6,346 matches
-
faceți, domnule Alexandrescu!” “Să trăiești, Aurică! Dar, de când mă domnești tu pe mine, măi?” “Așa vine vorba, Paule dragă. Ce mai faci?” “Păi, am fost pe acasă, pe la Folești, și-acum către cealaltă casă, la N” “N-ai mai ieșit, dom’le din văioaga aia? Eu credeam că ai să stai acolo numai până ce-ți faci stagiatura și, când colo, tu te-ai legat pur și simplu de târgu’ ăla mpuțit” “Nu-i chiar așa. Nu e un oraș ca toate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Nu e un oraș ca toate orașele, poate nu mai bun decât altele, dar, sigur, nici mai rău” “Mă rog, oricum, e un oraș făcut la țară. Asta ți-e familia?” Da, soția, fiica și fiul” “Săru’ mâna, i-auzi, dom’le, ce mai bogății pe capul tău!” “Așa se-mbogățesc toți cei din N., vă spun eu, care m am născut, am crescut și trăiesc acolo” “Vă cer mii de scuze pentru tot ce-am spus la adresa orașului dumneavoastră, natal
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
zi, vine omu’ șucărit la noi, da’ șucărit rău, eram numai eu și Nelu la cameră, la stație. Ion Barbu al nostru nu prea știu pe unde umbla, și ne ia la sigur că nu e nici o Ricuță Petrescu (uite, dom’le că mi-am amintit și numele), că a aflat el din sursă sigură și că e vai și-amar de noi...” “Las’ că ați ieșit cu bine din încurcătură” “Da, Paulică, închipuiți-vă, doamnă, am găsit o mai veche
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
încă mai cunosc. P: Iartă-mă! N-am vrut să... Z: Nu-ți fă griji! Am zis și eu așa... Eu îți cer scuze, căci trebuia să-ncep discuția cu felicitări pentru pagina din revistă. P: Mulțumesc. Z: Ești magnific, dom’le! Vraiment. Indeed. Și-acum, la ce mai lucrezi? P: E ăsta un interviu, sau ce-i? Z: Nu. Da’, uite, chiar mi-ai dat o idee. Ia să scot eu blocnotesul și pixul și... P: Mi-e teamă că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
înmugurește, deodată, în mine, dorința de a mă așeza la masa de scris și de a trudi asupra foii imaculate... ... Ce m-o fi apucat să filozofez acum, în toiul nopții? Ce nevoie am eu de așa ceva acum? ...VII.6. ... “Dom’ profesor, poftiți la telefon!” “Dar...” “Lăsați, câteva minute stau eu aici. Băieții, elevii, vor înțelege că-i ceva urgent, vă cheamă doamna, vrea să vă comunice ceva de-acasă, cred” ... “Alo?” “Paul?” “Da, dragă, ce-i?” De la capătul celălalt al
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dar nu pot să plec, sunt numai eu cu copilul și nu pot să-l las singur.” Se aude un plâns sfâșietor “Stăpânește te. Uite, am să încerc să vin cât pot de repede acasă, chiar dacă am ore...” ... “Ce-i, dom’ profesor? Ce s-a întâmplat? Păreți foarte abătut, foarte schimbat” “Fiică-mea are 40 cu 8” “Aoleu! S-o ducem de urgență la spital. Stați numai să-mi iau cheile, ne urcăm în mașină și mergem direct la dumneavoastră. Unde
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
scutece curate. Pe astea le-a udat. Nu-i nimic, ajungem curând la spital” ... “Ia, uite-o, cum dă ochii peste cap. Dacă moare?” “Fetița tatei, dacă-l iubești pe tăticul tău, să nu pleci de lângă el...” “Țineți-vă firea, dom’ profesor! Cum puteți să vorbiți așa? În loc s-o încurajați pe doamna, dumneavoastră... Nu știu ce să mai zic, zău așa!” “Aveți dreptate, doamnă Apostol. Vă rog să mă iertați. Dar, așa e când omul se află la necaz. Poate că dumneavoastră
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
spectacol, canapele din parc sau ceva în genul ăsta. Totuși, dacă faci un efort cât de mic, poți auzi, din timp în timp, huruitul abia perceptibil al unui motor (să fie un autoturism?, un microbuz? - ce idee și la ăștia, dom’le, să pui la un aparat de zbor un motor de Dacie!, să râdă și curcile, nu alta!) ba, chiar, scrâșnetul unor frâne. Dar, toate astea par a fi undeva departe, într-un alt plan. De altfel, iată, cam de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Dup-aia încerci să mă distragi, spunându-mi că mai am doar două minute. Buza îi zvâcnea și ochii i se închideau, în fața dezamăgirii. Weber îi atinse umărul. — Vrei să mai încerci unul? Uite unul cu forme... —Fă-le tu, dom’ psihiatru. Ești om educat. Sunt sigur că poți să le dai de cap și singur. Clătină din cap, deschise gura și gemu. Atrasă de zgomot, o femeie apăru în cadrul ușii. Purta o fustă plisată roșie și o bluză de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
