3,808 matches
-
arab; chiar dacă vorbitorii din [[Orientul Mijlociu]] se pot înțelege între ei, în general, aceștia întâmpină adesea dificultăți în înțelegerea nord-africanilor (deși vice-versa lucrurile stau mai bine, datorită popularității filmelor și unor mijloace de informare din [[Orientul Mijlociu]] - în special din [[Egipt]]). [[Dialect|Dialectele]] vorbite au abandonat distincția cazuală și folosesc forma de dual foarte limitat (se mai folosește doar la [[substantiv]]e, iar întrebuințarea acestei forme nu mai este cerută în toate circumstanțele). De asemenea, aproape toate [[dialect]]ele au pierdut "tanwīn"-ul
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
în special din [[Egipt]]). [[Dialect|Dialectele]] vorbite au abandonat distincția cazuală și folosesc forma de dual foarte limitat (se mai folosește doar la [[substantiv]]e, iar întrebuințarea acestei forme nu mai este cerută în toate circumstanțele). De asemenea, aproape toate [[dialect]]ele au pierdut "tanwīn"-ul, (marca nedeterminării în limba arabă) și pasivul intern sau vocalic. Un factor de diferențiere a [[dialect]]elor este influența limbilor vorbite înainte în zonă, care au asigurat un numar semnificativ de cuvinte noi, și care
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
doar la [[substantiv]]e, iar întrebuințarea acestei forme nu mai este cerută în toate circumstanțele). De asemenea, aproape toate [[dialect]]ele au pierdut "tanwīn"-ul, (marca nedeterminării în limba arabă) și pasivul intern sau vocalic. Un factor de diferențiere a [[dialect]]elor este influența limbilor vorbite înainte în zonă, care au asigurat un numar semnificativ de cuvinte noi, și care au influențat uneori chiar și pronunția sau topica; oricum, un factor mult mai semnificativ pentru majoritatea dialectelor este, așa cum se întâmplă
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
factor de diferențiere a [[dialect]]elor este influența limbilor vorbite înainte în zonă, care au asigurat un numar semnificativ de cuvinte noi, și care au influențat uneori chiar și pronunția sau topica; oricum, un factor mult mai semnificativ pentru majoritatea dialectelor este, așa cum se întâmplă în rândul [[limbi romanice|limbilor romanice]], păstrarea (sau schimbarea semnificației) diferitelor forme clasice. Așadar, cuvântul [[irak]]ian "aku", [[levant]]inul "fīh", și cuvâtul [[Africa|nord-african]] "kayen", toate înseamnă “există”, și toate provin din formele arabei clasice
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
(în , în , în dialectul săsesc "Nîsner-Bistritz, Nîzn, Bästerts, Bîsterts") este municipiul de reședință al județului -Năsăud, Transilvania, România, format din localitățile componente Bistrița (reședința), Ghinda, Sărată, Sigmir, Slătinița, Unirea și Viișoara. Este și cel mai mare oraș din acest județ, cu o populație de
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
lungul secolelor, nu s-a înființat însă niciodată un stat leton, astfel că limitele și definiția apartenenței la spațiul leton sunt în mare parte subiective. Între timp, izolați de restul Letoniei, latgalii sudici au adoptat catolicismul sub influență polonă/iezuită. Dialectul autohton a rămas distinct, deși a împrumutat multe cuvinte poloneze și rusești. Capitularea Estoniei și Livoniei în 1710 și Tratatul de la Nystad, care a pus capăt Marelui Război al Nordului în 1721, au dat Vidzeme Rusiei (inclusă în gubernia Riga
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
letona, care aparține grupului limbilor baltice al familiei limbilor indo-europene. O altă limbă autohtonă din Letonia este limba livonă, astăzi aproape dispărută, aparținând ramurii limbilor finice a familiei limbilor uralice, limbă ce se bucură de protecție legală; latgala - clasificată fie dialect al letonei, fie limbă separată și înrudită - este și ea oficial protejată de lege, dar considerată doar o variațiune istorică a limbii letone. Rusa, vorbită pe scară largă în perioada sovietică, este încă de departe cea mai des folosită limbă
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Financiar Internațional pentru plata datoriilor naționale. O altă problemă politică în secolul al XIX-lea era una unic grecească: problema limbii oficiale. Grecii vorbeau o formă de greacă denumită „demotică”. Mare parte din elite o considerau însă pe aceasta un dialect țărănesc și erau hotărâți să restaureze greaca veche. Ca urmare, documentele guvernamentale se publicau în greaca "" (purificată), o formă pe care puțini greci obișnuiți știau să o citească. Liberalii favorizau recunoașterea demoticii ca limbă națională, dar conservatorii și Biserica Ortodoxă
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
