4,964 matches
-
prin care devine clară distincția dintre personajele individualizate și prin numele caracterizator (Trahanache, Dandanache, Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache, Mache, Mitică, Costică), uniformizate și prin apelativele devenite nume comune. Perspectiva cronologică asupra operei, propusă de Mircea Tomuș, facilitează înțelegerea devenirii personajului caragialian în funcție de raportul pe care acesta îl stabilește cu mediul referențial. Se remarcă linia evolutivă plecând de la personajele comediilor, armonizate intim cu mediul social-istoric, la cele din nuvelele tragice (În vreme de război, O făclie de Paște, Păcat), marcate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru care nu tragedia clasică, ci farsa tragică modernă este potrivită. În Teaterprobleme, Dürrenmatt opina că lumea modernă este compatibilă cu comedia grotescă deoarece "tragedia, ca cea mai riguroasă specie a artei, presupune o lume structurată [...]. Comedia [...] una diformă, în devenire, pe cale de a fi răsturnată"13. De altfel, dureroasa conștientizare a absurdului n-ar putea fi evidențiată mai bine prin intermediul tragicului, care presupune anularea conflictului prin soluționarea care restabilește echilibrul, ci prin intermediul comicului care este chiar "mai deznădăjduitor decât tragicul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
modern (1974), redăm concluziile acestuia, față de care obiectăm în privința tendinței de absolutizare a importanței absurdului în universul estetic al lui Caragiale. Astfel, autorul studiului susține că marele dramaturg: "a văzut absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare: omul alienat, "omul fără calități", "păpușa automată", etc. Mai mult, el și-a caracterizat propria viziune, folosind chiar termenii "monstruos" , "apocaliptic", "absurd""19. Considerăm totuși că extragerea unor atribute folosite contextual de Caragiale fără nici o intenție de autocaracterizare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fizionomie morală se configurează în filosofia lui Heidegger, este prefigurat în personajul caragialian. Așa cum observam la începutul capitolului, Caragiale a văzut absurdul lumii sale și, prin anumite aspecte care țin de construcția aparte a personajelor, a profetizat câteva elemente ale devenirii lor ulterioare. Astfel, ca și autorii de farse absurde, dramaturgul român reușește să creioneze sugestiv individul care, după cum a demonstrat G. Marcel, se deosebește de persoană prin faptul că este anonim, "este fără față, într-o anumită măsură insesizabil, eu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
declarația de amor a lui Rică Venturiano, al cărui comic rezultă din inversarea termenilor comparațiilor prestabilite: "Te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea". Permisibil deriziunii, carnavalul manifestat literar prin motivul lumii pe dos oferă așadar o explicație pentru devenirea comică a absurdului. Perceput astfel, din perspectivă comică, tragismul acestei lumi absurde se reflectă în crisparea râsului angoasat determinat de lipsa de perspectivă preconizată de acest comic situat "dincolo sau dincoace de disperare sau de speranță". Critica a observat aproape
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Printr-o analiză de tip pragmatic am demonstrat că, mai ales la nivelul limbajului, termenul de absurd definește corespunzător numeroase texte caragialiene și am descoperit în carnavalescul asociat motivului "lumii răsturnate", încadrabil regimului nocturn al imaginarului, o posibilă explicație a devenirii comice a absurdului. Opera lui Caragiale, complexă și caleidoscopică, se dovedește așadar generoasă și în resurse de modernitate pe direcția impusă de absurd în lumea postbelică. 5.8. Absurdul în literatura românească postcaragialiană Identificabil, așa cum am văzut, în proza și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scriitor al absurdului, un scriitor presuprarealist care-mi plăcea, Urmuz, el însuși îi datora mult lui Jarry"64. Faptul că precizează în același timp rețeaua mai amplă de determinări, nu minimalizează, din punctul nostru de vedere, impactul scriitorilor români asupra devenirii sale scriitoricești. Interesul real acordat celor doi înaintași este dovedit de faptul că Eugen Ionescu l-a tradus pe Urmuz, a adaptat Căldură mare după Caragiale, a tradus, împreună cu Monica Lovinescu O noapte furtunoasă și Conu Leonida și a publicat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de idei literare, Editura Eminescu, București, 1973. Marcel, Gabriel, Essay du philosophie concrète, Gallimard, Paris, 1970. Meredith G., An Essay on Comedy and the Uses of the Comic Spirit, Constable and Co Limited, Londra, 1927. Mihalevschi, Mircea, Tragic vs. deriziune, (Devenirea categoriilor teatrului), Editura Ex Ponto, Constanța, 2003. Moutsopoulos, Evanghelos, Categoriile estetice, traducere de Victor Ivanovici, introducere de Constantin Noica, Editura Univers, București, 1976. Munteanu, Romul, Farsa tragică, Editura Pro-Humanitate, București, 1997. Vianu, Tudor, Estetica, Editura Orizonturi, București, 1996. Nilsen, Don