frate. Doctorul Haz o ține langa cu chestia asta. Dar el e băgat în toată treaba. Gagica i-o suge sau de-astea. Golit, Mark îl fixa pe Weber cu ochi imploratori. Credeam că pot să am încredere în tine, dom’ psihiatru. Weber își trecu degetele prin barbă. — Poți, spuse el, apoi tăcu. În plus, stărui vocea aceea mică, nu-i mai științific să urmezi explicația cea mai plauzibilă? În seara aceea, la MotoRest, cuvintele lui Sylvie erau ca mierea stoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vedeți-vă de treabă, spuse el. Mai dați o tură. Eu o să stau și-o să-mi adun gândurile. Hei, mi-am pierdut capul. Unde-mi sunt manierele? Mark se ridică în picioare, îmbrâncindu-și prietenii care începură să-l înjure. Dom’ doctorică, ți-l prezint pe Duane-o Cain. Și ăsta de-aici... Arătă spre bursuc. Băi, Gus. Mai zi-mi o dată cine dracu’ ziceai tu că ești? Bursucul îi arătă degetul mijlociu. Mark râse, un rezervor de benzină gol. Cum zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
băii, dar ieși imediat. Oh! S-ar putea să am nevoie de ajutor. Barbara clătină din cap. Nu mai spune, dragă. De data asta să lași prosopul pe tine, da? Mi-a spus „dragă“. Ai auzit-o, nu-i așa, dom’ psihiatru? O să depui mărturie la tribunal? Când ușa se închise din nou, Barbara se întoarse spre Weber. Îi susținu privirea: din nou, aceeași familiaritate intimidantă. —Puteți să notați, vă rog, că apetitul lui sexual nu pare deloc afectat? Weber își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
florentin, care se învârtea în jurul unei vitrine pline de ceasuri Nardin, în joacă. Prefăcându-se doar că ar fi interesată, fericită că era departe, într-un loc total imaginar. Cu o zi în urmă, văzuseră tot ce se putea din Dom. Deja Weber era incapabil să contureze în minte o imagine detaliată a interiorului bisericii. De dimineață ea alesese programul serii, o reprezentație cu Il ritorno d’Ulisse in patria, a lui Monteverdi. — Pe bune? o întrebase el. —Vorbești serios? Ador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toată țesătura asta. Istoricul complet și examenul fizic - fabricate. Acum, textul se clarifică. Până și numele cazului - Gerald W. - pare un pseudonim dintre cele mai neizbutite. Se pomenește în picioare, lângă patul lui Mark, căutând izbăvirea. Băiatul stăruie pe lângă el. — Dom’ doctor. Ce-ai întârziat așa? Credeam că ești mort. Mai mort decât mine. Vorbește încet, împleticit. —Ai auzit ce s-a întâmplat? Weber nu răspunde. Am încercat să-mi fac felu’. Și, din câte se pare, n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stinse, de parcă-l auzeam vorbind, Îi ascultam din nou glasul cu inflexiuni cunoscute, știam fiecare moment și fațetă a vieții sale cu atîta precizie, Încît parcă era Încă viu și se răstea la cineva zicînd: — N-am ce-ți face, dom’le, nu știu nimic de chestia asta. Nu știu decît că am primit dispoziții cît se poate de clare să nu las pe nimeni să intre decît dacă-mi arată că are audiență la domnu’ Grogan. De unde să știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
clare să nu las pe nimeni să intre decît dacă-mi arată că are audiență la domnu’ Grogan. De unde să știu eu cine ești ’mneata? De unde să știu eu ce treabă ai? Ce mă privește pe mine chestia asta?! Nu, dom’le! Dacă nu-mi arăți că ai audiență la domnu’ Grogan, nu te las să intri! O fi așa cum spui... da’ poate nu-i... Da’ ce crezi că sînt eu? Ghicitor?! Nu, nene! Nu-ți dau voie să intri! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-și contrazice identitatea sacramentală; este spre binele laicului, ca să reușească să-și salveze specificul lui carismatic. Angelo Roncalli, la 1 septembrie 1924, în ziua transferării rămășițelor pământești ale episcopului Radini Tedeschi, din cimitirul orașului în cripta mică a episcopilor din Domul din Bergamo pentru care fusese păstor (1905-1914), a spus: „Oh! Lăsați-ne sfânta libertate a pașnicului și înaltului nostru minister. Lăsați-ne altarelor noastre ca să mijlocim înaintea lui Dumnezeu, pentru poporul creștin și pentru guvernanții săi. Lăsați-ne să păzim
