4,704 matches
-
care reprezentanții câmpului literar și-au asumat sau, dimpotrivă, s-au opus fascinației exercitate de "religia politică" a comunismului. A treia dimensiune este proprie domeniului științelor sociale și politice, urmărind trasarea unor repere conceptuale și empirice relative la variatele expresii discursive pe care literatura scrisă în perioada comunistă fie le-a subsumat cadrului ideologic specific regimului totalitar, fie le-a respins, uneori doar într-o manieră subversivă. Instaurarea regimului comunist în România a imprimat spațiului intelectual, ca de altfel întregii societăți
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să concentreze, într-o manieră interdisciplinară, pe coordonatele istoriei, teoriei și criticii literare și pe aceea a științelor sociale și politice perspective analitice în măsură să releve noi direcții de cercetare și interpretare a unui fenomen - modul în care manifestările discursive ale intelectualilor sunt "capturate" în economia puterii totale - a cărui complexitate ridică în continuare numeroase semne de întrebare. Nu asumăm, prin aceasta, pretenția unor răspunsuri definitive, ci, dimpotrivă, deschiderea către noi forme de investigare a trecutului recent. Din acest punct
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
îndepărtată. Montările salvează teatralitatea din textele sale, fără a putea elimina nucleul ideocratic pe care se sprijină eșafodajul textual. Arcul de triumf Deconstrucția mitului onorabilității intelectuale a lui Aurel Baranga nu poate avea alt punct de pornire decât explorarea contextului discursiv și mentalitar care prezidează la nașterea textelor primei sale vârste, cea a realismului socialist. Detașarea lui Baranga de debuturile sale, formulată cu prudență în 1978, într-o scrisoare programatică, nu poate pune între paranteze un deceniu de activitate dramaturgică: silueta
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
evocarea sacrificiilor luptătorilor în ilegalitate (Pentru fericirea poporului, scrisă alături de N. Moraru) și încheind cu miracolul colectivizării (Într-o noapte de vară), repertoriul de instantanee iconice răspunde comenzii sociale a RPR. Textul dramatic se alătură marilor narațiuni fondatoare, iar spațiul discursiv este populat de spectrele lumii vechi și de aripile angelice ale luptătorilor lumii noi. Schematismul este reabilitat, în numele angajării în marea luptă pentru conștiințe pe care o dă PMR. În acest tablou de familie, Cântecul libertății este exemplar pentru direcția
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
coreeană, Baranga întinde o punte între oamenii onești ai Americii de Nord și tinerii din România. Războiul imagologic se poartă pe scena de teatru, acolo unde personajele acționează în acord cu logica teologiei staliniste. Lipsite de carnație psihologică, ele ilustrează, dialectic, ipostazele discursive pe care PMR le diseminează. Căci festivalul tineretului are loc într-o Românie populară ce își etalează, cu mândrie, blazonul adolescentin al creației luminoase 3. La aproape un deceniu de la eliberare, noul stat al muncitorilor și țăranilor este o ilustrare
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mai educați indivizi dintr-o societate. "Caracterologic, intelectualii sunt la fel ca și ceilalți cetățeni, în tagma lor găsindu-se și ființe oneste și ticăloși, ca peste tot. Ceea ce îi diferențiază de ceilalți este nivelul de informare și, uneori, abilitățile discursive. Aceste element ar putea constitui atu-uri în activitatea politică - depinde de ceea ce vrea fiecare să facă cu ele..." 3. Ceea ce i se reproșează intelectualului implicat în politică este pierderea spiritul critic, considerat componenta definitorie a statutului de intelectual. Cât
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
renunțarea la spiritul critic presupune și abandonarea onestității, iar, odată cu aceasta, a responsabilității sociale, ceea ce pune în discuție calitatea de "model intelectual". Mânuitori ai capitalului simbolic, intelectualii îl pot transfera în serviciul puterii și își pot instrumenta credibilitatea grație "charismei" discursive pe care o dețin, câtă vreme "superioritatea intelectualilor față de omul de rând constă în priceperea cu care utilizează cuvintele, în abilitatea lor de a seduce spre bine sau spre rău"9. Este ceea ce îi face atractivi pentru reprezentanții puterii, al
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care se regăsesc incluse elemente de ordin axiologic, tipuri de raportare etică, prejudecăți (în sens gadamerian), chiar stereotipuri, preferințe politice și opțiuni de viață, toate acestea transferându-se, implicit, la nivelul produselor simbolice ale activității intelectuale, identificabile, evident, în spațiul discursiv. Dacă într-o societate plurală sau, în sens popperian, "deschisă", există o plurivalență a poziționărilor ideologice ale intelectualilor, ceea ce definește diversitatea, în societățile monolitice, de tip dictatorial, așa cum a fost și societatea românească în perioada regimului comunist, lucrurile nu sunt
