui N. Oancea este sentimentul permanentei întoarceri, al repetabilității
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
timpului, al nunții, al morții; el cântă femeia, iubita, cu o inocență care ține de copilărie și adolescență până-n momentele în care deslușește declinul: "E ritm sau numai, către întoarsa/ roată a lumii, luceafăr prelung ca pe un vis mă deslușești/ morții în care prea viu am să ajung." Ceea ce apare obsesiv în poezia lui N. Oancea este sentimentul permanentei întoarceri, al repetabilității, existent în volumul "Roata"1. Simbolul roții este multiplu: urcarea în existență în ipostază de zeu și om
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Parcă plânsesem mult și dormeam/ și mi-era cald și teamă de vis." Constanța Buzea este o poetă a emoției și a intuiției. Când încearcă să scrie o poezie de idei, inspirația poetei secătuiește: "Ce să mă fac? Întrebam,/ Stoluri deslușind prin dezghețul din geam./ Încă mi-e frig de domnul iernii, cumplit./ Oare-am pierit? N-am pierit!" Reușitele în arta pastelului se vădesc în primele volume: "Umblă roșie secara și parcă-mpletește pâraie/ și porumbul se scoală-n picioare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dacă știi cum să le așezi". Deci, poetul ne solicită înțelegerea și receptarea la două nivele ale lecturii: primul este cel superficial al fabulației, care explică succesul de public al poetului, al doilea constituit de semnificațiile grave pe care le deslușim la o lectură mai atentă. Observăm, de exemplu, în volumul "Tinerețea lui Don Quijote", o mai accentuată preocupare nu numai pentru condiția poeziei, cu acea libertate a spiritului față de motivele poetice, ci și un interes deosebit pentru condiția poetului, pentru ipostazele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atât de grabnic coaptă,/ Se coace agurida în viile pustii." Mai apare în acest volum obsesia morții și a ploii, dezagregarea lumii, un timp apăsător și întinat, de aici nevoia de a se purifica. Sentimentul de sfârșit de lume se deslușește într-o exasperantă monotonie, o lentă dezagregare a lumii: plouă peste veac, peste fostul dumnezeu, peste gurile ce au tăcut, plouă peste tot ce simțim: "Plouă istoric și postum/ ploaia de dincolo". În acest context lupta împotriva destinului rămâne singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
exclus însă datarea fragmentelor pentru a rupe legătura cu cotidianul, spre a-i indica relativa lipsă de însemnătate față de ceea ce se petrece aici. Semn că manifest mai puțină încrâncenare față de ceilalți și mai multă față de mine. Dacă aș reuși să deslușesc potențialitățile ascunse în Limbă, aș putea să văd tot ce va fi. Aici (în Limba înțeleasă sub forma de cultură) sunt încrustate deja religiile care au fost și care vor veni și tot aici stau ascunse chipurile în care ne
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu vițel la tavă și salată bulgărească... o fi bine, o fi rău?“; intuiția mea gospodărească, ieșită pe nesimțite din starea de letargie și cuprinsă de o neliniște creatoare, a adulmecat dincolo de cortina de fier a meniurilor fixe și a deslușit terra incognita pe care s-ar putea afla comori minunate. După o perioadă de zbucium intens am hotărât: gata, de acum preiau frâiele domeniului culinar! Intru în bucătăria mea și devin stăpână acolo! Aș putea spune că viața mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
exact unde trebuia. Dacă aveți aceeași problemă, vă pot oferi un indiciu prețios: bucătăria este încăperea cu multe electrocasnice; dacă în locuință aveți mai multe asemenea încăperi, căutați-o pe cea fără WC. Am simțit atunci cu toată ființa că deslușesc un adevăr fundamental al vieții: în formula magică a cuplului, liantul de bază este totuși ciorba. L-am privit peste umăr, i-am spus că mă duc să fac ceva de mâncare și, fără ezitare, am pornit la luptă. Că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