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mulți) taman vine domnu' Adrian Păunescu și se indignează pe acute joase, zice: "vai, vai, popor român ce greu o duci" și, pe urmă, după ce isprăvește căinarea, pleacă la vila lui cea mare într-un Nissan Patrol, urmează la rând dom' Vadim și zice cu ochii înfipți în vulturul brâncovenesc: "e destul, sărăcia ne omoară pe toți" și după ce spune ce are de spus, repejor urcă la Mercedesul personal, trântește ușa supărat pe sărăcia care nu-i dă pace, pornește aerul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
investitor Guido-de-loc-din-Padova privește expresivele dărîmături și se întreabă cu o uimire sincer întipărită pe față, asemănându-se el, pentru o clipită, americanilor care descoperiseră un mamut perfect conservat în ghețurile siberiene: "ma, cum e posibil" (se) întreabă dumnealui, la care dom inginer Tibi Neu agent agricol de loc din comuna Biled, rostește următorul adevăr de viață: "s-a furat tot". Investitorul zice dumirit: "aha, furateria" (ăsta-i numele generic pe care l-a improvizat el pentru a explica inexplicabilul). Pe când stau
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tropăi, postmodern să mă ilustrez, adeptul fragmentarismului celui alunecos să mă revelez public. La întrebarea tradiționalistă a meșterului zidar Petrea din Maramureș (care tocmai munca la negru la subsemnatul execută, iară coregionalii săi îi spun P'ea): "Placu-ți, dumitale, dom' prefesăr, la fitness", eu răspund: "Placu-mi, P'ea, întrucât postmodern mă simt, cu lumea în rând voiesc să mă port și multe să știu, la toate vajnic răspuns să am, de prea puține să mă îndoiesc, dragă P'ea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
unitate, și ea mamă iubitoare, pe căldură mergeai la stadion vara, pentru a sărbători aniversarea de 23 August, și mult înjurai și cu atât te alegeai. Gata! Nu ești vrednic, lasă pe alții să se vrednicească; ia privește, dumneata, la dom' primar țărănist Luță, acela de sector, cum la pușcărie merge, cum dom' Camenco Petrovici pe urmele lui pășește. E de sperat că, dacă merită, și dom' Virgil Măgureanu, și alții așijderi, de prin operațiunea Jimbolia, vor nimeri și ei unde
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a sărbători aniversarea de 23 August, și mult înjurai și cu atât te alegeai. Gata! Nu ești vrednic, lasă pe alții să se vrednicească; ia privește, dumneata, la dom' primar țărănist Luță, acela de sector, cum la pușcărie merge, cum dom' Camenco Petrovici pe urmele lui pășește. E de sperat că, dacă merită, și dom' Virgil Măgureanu, și alții așijderi, de prin operațiunea Jimbolia, vor nimeri și ei unde trebuie. Oare chiar așa să fie? Nu ești din nou naiv, nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Gata! Nu ești vrednic, lasă pe alții să se vrednicească; ia privește, dumneata, la dom' primar țărănist Luță, acela de sector, cum la pușcărie merge, cum dom' Camenco Petrovici pe urmele lui pășește. E de sperat că, dacă merită, și dom' Virgil Măgureanu, și alții așijderi, de prin operațiunea Jimbolia, vor nimeri și ei unde trebuie. Oare chiar așa să fie? Nu ești din nou naiv, nu ești cam abulic, cam tâmpițel, cam naivuț? E bine ca tribunalele să-și facă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mă cuprinde. "Actuala coaliție s-a moșmondit", zic. Tehnicianul ridică tonul critic: "A fost ceva de râsul curcilor". "Acu nici Iliescu nu e taman june", zic, și nenea tehnicianul îmi curmă vorba, îmi dă de înțeles că de la anul "gata, dom'le, se termină cu porcăriile astea de privatizări, trebuie stopate"; dau intimidat din cap, nenea îmi zice verde-n față că toate nenorocirile ne vin de la chestia asta cu privatizările, dau din cap obosit, zic că așa e, chiar așa
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
toată porcăria asta a început odată cu liberalizarea prețurilor în nouăzeci: "de ce mama dracului o fi fost de acord Ion Iliescu, zic, și nenea stă puțin pe gânduri, apoi se înseninează, a aflat, știe, pricepe exact ce s-a întâmplat: "nu, dom'le", zice, "nu Iliescu a lăsat prețurile de capul lor"; "da' cin' le-a scăpat din mână", întreb, și încet (și ca din nimic) sorb din halbă, ceva amăreală am în guriță când aflu cum că Petre Roman a făcut
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]