6,786 matches
-
să opereze pe vreunul din copii de amigdalită sau mai știu eu ce. Dar copiii se operau la spital și nimeni din casă nu era bolnav și nici cea de a doua odaie nu era folosită, fiindcă Țanțoșa cîrpea În dormitorul ei. Arminda era la bucătărie cînd Daniel Își luă rămas-bun, fiindcă avea zi liberă. Nici Celso nu mai era acolo, ea Îl văzuse plecînd spre micul patio interior, pe dalele căruia așeza argintăria și o curăța apoi ore Întregi, terminînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Celso și-l aminti afară frecînd de zor un ceainic de argint. Sus se abătu puțin din drum ca să asculte dacă Țanțoșa nu era cumva În odaia ei, dar Își aduse aminte că plecase și continuă să Înainteze liniștită; toate dormitoarele erau goale, ușa de la baia de serviciu era deschisă și Înăuntru numai tăcere, era o tăcere mormîntală, pe urmă cele trei trepte care duceau spre coridorul alb, În fund ușa Încuiată, În orice caz stăpînii erau la golf și Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era momentul și toți trei deodată se gîndiră la telefon. Pe urmă se Întrebară pe cine să cheme În asemenea cazuri și Julius. aproape cerîndu-le voie, sugeră să caute În lista specială pe care mămica o ține lîngă telefonul din dormitorul ei. Carlos le spuse să dea fuga, eu rămîn cu Celso, duceți-vă voi doi, noi o s-o așezăm pe masă. Julius și Țanțoșa ieșiră pe coridor și alergară spre dormitorul lui Susan. Trebuia să cheme mai Întîi la clubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
specială pe care mămica o ține lîngă telefonul din dormitorul ei. Carlos le spuse să dea fuga, eu rămîn cu Celso, duceți-vă voi doi, noi o s-o așezăm pe masă. Julius și Țanțoșa ieșiră pe coridor și alergară spre dormitorul lui Susan. Trebuia să cheme mai Întîi la clubul de golf, nu, mai Întîi trebuia să-l cheme pe doctorul familiei: aici erau toate telefoanele; pe cine să cheme mai Întîi?, pe oricine! Îl chemară pe medicul familiei și li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întreagă de formalități, Juan Lucas a aranjat totul foarte bine, deși era puțin cam plictisit, ce-i drept. În palat domnea tăcerea, mergeau În vîrful picioarelor, vorbeau numai strictul necesar și În șoaptă. Juan Lucas propuse s-o ducă În dormitorul ei, dar Țanțoșa zise că aici muncise Întotdeauna și aici trebuia s-o lase să se odihnească. Susan Încuviință din cap și Țanțoșa sfîșie vălul de frică ce-i acoperea pe toți, izbucnind În hohote și plînsul ei Îi molipsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas se Întoarse, după ce-l Însoțise pe doctor pînă la ieșire. Mergînd pe coridor, Își aminti clipa cînd i-i arătase arhitectul, de atunci nu mai trecuse pe acolo. „Bobby,! Julius! strigă. De ce nu vă duceți puțin sus, În dormitoarele voastre?“ Dar nici Bobby, nici Julius nu se clintiră din odaia În care se odihnea Arminda și el nu mai stărui, fiindcă se gîndea, acum cînd vedea din nou camerele servitorilor, se gîndea că nu era o idee rea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la Înmormîntarea Berthei și a adus cutia, pieptenul, periuța...? Cinthia a murit și ea... Atunci l-a podidit iarăși plînsul și au venit să-l ia de acolo, dar peste tot, În baie cu Susan, care-i dădea calmante, În dormitorul lui, culcat, se gîndea mereu la Cinthia; ei i-ar fi venit o idee pentru Arminda... În dimineața aceea Întrebă de mai multe ori pe unde o să scoată sicriul. Se liniști cînd Celso Îi repetă instrucțiunile date de Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu mai voia s-o vadă. După cîteva zile sosi un pachet recomandat din Statele Unite. Era adresat lui Bobby și cu o specificare, Într-un colț, care spunea „Strict personal“. Bobby apucă pachetul și alergă pe scări În sus spre dormitorul lui. Acolo Îl deschise emoționat și Împrăștie conținuțul pe pat. Grozav răspuns! Era dat naibii Santiago! Îi scria și cîteva cuvinte: să nu cumva să arate pachetul lui Juan Lucas sau mamei. Ce-ți trece prin cap. Alergă să Închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o