24,608 matches
-
de anestezic abia după ce din nou patul cu rotile a transportat-o de la S. I. P. O. în salonul de spital. Sunt zorile unei noi zile. Îngrijitoarele și-au început munca. Totul trebuie să strălucească de curățenie când începe vizita de dimineață. Nările Dorei percep cu acuitate mirosul de dezinfectant în timp ce un dialog între cele două femei o tulbură. Oare visează sau chiar aude : Insistă bine după noptieră ! Acolo s-a ascuns pisica roșcată în noaptea în care în salonul ăsta lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai mult lichid ; în drum spre laborator trimite, te rog, o fată cu o ceașcă de ceai cu lămâie. Îndemnată și susținută de Nicolaï, Dora aspiră cu greutate lichidul răcoros după care adoarme. Iată că se apropie vizita, vizita din dimineața celei de a patra zi după intervenție. Gesturile, atitudinea profesorul Grand sunt de data asta altele decât ale reputatului neurochirurg cu privire glacială și cu replici tăioase. Aplecat cu duioșie asupra pacientei, o cheamă cu glas aproape rugător : Doamna Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Abia atunci profesorul află că starea Dorei se alterase, că fusese în comă profundă din care iscusința Alindorei reușise să o scoată. Încrederea lui în colega care îl va însoți în greaua încercare decisă îi dă noi puteri. Vizita de dimineață îi confirmă și competența tânărului intern Nicolaï, care a decis și făcut fără întârziere pentru Dora gestul medical care trebuia făcut. Odată cu încrederea în cei doi colegi care îl vor însoți în greaua încercare, crește și speranța că decizia luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lapte adevărat, nu din cutie. Acolo, în Franța, cam toate alimentele sunt "de la cutie" și adevăratul lor gust stăruie doar în memorie. Cum, veniți direct din Franța ? M-am odihnit o noapte scurtă în București, de unde am luat trenul de dimineață spre Nord. Îmi închipui cât sunteți de obosită. Să vă arăt camera pe care v-o putem propune. Cred că nu ai nimic împotrivă, Dragoș, să o culcăm pe doamna Dora în camera de muzică ?, întreabă Ștefana cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care se mândrea în tinerețe. Gura mică, străjuită de o mustăcioară blondă, tunsă scurt, îi dă înfățișarea unui portret de modă veche. Ochii sunt albaștri, de un albastru intens și limpede ca rupt dintr-un cer fără nor al unei dimineți geroase. Dar în privirea, pe care Dora o surprinde cu dificultate, se poate descoperi scânteia de inteligență, trăsătură comună a celor doi bărbați atât de diferiți care totuși sunt frați. O cafea ? Un ceai ? Nu știu dacă ați avut vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care tronează un samovar și farfurioare cu bunătăți : zacuscă, brânză telemea, felioare de cârnaț, șuncă și tobă, mici găvănoase cu dulcețuri și miere. Totul pare să o fi așteptat pe Dora cu grijă și delicată atenție. Dragoș a trecut de dimineață pe aici, mi-a spus că o să veniți și să vă aștept cum se cuvine. De altfel, mi-a adus și el niște bunătăți, deși nici nouă nu ne lipsesc nici de unele. Mi-a spus că sunteți în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a se opri apoi în grupuri mici, în care cuvinte molcome par a pune la cale destinele omenirii. Cojoace albe, sumane negre, cușme înalte și broboade multicolore înaintează fără grabă pe făgașul alb săpat în omăt de pașii lor în dimineața aceleiași zile pașnice. Sărut mâna pentru masă, Ștefana ! Totul a fost delicios, dar ciorba acră de gâscă cu tocmagi, cum numai tu știi să faci, le-a întrecut pe toate, exclamă Ciprian ridicându-se de la masă. După un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încredințează bilețelul lui Dragoș, ci lui Ciprian pe care îl roagă : "Uite, în caz că..." Dragoș privește în noaptea în care ghicește că zorile sunt aproape. Se întoarce ca un automat, ca o păpușă de la panopticum. Cu cuvinte limpezi, care parcă anunță dimineața pe care doar el a văzut-o, rostește : Te las în mâinile lui Atanasie, în care am o încredere totală. Tot el va veni să te caute peste o săptămână în același loc în care te va lăsa. Ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mi-a trebuit mai mult de câteva minute ca s-o îmbrac pe Minodora și să iau geamăntănașul care era deja pregătit. Caii erau buni, șareta era ușoară ; în mai puțin de două ore, abia să fi fost ora cinci dimineață, Atanasie mi-a spus că suntem pe graniță și că să nu am grijă, totul este aranjat. Dar nu apucase nici să-și termine spusa, când un glonț a fluierat pe lângă urechea mea dreaptă. Ca din pământ, de după tufele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a urnit din loc două zile și o noapte, timp în care auzeam cum se încarcă, pe rând, compartimentele de alături. În zilele acelea nu am primit nimic de mâncare, iar apă ne-au adus doi militari în cele două dimineți ; nenorocirea era că nu aveam în ce s-o păstrăm și rămâneam doar cu ce puteam bea din găleata din care ne adăpam pe rând ca animalele. Unul din cei doi militari care ne aduceau apa nu uita să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și ceva de mâncare și să țipe cu o voce batjocoritoare : "Iot foi mati ! Hleba ? Vâ imeite cito kușati, kulaki". Vasili, tatăl, reușea să păstreze puțină apă pentru Vasili cel mic, într-o șapcă roșie țeapănă, cauciucată. În a doua dimineață o a doua șapcă, cea a bătrânului Artenie, de culoare cenușie, a fost sacrificată pentru rezerva de apă a Minodorei. Într-adevăr, familia Cozmei mai avea ceva provizii. Dintr-un cotlon greu de bănuit în plasa înțesată cu boccele, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe care le îndrăgisem ca pe surorile ce nu le aveam. Poate am împrumutat prea puțin din credința lor profundă, pravoslavnică, cum o numeau ele, care le întărea desigur în această grea încercare a vieții. Și totuși... Într-o bună dimineață ne-am trezit dintr-odată cu zăpadă, iarna venise fără să ne prevină. Frigul și vântul siberian nu au întârziat să își arate colții, dar noi, în simplitatea extremă a vieții în care fuseserăm azvârliți, ne încurajam zicând că avem tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
siberian nu au întârziat să își arate colții, dar noi, în simplitatea extremă a vieții în care fuseserăm azvârliți, ne încurajam zicând că avem tot ce ne trebuie pentru a supraviețui și mai ales să nu sufere copiii. Într-o dimineață, sania lui Axel a venit să ne aducă o parte din obiectele strict necesare cerute la care mai adăugase de la el un pachet de ceai și o căpățână de zahăr ale căror gusturi le uitasem. Ulitia i-a mai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
timpul copiilor și al meu stăruind cu dictări și stimulându-i cum mă pricepeam mai bine, căci pentru ei, claustrarea era mai greu de suportat decât pentru adulți. În preajma Crăciunului, cele două gemene, Ana și Olga, au plecat într-o dimineață spre colina împădurită și spre seară s-au înapoiat cu un brăduț, cu două buchete de vâsc cu bobițe ca de ceară și, culmea norocului, cu un iepure înghețat bocnă care căzuse pradă unei capcane puse de Vasili pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fugitiv care a făcut să răsară în mine, plăpând, firul încrederii în el și în mine. Am băut ceaiul repede, dar cu înghițituri mici ca să pot savura gustul demult uitat, ca apoi să-l urmez fără întârziere în vizita de dimineață. S-a dovedit că Gerhard era un bun psiholog, căci m-a dus întâi în baraca noilor născuți. Văruită proaspăt și mirosind a spital ca și cea în care eram cazați, baraca avea doar o singură cameră ocupată de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rostit de vreo una din ele, nu știa din ce parte să le abordeze, deci a trecut la tonul care nu admitea replică. "Dumneata, babușca, o să ai grijă de curățenia casei în care locuim cu toții și de pregătirea ceaiului de dimineață, se adresă el Ulitiei. Mai trebuie să îi însoțești pe Minodora și Vasili când vor ieși în pădure să culeagă plante. De mâncat o să mâncăm cu toții la cantina spitalului ceea ce voi, Ana și Olga, o să pregătiți. Asta va fi obligația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