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 256. 89 Idem, p. 265. 90 Marin Sorescu, Ieșirea prin cer, Editura Eminescu, București, 1984, p. 261. 91 Idem, pp. 278-279. 92 Marin Sorescu, Ieșirea prin cer, Editura Eminescu, București, 1984, p. 294. 93 Mircea Mihalevschi, Tragic vs. deriziune, (Devenirea categoriilor teatrului), Editura Ex Ponto, Constanța, p. 81. 94 Marin Sorescu, Ieșirea prin cer, Editura Eminescu, București, 1984, p. 32. 95 Idem, p. 42. 96 Marin Sorescu, Ieșirea prin cer, Editura Eminescu, București, 1984, pp. 83-84. 97 Idem., pp. 85-86
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau un model de comportament; adevărul său nu este abstract, ci înțeles ca principiu călăuzitor în viața comunității respective. Mitul națiunii și mitul progresului, pentru a numi două mituri fundamentale ale lumii contemporane, oferă în egală măsură o cheie a devenirii istorice și un sistem de valori creator de solidaritate și de proiecte împărtășite. Mitul este puternic integrator și simplificator, având tendința de a reduce diversitatea și complexitatea fenomenelor la o axă privilegiată de interpretare. El introduce în istorie un principiu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în localul lui lucrau studenți, iar Darcey McGonigle nu putea fi confundată cu o studentă. Și nici nu arăta ca o actriță sau vreo cântăreață rămasă fără slujbă (de-a lungul anilor, lucraseră la el o mulțime de artiști în devenire). Se întrebă dacă ar fi pricepută la ceva, iar ea îi zâmbi și îi spuse că sendvișul cu pui a fost minunat și că tarhonul chiar îi scotea în evidență aroma, iar el fu uluit s-o audă recunoscând acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pus plase pân-acum; Scumpul ,,peștișor de aur", S-a prins azi, în mod postum ! EVRIKA! Cine m-a pus să mă-ntrec, Ca-notând râul să trec?! Uf! Constat că nu mă-înec! Că n-am capul greu! E...sec!? DEVENIRE Renunțând la-învățătură, Multe fete, mulți băieți, O ,,dau”...pe Agricultură! Și se-ajung! Analfabeți! DIFERENȚĂ De un leat suntem ! Când număr, Constat că tu ești mai tânăr! Nu pot număra ( și-i...groasă) Ce n-ai...,,șapte ani de-acasă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
asta? Prin ne-viață înțeleg aceste clipe goale de conținut, acest vid de trăiri în care mă scufund ori de câte ori scriu, ne-viața e ceea ce nu se poate povesti! Moartea mi-o pot accepta într-un univers stăpânit de timp, de devenire, părându-mi-se firească, dar nu voi fi niciodată de acord cu absența-vieții-în-viață! Și pentru asta cred că suntem datori să cerem satisfacție lui Dumnezeu! Atunci de ce scrii? Ca să adun mărturii pentru atunci când o voi face! 9 iunie, trec zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
recomandată? — Nu. Îmi amintesc asta foarte bine, fiindcă Beth era o fată foarte frumușică. A bătut la ușă și mi-a spus că tocmai trecea pe Gower când a văzut pancarta de pe gazon. Mi-a zis că e actriță în devenire și că are nevoie de-o cameră ieftină până dă lovitura. I-am răspuns că am mai auzit texte de-astea și am sfătuit-o să scape de accentul ăla groaznic de Boston. Ei bine, Beth mi-a zâmbit și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
început a Hollywoodului; pe mămica ei, care se dădea mare cunoscătoare într-ale artei și care se îndopa cu antidepresive, descendentă directă a fasimoșilor moșieri californieni Cathcart; pe surioara cea genială Martha, marea artistă din domeniul publicității, o stea în devenire la Ad Agency Row din centru. Ca personaje secundare, îi avea pe primarul Fletcher Bowron, pe gangsterul priceput la P.R. Mickey Cohen și pe visătorul de Georgie Tilden, fosta marionetă a lui Emmett, fiul unui anatomist scoțian celebru și artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru banii tatălui ei, cum știa prea bine -, iar ea era o femeie mai degrabă urâtă, fără prea mulți pretendenți. Emmett o ceru de nevastă, ea acceptă și se așeză la casa ei cu acest tânăr antreprenor feroce, grangur în devenire în domeniul afacerilor imobiliare, pe care, încetul cu încetul, a ajuns să-l urască și cu care a început să se războiască pasiv, adunând informații. În primii ani ai căsniciei lor Georgie locuia în apartamentul de deasupra garajului. Ramona a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de apa aceasta care este energia vieții... Așa e, ai nevoie mereu de apa vieții. Dar acesta e sensul și motivația supremă: infinitul. Drumul nu se sfârșește nicăieri, destinația este drumul în sine... pentru că tu însuși ești motivul și scopul, devenirea și absolutul, în același timp... viața e chiar continuarea sa și existența eternei înălțări înspre absolut... Acesta e răspunsul: întrebarea însăși. Acesta e scopul, destinația și motivul: noul început. Acesta e adevărul: aflarea căutării adevărului. Acesta e arborele: izvorul său