cel mai adesea din punct de vedere etnic ca greci și astăzi vorbesc cel puțin și limba greacă. În preajma frontierei nordice a Greciei există și niște grupuri vorbitoare de limbi slave, denumite local "slavomacedoneană", majoritatea identificându-se etnic ca greci. Dialectele lor pot fi clasificate din punct de vedere lingvistic ca forme ale limbii macedonene sau ale bulgarei. Se estimează că după schimburile demografice din 1923, regiunea istorică grecească Macedonia avea între 200.000 și 400.000 de vorbitori de limbi
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
provin de la trei autori: Eschil, Sofocle și Euripide. Piesele ce au rămas de la Aristofan sunt și ele o valoroasă comoară comică, în timp ce Herodot și Tucidide sunt doi dintre cei mai influenți istorici ai vremii. Literatura bizantină a fost scrisă în dialectele atic, medieval și timpuriu modern ale limbii grecești, și este expresia vieții intelectuale a grecilor bizantini în Evul Mediu creștin. Literatura greacă modernă este scrisă în greaca modernă și își trage originile din operele bizantine ale secolului al XI-lea
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
jur de 400.000 de oameni. Vorbitorii de aramaică vestică locuiesc în toată țara, în special în marile centre urbane, pe când asirienii locuiesc în special în nord și nord-est (Homs, Aleppo, Qamishli, Hasakah). Mulți (în special grupul asirian) încă păstrează dialecte neo-aramaice ca limbi scrise și vorbite, pe când sătenii din Ma'loula, Jubb'adin și Bakh'a încă păstrează aramaica vestică. Al doilea cel mai mare grup etnic din Siria sunt kurzii. Ei constituie în jur de 9% din populație, sau
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
2%, Biserica Apostolică Armeană 10,9%, 22,4%; mai este Biserica Asiriană a Estului și alte denominațiuni creștine mai mici. De asemenea, există multe mănăstiri creștine. Mulți creștini sirieni aparțin clasei socio-economice înalte. Araba modernă standard este limba oficială. Anumite dialecte arabe sunt folosite în viața de zi cu zi, în special levantina în vest și mesopotamiana în nord-est. Kurda (în forma sa kurmanji) este vorbită în mare măsură în regiunile kurde din Siria. Limbile armeană și turcă (dialectul sud-azerian) sunt
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
oficială. Anumite dialecte arabe sunt folosite în viața de zi cu zi, în special levantina în vest și mesopotamiana în nord-est. Kurda (în forma sa kurmanji) este vorbită în mare măsură în regiunile kurde din Siria. Limbile armeană și turcă (dialectul sud-azerian) sunt vorbite de minoritățile armeană și respectiv, turcmenă. Aramaica a fost lingua franca a regiunii înainte de apariția arabei și este încă vorbită printre asirieni, iar siriaca clasică este încă folosită ca limbă liturgică de variate denominațiuni creștine. Este remarcabil
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. Slava veche ("slavona" sau "paleoslava") a devenit limba de redactare a textelor bisericești (traducere a scrierilor religioase grecești) și s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de stat). Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. Potrivit unora, limba slavonă și caracterele "chirilice" au
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
-lea și al XIII-lea.. Istoria triburilor berbere începe în jurul anului 3000 înainte de Cristos, ei fiind menționați în documente din Egipt, Grecia și Roma antică.Limba berberă face parte din grupul limbilor afro-asiatice și are un număr de 300 de dialecte diferite. De obicei este vorba numai de limbi vorbite, foarte puține dintre aceste dialecte dispunând și de o scriere proprie. i sau, în varianta locală a numelui, "Imazighen", sunt locuitorii originari ai nordului Africii. Astăzi ei sunt distribuiți incontinuu pe
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
ei fiind menționați în documente din Egipt, Grecia și Roma antică.Limba berberă face parte din grupul limbilor afro-asiatice și are un număr de 300 de dialecte diferite. De obicei este vorba numai de limbi vorbite, foarte puține dintre aceste dialecte dispunând și de o scriere proprie. i sau, în varianta locală a numelui, "Imazighen", sunt locuitorii originari ai nordului Africii. Astăzi ei sunt distribuiți incontinuu pe un larg teritoriu care începe de la oaza Siwa în Egipt și se extinde până pe
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
Limba folosită în școli și administrație a fost latina clasică deoarece unitatea administrativă a unui imperiu atât de vast, de la Elba și Dunăre la Pirinei, antrenând mai multe popoare laolaltă, nu putea fi menținută dacă fiecare dregător ar fi vorbit dialectul său. Astfel, limba pe care învățații o mânuiau cu ușurință a devenit singura limbă prin intermediul căreia se puteau înțelege toți. Totodată, se pare că, doar prin intermediul acesteia, renașterea carolingiană a reușit să transmită viitorimii ideile autorilor antici. Nu în ultimul