viața. Eram de acord să facă demersurile de răscumpărare a Alindorei Bosch, pe care o adoptase oficial în Rusia. Au trecut câteva luni de la întâlnirea cu fiul domnului Walter, cetățean al Germaniei federale și prieten cu Gerhard Bosch. Într-o dimineață, chiar șeful postului de miliție din comună mi-a adus un plic cu însemnele consulatului RFG la Kiev. Peste alte două zile o conduceam pe Alindora la Kiev și o încredințam Consulului cu care fetița noastră prea mult iubită s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să vină asupra ei! se ruga riga Sobieski în goana cailor și a zvonului de zurgălăi. Din apropierea codrului de stejari răzbăteau urlete fioroase ale haitelor de lupi înfometați. Crivățul sufla cu putere peste întinderile înghețate ale Siretelui de Sus. Către dimineață, cete sprintene de călăreți ropceni au încercuit dealurile de la Brădetul Ropcii pentru a pune stăpânire pe pușcile cele mari care au mai rămas în urma puhoaielor. Că doar când agiunsu cu obuzul pe Siret, la Ropcea, așe i-au lovit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
era o cale de cinci minute. Odată ajuns aici, și-a dezbrăcat flaneaua și s-a strecurat în marea roată pentru a o debloca, chipurile, din chingile gheții. Și a bătut meșterul cu securea în sloiul de gheață până către dimineață, și de sus, de la lătoc, apa îngheța la loc și îl țintuia pe nesimțite ca într-o celulă sub formă de om, asemănătoare unei sculpturi abia croite a unui lucrător-pietrar în plin efort: un om, o roată, o unealtă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
negru al broboadei. Și i-au bătut clopotele, și i-au făcut cântarea de veșnică pomenire, și l-au așezat sub cruce în cimitirul de Peste Apă. Sofia, fiica lui cea mare, nu s-a dus la-nmormântare, că în aceeași dimineață a născut fiu pe care l-a numit Emanoil-Nole și l-a trimis în viață și în Țară spre a modela români, nu cu dalta, cu mistria sau cu drișca, ci cu știința, cu cuvântul, cu condeiul și cu trișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu hangițe ispititoare. Nici măcar nu a conștientizat cât a dormit, dar s-a bucurat nespus când și-a dat seama că soarele se află la doar trei sulițe deasupra orizontului. Târzior-târzior, dar încă mai merge! Păcat că am pierdut roua dimineții, că atunci coasa fâșâie frumos-ascuțit prin trifoiul umezit și bine mirositor. Rămâne să ne mulțumim acum numai cu simfonia albinelor culegătoare, a chibzuit el bălăbănindu-se cu coasa în spinare în drum spre ogorul de la Poiana. Voi să știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ajuns ca niște gloabe, de le plângi de milă, în doar câteva luni... Numai piele și os... Asta a mai rămas din bietele animale! În timp ce Roibu... Da, da! Doar că lui Roibu cumătru Bas îi aducea destul de des obricul de dimineață. N-aveți nicio grijă, că numai cu șișcă de ogrinji, cu porția de paie de secară și de rogoz în două cu pipirig nici tata lui Roibu nu era amu mai breaz, mai de doamne-ajută. Fă-l mai iute ciosvârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rebel, cu apucături belicoase!.. A încercat apoi să ia măcar o mică gustare, dar a rămas cu prima îmbucătură în esofag, așa că a renunțat la intenție și s-a întins pe pat, fără să pună geană pe geană până către dimineață, timp în care a vegheat somnul întregii familii și, de la o vreme, scârțâitul sârmelor prin tuburile Berman din pereți, de sub parchet și din tavan, la bucătărie, sufragerie, cele două dormitoare, hol și baie. Da, fără îndoială, tavanul, pereții lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
colegii unul câte unul, care l-au asaltat cu ironii, observații, cu afirmații insinuante și cu întrebări incomode: Salut, părinte! L-ai vizitat pe bunicul? Ceva colaci? Ceva pitaci? Te-ai mai închinat în baie cu Visul Maicii Domnului în dimineața asta? Cum te-ai odihnit? Pari obosit! Ceva tărie, șprițuri?.. Ei!.. Îi dai cu șprițul pân' la ziuă, neniculeneanicule! Și, pe aceste discuții, cam pe la 8.30, în birou și-a făcut apariția însuși tovarășu' șefu', Leu, cum îi ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Așa că Năstăsiei îi rămânea doar să aibă grijă de păsări, ce-i drept destul de multe și de diferite, de doi-trei godaci, de doi copilași bălai, și în rest, mai nimic pentru că cele două vaci și tăurașul plecau cu văcarul de dimineață și se întorceau pe vremea mulsului către seară. Dar asta nu înseamnă că Năstăsia putea lenevi prin gospodărie: grădina de legume, straturile cu flori, curățenia, dereticatul prin casă, prepararea mâncării, toate rămâneau în seama ei și trebuiau rânduite cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]