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dispuse într-o ordine inversă față de cea redată de Coser. Astfel, într-o primă fază, aceea a comunismului internaționalist sub protectorat sovietic, intelectualii au contribuit la configurarea unui context simbolic care să legitimeze noua putere instalată, printr-o permanentă oscilație discursivă între repudierea radicală a trecutului și proiectarea fabuloasă a viitorului în care se va împlini "visul de aur al omenirii". Într-o a doua etapă, conturată după retragerea trupelor sovietice și care atinge apogeul zece ani mai târziu, în 1968
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Colecția ACADEMICA 269 Seria Litere Cristina Ciobanu este doctor în filologie (2013), profesor de limba și literatura română la Colegiul Național "C. Negri", Galați. A publicat o analiză a jocurilor discursive din schițele caragialiene: I. L. Caragiale, jocuri textuale și tipuri de discurs (2006). A colaborat, cu studii, la volume colective: Studies on Literature, Discourse and Multicultural Dialogue, (2014), Generația 60 la semicentenarul ei literar (2014), dar și cu articole în publicații
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la ansamblul ideatic propus. Textul pare uneori că își modelează cititorii, iar alteori că își subjugă și autorul, pe care-l trădează. Studiul nostru este, din acest punct de vedere, o încercare de a identifica acele rețele semantice, acele modalități discursive care dau o notă specifică, originală creației scriitorilor amintiți. Am făcut eforturi să păstrăm o abordare neutră (motiv pentru care am redus la minimum informațiile legate de biografia poeților în discuție, biografie care generează adesea cele mai multe parti-pris-uri), conștientizând faptul că
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ion Minulescu va mai publica, între 1941 și 1943, un singur ciclu nou, Patrusprezece inedite. Tonul și tematica nu diferențiază poeziile acestea de cele publicate în interbelic. Poezia lunecă în continuare între ironie, autoironie și ușoară melancolie. E o poezie discursivă și, poate, din acest punct de vedere, apropiată de cea a generației războiului. Se distinge poate doar prin seninătatea tonului, prin lipsa de înverșunare chiar și atunci când intenția evidentă este să șocheze prin subiectul abordat (De vorbă cu diavolul care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
atât de evident din tipare, se simte aici o tonalitate ușor elegiacă, ceea ce a făcut poate ca Tonegaru să fie receptat ca poet romantic. În realitate, e vorba de o trecere de la un lirism experimental la unul în care procedeele discursive nu mai au o simplă menire negatoare, în linia vechii avangarde, ci sunt parte integrantă a universului liric constituit. Viziunea lirică a lui Constant Tonegaru transpare mai degrabă din poemele sale decât din oarecare texte programatice. În aceeași scrisoarea amintită
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
veșnică litanie, o continuare a unei vechi predici ținute cu autoritatea unei divinități. Nemoarte ilustrează o astfel de disociere a spiritului de trup ("Și iar încep din morminte să vorbesc/ fără trup acum, viu în mine"). Caracterul iterativ al actului discursiv îi subliniază importanța, dar pune în evidență și necesitatea pe care o simte enunțătorul, mai presus de orice putință de a alege, de a reveni asupra unor vechi neliniști pe care le generează textul literar. Poeziile lui Dimitrie Stelaru se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
capacității de a vedea ceea ce este evident, fie, dimpotrivă, posibilitatea de a avea acces la sensuri ale universului care rămân inaccesibile profanilor. Sugestii asemănătoare se desprind și din alte metafore preferate, saltimbancul, heruvimul, șchioapa etc. Dramatizarea se realizează prin pauza discursivă în care se introduc explicații, se suspendă cronologia obișnuită, se produc lovituri de teatru, semnificația conturându-se prin răsturnări de situații, de asemenea, prin vocativele și imperative ce transformă poetul într-un vizionar care se adresează mulțimii ("Prieteni!", Lumina întunericului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acesta se metamorfozează într-un fel de Graal, viziunea artistului este cea care umple cupa aceasta dându-i viață. Piciorul paharului devine un pretext pentru lansarea unei invitații halucinante, magice la dans. Constant Tonegaru surprindea și el într-o tonalitate discursivă, folosindu-se uneori de un ton interogativ, imagini din existența comună: " - Câți morți mai sunt la ecuator?/ Pe vremea mea/ un blând guvernator era mutat/ disciplinar." (Scrisoare deschisă). O adevărată estetică a banalului regăsim și la Caius Dobrescu " Într-o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu putere înzecită de pretutindeni, nelăsându-i vreo posibilitate de evadare; poezia idealului, a transcedentalului a dispărut. Nu mai rămâne decât un univers devastat. Lipsește evazionismul, nu se poate înlocui cu nimic caruselul acesta al lumii în descompunere. Textele sunt discursive, limbajul, descriptiv fără ca acesta să-l facă lipsit de forță expresivă: "În fiecare noapte visăm jivine, tranșee, scuipat/ cu sânge... Doctorii se uită la noi ca la un pachet cu resturi sau ca la o pereche de sandale." (Coșmar). Într-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