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
infinit, absolut luminos... Infinitul meu este un drum... și infinitul meu înseamnă că tu ești o parte din acest drum... de aceea viața ta este esențială pentru mine... tu ești eu, în varianta mea de călătorie, în ipostaza mea de devenire... la mijlocul proiectului, pe care eu deja l-am închipuit ca fiind infinit posibil și întreg realizat în adevărata sa splendoare supremă... dar tu ai misiunea de a-l duce la îndeplinire... tu reprezinți creația care va ajunge să egalizeze începutul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
în lumina sa... Astfel, aparențele se vor estompa în esențe și înțelegerea va apărea implicit, amplificând strălucirea arborelui universal... E important să credem și să avem încredere în ceva mai mult, pentru că doar astfel ne îndreptăm spre esențialul indefinibil al devenirii absolutului... Esențialul indefinibil Așa cum arborele este infinit, așa cum orice familie are mamă, tată, copii și strămoși, la fel și familia spirituală a prezenței divine ar trebui să implice multiplicarea, o latură feminină, o latură masculină și o ascendență și descendență
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Georgia își fac de lucru fără mine, mă simt vinovată că nu-mi pot petrece timp prețios alături de ele, că toate momentele care trec în absența mea nu le voi putea recupera niciodată și că pierd, astfel, frânturi considerabile ale devenirii lor. Cum la fel de vinovată mă simt și atunci când, alegând să pun între paranteze urgențele profesionale, prefer să evadez cu una dintre ele sau cu amândouă, fie la un film, fie la plimbare prin parc sau într-o excursie mai lungă
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
refăcut, am fost reînviat prin gesturile ei, am reapărut din absență; este la capătul puterilor, se ridică (era aplecată spre cizmele mele), izbucnește În acel plâns-râs de bucurie, mă ia În brațe, mă strânge, mă sărută; apoi, mica femeie În devenire fuge, mă părăsește, rămân de gheață, nu mă mai mișc; toți cred că am ceva, că am suferit vreo ruptură, vreun accident; eu Însă vreau să păstrez ființa ei În mine, să mă satur de ea, s-o simt Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putea fi decât afirmativ. N-am folosit Întâmplător mai Înainte versul lui Dante. Sugestia am găsit-o În text. Mergând mai departe, ideea ar fi că de fiecare dată are de străbătut, În sens inițiatic, o „selva oscura“ pe traiectul devenirii sinelui autentic. Dificultatea vine de acolo că romanul lui Mincu nu prezintă simple secvențe de viață, ca un jurnal obișnuit, ci un destin, nu un personaj comun, ci un creator de excepție. Problematica Însăși, mai mult decât inovația textuală, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
senzații. Al doilea face abstracție de cronologie. Eul, de astă dată, trăiește În unitate cu sine, În perspectiva absolutului. Retrospectiva În scris permite autoanaliza lucidă, severă, viața trecută fiind interpretată acum ca un „posibil itinerar amoros“, odată cu probele succesive ale devenirii spirituale. Fragmentarismul notației convine metodei autenticiste, evidențiază concentrarea de sens pe spații mici și poezia imanentă a ideilor. Se face simțită la tot pasul polemica autorului cu ceea ce el numește proza mimetică: „Probabil că limbajul este insuficient spre a exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vârsta liceului mai Întâi, studentă apoi, erotizată până În vârful unghiilor În tot acest timp, și „Jurnalul lui M.“, student cu orgolii genialoide, Împărțit Între o viață erotică pe cât de absorbantă, pe atât de contradictorie și lecturi ascetice de critic În devenire; la pagina 399, după ce de mult ai Început să bănui acest lucru, are loc intersecția jurnalelor și obții certitudinea că M. din jurnalul lui A. este M. din jurnalul lui M. și că A. din jurnalul lui M. este A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
hrăniți ultimii, În fiecare zi, iar bărbații stăteau la coadă la bucătărie. Jim se bucura Întotdeauna de lunga așteptare pentru rația de cereale și cartofi dulci a lui Basie, și se simțea și el, În compania bărbaților, un bărbat În devenire. Șirurile de prizonieri transpirați, cu pielea plină de ulcerații și de mușcături de țînțari, emanau un miros greu de agresivitate, iar Jim Înțelegea de ce paznicii japonezi se temeau de ei. Limbajul lor obscen Îl depășea, discuțiile lor triviale despre trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]