gospodărie vede ea... Un număr de ani tot asta am făcut, dar parcă te poți feri din calea destinului... Când mi-a venit sorocul, am răspuns „Prezentă!“ la chemarea bucătăriei. E o lege nescrisă a vieții, una pe care o deslușim treptat, odată cu trecerea timpului... Mă chestionau iubiții mei din liceu dacă știu să fac sarmale? Nici gând! Pe atunci întrebarea de bază era: „La tine sau la mine?“... Acum, cu experiența celor aproape 30 și ceva de ani de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ouăle sunt deja în ibric. După trei minute, gata: aveți oul mult dorit. * Modul în care se ajunge la rezultatul ideal diferă de la extraterestră la extraterestră; eu, după ce am acumulat suficientă experiență în ratarea ouălor fierte, am reușit rapid să deslușesc secretul; nu al ouălor moi sau cleioase, ci al omletei, dar tot un secret e și acesta. Nu încheiem capitolul fierberii până nu vă spun și secretul pastelor făinoase*. Rețeta „paste cu brânză“ este printre cele mai accesibile și vreau
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în timp ce mă iubește... Pentru desăvârșirea trainingului în domeniul cumpărăturilor simt nevoia să vă prezint o ultimă fațetă a acestei activități; nu vă lăsați amăgite, este ultima, dar are o importanță copleșitoare; am tot amânat prezentarea pentru că abia acum îi puteți desluși înțelesurile ascunse: secretul marilor reușite în bucătărie este fantezia, folosită, bineînțeles, în limite rezonabile*. * Cu numărul șase am rupt-o când mi-am dat seama că face abuz de fantezie. Oricât de sănătoasă era relația noastră, totul s-a sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
formei. Au remarcat din nou caracteristica legată de sex a scrierii sale: Piatra filozofală, spuneau ei, a fost cea mai virilă dintre cărțile ei, chiar mai virilă decât Memoriile lui Hadrian. După ce au adus argumente în sprijinul virilității ei, au deslușit implicațiile a ceea ce susțineau: că Yourcenar era cea mai virilă, sau masculină dintre scriitoarele în viață; că îi lipsea căldura emoțională și tandrețea, și că scria ca un bărbat; și că atât forma cât și conținutul erau logice și raționale
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
că personalitățile "se dezvoltă" sau decad, în orice caz se schimbă, chiar dacă acest lucru se petrece într-un timp relativ îndelungat. Așa stând lucrurile, "răspunsul la mediu" nu va fi identic în diferite momente în timp, iar noi nu putem desluși realitatea personalității. Deși psihologii admit necesitatea unui concept cum este personalitatea, din moment ce caracteristicile fundamentale ale indivizilor par să existe, să se schimbe doar treptat și într-un fel să "sintetizeze" diversele "trăsături" ale acestor indivizi, conceptul este, evident, greu de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Kiril. Cu o mână scrie și cu alta numără bănuții de-aramă ce cad din buzunarul primului Kiril. Mai mult se chiorăște la lumina lunii și scrie cu propriul său sânge, atât e de zgârcit! Scrie foarte mărunt, abia poți desluși ce-a scris. Dedesubtul lui scrie fratele Atichin" (V. Celălalt Kiril). "Celălalt Ferapont seamănă pe jumătate cu mine, pe jumătate cu primul frate Ferapont. Pe spate are o pereche de aripi și-o cruce care-l apasă greu înăuntru. Poartă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chipuri ciudate/ Cum să se-mpartă ar vrea și cum/ De atâta tăcere nu poate// Priviți sunt întreg și cuminte/ Și curat și am brațul subțire/ Stau la colțul acesta de lume/ Cu o pasăre albă-n privire// Toate sunt deslușite pe rând/ Peste toate îmi clatin cuvântul/ Cum în frunzele unui copac/ Rând pe rând se împiedică vântul// Sunt curat și am brațul subțire/ Și în sânge petale de mac/ Neștiut pe deasupra-mi veghează/ Duhul meu ca un frate sărac
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
această ambiție este anunțată doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din geometria secretă a universului,/ Dumnezeu a desprins/ spirala logaritmică, secțiunea divină,/ daruri,/ pentru sufletul lumii,/ trup omenesc,/ melci și copaci./ Oamenii le-au deslușit/ și le-au încifrat iarăși/ în statui, în temple, în zugrăveli.// Am înțeles darul/ Și îl caut mereu pe pământ". În volumele ulterioare ale Mariei Mănucă, certitudinea acestui nou rost al demersului creator revine însă din ce în ce mai frecvent în atenția poetei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lumina, progresul, libertatea acestor fapte întunecate, apăsătoare, tiranice, care împovărează creștinătatea. Geniul bun și geniul rău vor fi alături. Lupta va începe și Dumnezeu îi va păzi pe cei drepți... Este posibil ca această "sfîntă asociație" a cărei întemeiere o deslușește Rennepont, expresie a "luminii, progresului și libertății", să nu fie altceva decît masoneria. Important rămîne totuși mecanismul aproape irevocabil prin care modelului unei organizații malefice i se substituie imaginea unei alte organizații, replică la cea dintîi, dar aflată în slujba
