4,618 matches
-
au avut libertatea să năvălească asupră-i. În Epopeea lui Ghilgameș, unde se pun de asemenea în scenă secvențe ale mitologiei morții, întîlnim pasaje înrudite cu fragmentele citate. Mai mult decît atît, unele secvențe, devenite ermetice într-un mit, se dezleagă prin lectura paralelă cu texte corespondente din alte narațiuni. Spre exemplu, Enkidu se oferă să coboare în infern pentru a aduce de acolo pukku (toba) și mikku (bețișorul de tobă), obiecte sacre, atribute ale zeiței Inanna și, cu siguranță, ale
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
eu după dînsul. -Caută-l bine unde va fi făcut un popas mai lung... zîmbi crîșmarul. Vitoria dădu din cap c-o părere de zîmbet. Își înăbuși o înțepătură dușmănoasă. Întoarse fruntea și-și căută în sîn naframa, ca s-o dezlege și să plătească vinul. După ce încălecară, Gheorghiță salută pe crîșmar: -Rămîi sănătos, domnu Macovei, și noroc bun! -Mergeți sănătoși. Să găsiți paguba! -Acuma și tu, bombăni femeia cătră flăcău. De unde știi că-l cheamă Macovei? -Cum să nu știu, dacă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un lanț, era un câine mare și frumos care scheuna. Îl văzuse pe fratele meu și-l recunoscuse, căci acest câine nu era altul decât Tarzan al nostru. Didi, fratele meu, a intrat pe furiș în curte și l-a dezlegat. Tarzan, după ce i-a tras două limbi pe față, a luat-o la goană spre oraș. Peste câteva ore, Tarzan era pe masă, în bucătărie, și frații mei mai mari, în jurul lui, îl mângâiau și-l alintau care mai de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lați, ca muștele. Se auzea doar zgomotul făcut de impactul măciuliei de alamă cu căpățâna insului și un ușor oftat sau icnet a aceluia lovit, înainte de a leșina. Când și ultimul, al șaptelea era la pământ, în nesimțire, tata a dezlegat frânghiuța luată de la cumătrul Aurel, care fusese legată de-a curmezișul străzii la înălțimea de un sfert de metru și de care se împiedicaseră vitejii aceia și i-a legat cobză pe toți, stivuindu-i la gard. Pe ultimul, care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se afla cam la vreo sută de metri în fața mea. Mergeam cu ochii în pământ și ceva nu-mi dădea pace: un gând rău, o umbră de ceva neliniștitor, ca o piatră de moară îmi stătea pe suflet. Căutam să dezleg această enigmă când... Am ridicat privirea și l-am văzut pe Gică întins la pământ. Miam spus: “Se odihnește. Mă așteaptă să-l ajung din urmă”. Când am ajuns lângă el, am văzut că era leșinat. Stătea răsturnat pe o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am luat. Pe viață. Sunt fericit că am reușit să mă încui în casă cu ea, dar fericirea n-a durat decât o oră. A sunat telefonul, șeful m-a felicitat și m-a trimis la dracu' în praznic, să dezleg altă enigmă, căci sucombase un pârlit de un cui al altuia. Peter Cheyney La pescuit pe Șontea Motorul „Zambilicăi” fornăia vesel, intuia probabil că avea să facă cu noi un drum lung, în căutarea acelei împărății a apelor cu nuferi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ne-a făcut vesel semn cu capul să mâncăm. După ce am mâncat cu toții, lipovanul a mai tras din alcoolul căpătat încă o dușcă lungă, a astupat sticla cu grijă și și-a pus-o în buzunarul de la rubașcă. Apoi a dezlegat lotca și a plecat, nu înainte de a-i debarca acestuia bagajul și de a-i spune amicul meu să vină în seara următoare ca să-l ia. Și atunci, când ultimul plescăit de ramă s-a stins în stufăriș, ne-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca să-l sărute șuviță cu șuviță. Ce diavol l-a stăpânit până acum? Îi venea să cadă în genunchi, să mulțumească Domnului că scăpase de patimă. Fusese oare fermecat de cineva? Îi va spune toate astea și Laviniei, să o dezlege și pe ea. Se va spovedi și va posti cât îi va cere preotul. Va merge la Athos, ba nu, la Sinai, la Sfânta Ecaterina... „Lavinia, fetița mea, iartă-mă că te-am purtat cu mine în focul cel păcătos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el și se supăra când o lăsa pe mâna altuia. Era în iarna aceea zăpadă multă și au pornit cu săniile spre București. Pe drum, în codru, i-au atacat lupii, vizitiul a dat bice cailor de la sanie și au dezlegat iapa lui care mergea alături, ca să o dea lupilor. Iapa a luat-o la galop cu toată