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
zilele noastre, este folosit în mod normal (în special de către greci) numai pentru aromâni, românii fiind numiți "vlahi" sau "valahi" numai în context istoric sau ca termen vag derogativ sau dacă este vorba de românii timoceni, care vorbesc de asemeni dialectul dacoromân și anume un grai apropiat de cel din Mehedinți. Vezi de asemenea: Etimologia cuvântului vlah. Numele de tsintsari (țințari) este dat aromânilor în special de sârbi sau maghiari ("cincárok"). Lexicograful sârb Vuk Stefanović Karadžić explică acest nume prin faptul
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
a acestora. Limba maternă a aromânilor este limba aromână. După unii lingviști, limba aromână este o limbă aparte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice de est, alături de limbile română, meglenoromână și istroromână. Alți lingviști o consideră ca fiind un dialect al limbii române, împreună cu dialectele dacoromân, meglenoromân și istroromân. Matilda Caragiu Marioțeanu, academician de origine aromână, crede că aromâna este un dialect al protoromânei, adică al moștenirii comune latine răsăritene și nu al limbii dacoromâne și de asemenea ca cele
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
aromânilor este limba aromână. După unii lingviști, limba aromână este o limbă aparte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice de est, alături de limbile română, meglenoromână și istroromână. Alți lingviști o consideră ca fiind un dialect al limbii române, împreună cu dialectele dacoromân, meglenoromân și istroromân. Matilda Caragiu Marioțeanu, academician de origine aromână, crede că aromâna este un dialect al protoromânei, adică al moștenirii comune latine răsăritene și nu al limbii dacoromâne și de asemenea ca cele doua limbi romanice din nord
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
subgrupul limbilor romanice de est, alături de limbile română, meglenoromână și istroromână. Alți lingviști o consideră ca fiind un dialect al limbii române, împreună cu dialectele dacoromân, meglenoromân și istroromân. Matilda Caragiu Marioțeanu, academician de origine aromână, crede că aromâna este un dialect al protoromânei, adică al moștenirii comune latine răsăritene și nu al limbii dacoromâne și de asemenea ca cele doua limbi romanice din nord și din sud, sunt limbi funcționale și trebuie tratate ca atare. În prezent sunt recunoscuți oficial ca
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
împarte pe aromâni în două facțiuni: cea tradițional filo-otomană, ulterior filoromână, și cea filoelenică. Filo-otomanii, majoritari până în 1912, erau denumiți peiorativ de ceilalți Turcomani (cei dintre ei care trecuseră la religia islamică, și a căror limbă a evoluat diferit de dialectele aromâne, fiind ziși Turciți, ulterior Megleniți după masivul Meglen unde s-au așezat), în timp ce filogrecii, deveniți majoritari după 1913, au fost denumiți peiorativ de cei filo-otomani grecomani respectiv cațaoni, cațani sau căciăuni. De altfel, cara-cațanii respectiv saracacianii sunt, se pare
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
Lunga, Montana, Petrossa, Repeda, Vlahina...) și patronime (Frațev, Skurtov, Vlahov...) care până astăzi amintesc de fosta aromânime din Bulgaria, astăzi minimizată de istoriografia oficială. În afară de aromâni, denumiți de bulgari "vlasi", Bulgaria găzduiește o importantă populație de vorbitori ai limbii române (dialectul daco-român), care se autodenumesc "rumâni". Acești vorbitori, denumiti de bulgari "vlahi" nu sunt aromâni, ci au un grai asemănător cu graiurile oltenești. Aria de răspândire a acestor români se află mai ales în jurul Vidinului și de-a lungul Dunării până
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
mai ales datorită modului în care își tratează angajații. În iunie 2012 Google a lansat un site, EndangeredLanguages.com, destinat conservării limbilor pe cale de dispariție. Intitulat „proiectul limbilor în pericol”, acesta ia în considerare peste 3.000 de limbi și dialecte pentru care s-au creat înregistrări audio de înaltă fidelitate . Google a creat servicii și instrumente atât pentru publicul larg, cât și pentru mediul de afaceri, inclusiv aplicații web, servicii de publicitate și soluții pentru agenți economici. În declarația fiscală
Google () [Corola-website/Science/297063_a_298392]
-
(în , în , în dialectul săsesc "Ängersch-Kretz", în trad. "Cristuru Unguresc") este un oraș în județul Harghita, Transilvania, România, format din localitățile componente Betești, (reședința) și Filiaș. Localitatea Cisturu Secuiesc este situată la limita sud-vestică a județului Harghita cu județul Mureș, la gura de vărsare
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]