februarie 1942. Dumitrescu, Geo, "O altă estetică", în Ecoul, anul II, nr. 30/30 ianuarie 1944, Dumitrescu, Geo, "O scrisoare de la Geo Dumitrescu" (datată 12 iulie 2002), în România literară, nr. 43/ 2008. Fairhurst, Gail T. & Putnam, Linda, Organizations as Discursive Constructions, Communication Theory, International Communication Association, February 2004, pp. 5-26. Fernandez, Laura Lopez, Experimental Poetic Practices in Spain, Literary and Linguistic Computing, vol. 17, nr. 2, Oxford University Press 2002, pp. 133-156. Gilbert, Roger, The Dream of a Common Poetry
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fost expus, îndeobște, într-o "vitrină" a aspectelor patologice ale politicii democratice. Deloc întâmplător, raportarea sa la democrație este una permanentă, fapt identificabil și în cazul volumului coordonat de Cas Mudde. Și în acest caz, ce se înscrie în arealul discursiv al investigațiilor normative și empirice de dată recentă, contributorii sunt interesați nu să "negativizeze" fenomenul, insistând asupra pericolelor la care acesta ar expune democrația, ci, mai curând, să îl utilizeze în sensul unui instrument care să ne ajute să înțelegem
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fenomenele și să slujească apoi unei cercetări comparate. Cu alte cuvinte, nici recursul la specialiștii în marketing politic, nici articularea unei poziții pragmatice și ocolirea conflictelor partizane nu sunt specifice populismului. Cea de a treia și ultima abordare este una discursivă, al cărui exponent principal este Ernesto Laclau (1977, 2005a, 2005b). Pornind de la o critică a determinismului economic prezent în mai toate interpretările marxiste, Laclau dezvoltă o teorie a populismului, acesta fiind înțeles drept o logică politică specifică și nu ca
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
marxiste, Laclau dezvoltă o teorie a populismului, acesta fiind înțeles drept o logică politică specifică și nu ca o alianță între clase. Pe scurt, Laclau afirmă că această logică politică este caracterizată de confruntarea cu sistemul hegemonic, prin intermediul unei construcții discursive capabile să dividă spațiul social în două tabere: blocul puterii versus "poporul". Această construcție discursivă nu apare în mod accidental, ci este, mai degrabă, rezultatul unui proces în trei etape specifice politicii radicale: în primul rând legarea unor solicitări diverse
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și nu ca o alianță între clase. Pe scurt, Laclau afirmă că această logică politică este caracterizată de confruntarea cu sistemul hegemonic, prin intermediul unei construcții discursive capabile să dividă spațiul social în două tabere: blocul puterii versus "poporul". Această construcție discursivă nu apare în mod accidental, ci este, mai degrabă, rezultatul unui proces în trei etape specifice politicii radicale: în primul rând legarea unor solicitări diverse, apoi formarea unei identități colective prin identificarea unui dușman comun (establishmentul), în sfârșit, investiția afectivă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
jurnalismului literar american "modern" în perioada de după Războiul Civil; 2. motivele apariției acestei forme de expresie și consecințele epistemologice legate de acest fapt; 3. antecedentele acestei forme; 4. prin ce se deosebește genul acesta de alte forme nonficționale precum eseul discursiv, articolul de senzație și jurnalismul de bulevard; 5. dovezile continuității din punct de vedere istoric dintre lucrările de la fin de siècle cu care debutează acest gen și așa-numitul nou jurnalism din anii '60 ai secolului al XX-lea; 6
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
trebuie adăugat că din cele treizeci și opt de inserții pe lista MLA cu "literatură nonficțională" șaptesprezece aparțin unei colecții editate de Chris Anderson în 1989 - Literatura nonficțională: Teorie, Critică, Pedagogie. În plus colecția nu face distincție între formele fundamental discursive și cele narative. Dacă culegerile de teorie ale acestei forme redactate de Connery și Sims ar fi fost incluse în MLA Bibliography la secțiunea "jurnalism literar" atunci aceasta ar fi întrecut cu mult în greutate secțiunea "literatura nonficțională": textul lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ceea ce termenul de literatură include în el. Din acest motiv prefer să folosesc termenul de jurnalismul narativ ca pe un termen descriptiv, sau jurnalism literar narativ având în vedere că astfel de opere sunt în mare parte narative și nu discursive. Având în vedere că prima denumire nu este nicăieri implementată, că adăugarea a două adjective unul lângă altul dovedește o slăbiciune stilistică în a doua denumire, m-am decis să mă opresc la denumirea de jurnalism literar subînțelegând faptul că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]