haita după ea. Ei au ajuns cu bine, dar mânza... A plâns mult și de la o vreme nu a mai plâns ziua, doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă. Mitropolitul tresări, nu se aștepta ca să-i fie forțată mâna chiar aici, dar cuvântul e cuvânt. — Măria ta, cinstiți boieri, nu este o taină că de Șerban Vodă m au legat simțăminte pe care moartea nu poate să le dezlege. Așa că, împreună cu stăreția mânăstirii Cotroceni pe care răposatul a ctitorit-o, voi să mă îngrijesc de panihida lui. Aceasta se va face în sâmbăta dinaintea praznicului Sfântului Nicolae, la mormântul voievodului, după care o rog pe văduva și pe copiii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turcit. — Eh, mi-e frică să nu cad sub blestemul sfinției sale, că am păcătuit greu. — Tu mă, Ștefane? Ce făcuși? Vreo jupâniță... — Măria ta, taică. Aș vrea să stai cu mine după prohod ca să-l rogi pe sfinția sa să mă dezlege. — Chiar așa? Altfel nu se poate? Cine o fi porumbița? și-l învălui pe prinț cu privire amuzată și în același timp severă. Îi luă de data asta vodă mâna între ale sale și băgă de seamă că este rece
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sale și băgă de seamă că este rece și umedă. — Măi băiete, dacă ai făcut-o, gata, e făcută, o dregem noi, nu-ți mai bate capul. Dacă fata este de neam... — Taică, nu te mai gândi, așteaptă ca să mă dezlege sfinția sa Theodosie. — Bine, bine. Ne-am înțeles. Mijlocesc eu pentru domnia ta, încheie vodă, tocmai când caleașca se oprea în fața bisericii Mitropoliei. Vodă așteptă ca să se dea jos ceilalți și coborî în vreme ce dorobanții dădeau onorul. Își îndreptă trupul, îi numără pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl aștepta sfinția sa mitropolitul; au pășit alături spre naos, maiestuos ca și cum ar fi mers prin mulțime. — Am primit o scrisoare de la mitropolitul din Odrii, măria ta, și aș dori să o citești după denie. Și noi am vrea să-l dezlegi pe coconul nostru Ștefan. Zice că a păcătuit greu față de sfinția ta. Mitropolitul întoarse capul spre domn și-i căută privirea. Când i-o întâlni, zâmbi cald. — Îi știu păcatul și l-am iertat. Isteț, coconul măriei tale! Ce-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cam la anii la care a rămas și Ilinca, nora noastră... Mai știm că a păstrat văduvia, așa cum o fac cocoanele din neam mare. Aș dori să știi și să spui asta și doamnei măriei tale, că eu, socru, o dezleg pe Ilinca de legătura ei cu neamul meu și o las slobodă să-i găsiți bărbat potrivit, astfel ca niciodată, aducându-și aminte de coconul nostru, să nu-i pară rău că s-a însoțit cu el. În odaia mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
însoțit cu el. În odaia mare se auzea respirația sacadată a domnitorului, iar Șefan simți că s-au ivit pe fruntea lui boabe de sudoare și își căută mânerul pumnalului ca să-și stăpânească tremurul mâinii drepte. — Să înțeleg că te dezlegi de noi, înălțimea ta? Că dacă o fi să cadă capul nostru în zilele ce vor veni, să nu cumva să cadă și capul domniei tale? Întrebarea rămase dușmană între ei și parcă aerul odăii mai vibra menținând-o vie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cruda moarte viața i-au scurtat; la cursul anilor de la Spăsitorul Hristos 1699 luna iulie 28”. Noi l-am plâns, căci ne-au murit în brațe. Acesta este înscrisul și este săpat în piatră, ce alt înscris ne-ar putea dezlega? Se lăsă o liniște atât de apăsătoare, încât fiecare din cei trei ar fi putut să numere secundele după pulsul care le răsuna în piept. După un timp, foarte încet, Mavrocordat întrebă: — Este adevărat că în cronica ce o ține
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ace deodată, ca și cum nu ar fi urmărit un desen, ci niște gânduri. Reluă în același moment și cusutul și povestirea. Cât au durat sărbătorile am fost mereu tulburat de întrebarea: ce anume l-a împiedicat pe chir Mitrofan să-l dezlege pe vodă, ca toate să se lămurească atunci când domnul mi-a cerut să-mi dau demisia, amenințându-mă că altfel cere caterisirea mea. Știam că are motive s-o facă, îl hiclenisem la țar atunci când l-am binecuvântat pe nepotul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se odihnește, așa stând în jilț, pentru că rănile se vor vindeca mai repede dacă vor sta în adierea vântului. — Doar să nu se așeze vreo muscă, adăugă el zâmbind. Doamna Marica îl privea nedumerită, cum iese în bătătură, cum își dezleagă măgarul care fusese priponit de o ulucă, cum încalecă și pleacă. Nu-și aducea aminte să-l fi văzut până atunci, și nici să fi auzit pe cineva vorbind despre el. — Gherasim, ieromonahul Gherasim, parcă așa spunea Ștefan că-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