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
același personaj privilegiat. E o constelație instabilă, fără îndoială, de dimensiuni variabile, de culoare schimbătoare, cu contururi cîteodată greu definibile, dar a cărei permanență și identitate nu pot scăpa observației. Rămîne doar să-i definim structurile. Mai rămîne să-i deslușim modalitățile prin care se realizează coerența sa, să cercetăm condițiile genezei sale. Sînt probleme aparent ușor de formulat, dar a căror investigare se ciocnește de o serie de obstacole diferite și complexe. O primă constatare complică apropierea lor: imposibilitatea, existentă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ilustru oștean, dar care se manifestă prin precepte și lecții de morală civică, regimul de la Vichy își dovedește în chipul cel mai autentic fidelitatea sa față de un anumit sistem conceptual moștenit de la a III-a Republică. În stilul său autoritar deslușim o îndelungată șlefuire socială a atitudinilor și comportamentelor, a manifestărilor de respect și de adeziune. Oare însă nu este la fel de semnificativă grija generalului de Gaulle cel care era șeful statului în vremea celei de a V-a Republici, îndeplinind în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unui dincoace dispărut, căutarea unuia în altă parte se confundă cu aceea a lui altădată, trecerea în exotism cu urcarea pe scara istoriei... La urma urmelor, se poate spune că, în general, contururile mitului sînt cu atît mai greu de deslușit cu cît apar mai imprecise limitele dintre ceea ce este regret și ceea ce este speranță, dintre ceea ce nu este decît evocarea nostalgică a unei fericiri trecute și ceea ce este așteptarea întoarcerii acesteia 45. Intr-adevăr, puține sînt reprezentările trecutului care să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la toate nivelurile de învățămînt, pedagogia patriotică a Franței republicane utilizează cuvinte din vechiul vocabular creștin, simbolurile vechii liturghii, termenii de dogmă, sfințenie, mîntuire, moștenire, jertfă. În patria ce trăiește, în istoria ei eroică, în sentimentul Franței, mai spune Michelet, deslușim însuși chipul Domnului". Pornind de la aceste afirmații, e greu, într-adevăr, să te îndoiești de faptul că, în ceea ce privește sacrul, cu unele din valorile sale, există un puternic fenomen de transfer din planul supranatural în cel temporal, din absolutul metafizic în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
chiriașilor, izotopie a decrepitudinii ce se transmite, într-adevăr, prin asociere, de la spațiu la locuitorii acestuia: (64) Sala aceasta, cu pereți în întregime îmbrăcați în lemn, a fost cîndva zugrăvită într-o culoare, pe care astăzi n-o mai poți desluși și pe care jegul s-a stratificat, desenînd tot felul de chipuri bizare. De-a lungul pereților se înșiruie cîteva polițe slinoase, înțesate de carafe ciobite și cu luciul șters de vreme, inele de metal pentru sulul șervetelor, teancuri de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la începutul unei secvențe descriptive dă impresia de ceva ce lipsește. Astfel, în deschiderea romanului Germinal: (24) Însă, la nivelul pămîntului, o altă priveliște îi atrăsese tocmai luarea-aminte. Era o masă enormă, un morman de construcții prăbușite, în mijlocul căruia se deslușea silueta unui coș de fabrică; rare licăriri porneau din ferestrele murdare, cinci sau șase lanterne triste spînzurau, afară, pe niște schele, al căror lemn înnegrit desena nedeslușit profilul unei estacade uriașe; și din această fantastică apariție, înecată în noapte și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]