altuia, mire și mireasă, desfac această legătură pentru a te putea dărui chemării tale de soție și mamă, o desfac nu pentru că inima mea nu te-ar dori, ci pentru că judecătorii lumești m-au osândit să nu-mi țin legământul. Dezleagă-mă și tu și ajută-mă cu rugăciunea ta, ca atunci când voi înainta spre marea trecere din lumea aceasta să fiu liber și să intru senin Dincolo. Dezleagă-mă, dar nu mă părăsi, păstrează-mă așa cum păstrezi amintirea unui vis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ci pentru că judecătorii lumești m-au osândit să nu-mi țin legământul. Dezleagă-mă și tu și ajută-mă cu rugăciunea ta, ca atunci când voi înainta spre marea trecere din lumea aceasta să fiu liber și să intru senin Dincolo. Dezleagă-mă, dar nu mă părăsi, păstrează-mă așa cum păstrezi amintirea unui vis frumos, căci te-aș fi dus mireasă în țara iubirii mele“. Scrisese oare toate acestea în scrisoare, se întreba Radu, sau doar a vrut să le scrie? Știa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-și aminteau povești de groază spuse de bunici bătrâne, legenda marelui duce Notaras care, atunci când Mahomed al doilea a cucerit Bizanțul... Dar ce este asta? Privitorilor nu le venea să creadă: cel de al treilea fiu al Brâncoveanului își dezlegase prin nu știu ce minune mâinile și, grațios, zâmbind ca într-un dans magnific înaintă spre butuc. Acolo se opri, dădu din cap cu un salut timid și înălță brațele spre cer: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Își făcu cruce și, îngenunchind, îmbrățișă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
hotărât să supună Țara Românească Înainte de 1330, cnejii și voievozii de la miazăzi de Carpați au Încercat de mai multe ori să se unească Se dă bătălia de la Posada În anul 1320 s-au iscat certuri pentru domnie În Ungaria IV Dezlegați rebusul: Decembrie 1989 Vertical A-B (Dorită de Întregul popor) 1. Actul din decembrie 1989 2. Scandată de mulțime, pe străzi, În anul 1989, Împotriva regimului comunist 3. Oraș, pe malul râului Cibin, unde au avut loc acțiuni revoluționare 4
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
mai puțin aprofundată, a existenței unor astfel de energii oculte explică relativa fragilitate a victimelor la începutul atacului. Cu cît victima înaintează în recunoașterea și numirea situației sale de "fermecat", cu atît va putea "face față", cu sprijinul celor ce dezleagă. În regiunea normandă, vrăjitorul este numit "gelos" și "ciudos" și, în consecință, este un nemulțumit care are nevoie să își aplice puterea dincolo de propriul domeniu. "Ceea ce este "magic" la vrăjitor este așadar această lipsă de măsură fundamentală, acest exces al
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în cele mai frumoase orașe din Occident. Se respiră aici un aer pur; briza nordică alungă miasmele grele ale orașului; nu doar plăcerea e de găsit la Șosea, ci și sănătatea. Aici se schimbă tandre confidențe, se leagă și se dezleagă legături amoroase. E Cișmigiul claselor înalte. Orașul plăcerii nu-și poate dezavua numele, orice e bun ca să-și justifice etimologia; se ridică peste tot, ca în vremurile cele mai bune ale mitologiei, temple pentru zeița din Paphos, din înaltul scării
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
oamenii se iau, se lasă, se iau iar pentru motive când grave, când futile; sub pretextul incompatibilității de caracter se ascunde sațietatea, se disimulează incitările interesului personal sau ale galanteriei. Tribunalul ecleziastic este extrem de înțelegător, mai ales când e remunerat; dezleagă cu promptitudine nodurile pe care le-a format; se află cu foarte mare mirare a doua zi ruptura unei tinere familii unite în ajun. Îmbătrânind, jumătățile separate tind să se apropie din nou; își iartă greșelile reciproce. Nu e rar
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]