deschidă, dar În orice caz rezultatul n-a fost rău de loc, fiindcă o altă casă de bani i se deschise În Închipuire: Bobby țîșnî ca din pușcă spre camerele servitorilor și nu se opri pînă nu ajunse la dormitorul lui Celso. O oră mai tîrziu, Celso apăru În barul de vară, unde, profitînd de primele raze ale soarelui de primăvara, Juan Lucas, Susan și Luis Martin Romero stăteau de vorbă despre luptele cu tauri și-l blestemau pe impresar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ridică m picioare și dădu fuga să-i servească. Băură cu toții. În afară de maestrul Lobo. El semna Întotdeauna contractele. Julius se pieptăna cînd răsunară primele măsuri ale unui cîntec la modă. Azvîrli pieptenul și o pomi glonț spre o fereastră a dormitorului său care dădea tocmai deasupra colțului unde era orchestra. O deschise, se aplecă și descoperi că nu era absolut nimeni pe ringul de dans și nici la mesele risipite prin Întregul patio, numai orchestra acolo jos, În colțul ei? acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spusese că trebuia să fie foarte elegant. Bobby, În schimb, Îl amenințase că-i pocește mutra de nătăfleață dacă-și bagă nasul În petrecerea lui, „balul nu-i pentru mucoși“, adăugase amenințător. N-avea nici o importanță; de la fereastra asta a dormitorului putea urmări Întreg balul. Și pe urmă Bobby nici n-o să-și amintească de amenințare cînd o să apară el mai tîrziu În patio. Julius termină cu pieptănatul și-și puse cravata ca un șnur, dar Își aduse aminte că Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
faci singur nodul la cravată și cravatele cu nodul făcut dinainte și prinse cu elastic sînt oribile, lucrurile astea dacă nu le faci ca lumea mai bine nu le faci de loc. Își scoase cravata șnur și se Întoarse În dormitor ca să caute o cravată normală. Era aici una care-i plăcea, acum sigur că unchiul Juan Lucas o să-mi spună că nu se potrivește ia costumul ăsta Se uită În oglindă și i se păru că-i stătea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se organiza o petrecere... Ar fi trebuit să coboare, chiar dacă nu era Încă nimeni, să se uite la ei, să-i asculte cum Își acordează instrumentele... De cîteva ori și-au acordat instrumentele... Cinthia. Julius Își impuse să iasă din dormitor. Coborî În fugă scările și se Îndreptă grăbit spre patio. Avea de gînd să se apropie și să stea de vorbă cu muzicanții În timp ce-și acordau instrumentele, dar găsi patio-ul plin de perechi care dansau și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clipa aceea Cinthia, zîmbitoare, Îl chema de la o masă din celălalt capăt al curții. Dă-mi voie, mămico!, dă-rni voie! Susan nu reușea să-l oprească și Julius, gîfÎind, Își croia drum anevoie printre perechile care acum, deodată, ieșiră din dormitorul lui, lăsînd liber spațiul dintre el și masă, dintre pat și scrin, tu știi totul cînd mă uit la tine, după ce mă trezesc... II „Și acela a fost, dacă-mi amintesc bine, ultimul meu plîns de copil și avea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
E destul de adînc, spuse Santiago văzîndu-l dar atît el cît și Lang al IV-lea se uitau lafereastra durmitorului pe care urmau să-l ocupe la etaj. — Hai sus! exclamă deodată Santiago. Upstairs! Îi traduse prietenului său, arătînd spre fereastra dormitorului. Porniră amîndoi, urmați de Bobby; nici nu și-au dat seama că Julius rămăsese nemișcat lîngă piscină. Fața lui oglindea neliniștea unui invitat cuprins de dureri de stomac, așteptînd nerăbdător deznodămîntul social de importanță capitală al unor crampe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la masă: chiar atunci surprinsese iar acel fel ciudat de a privi al lui Santiago și Încerca să-l definească. În orice caz, de data asta observase un detaliu În plus: zîmbetul, zîmbetul avea o importanță foarte mare. Fereastra de la dormitor era deschisă și Julius, Încremenit pe marginea bazinului, putea urmări frînturi din conversația fraților lui și a musafirului, sus la etaj, Mai Întîi Bobby le-a spus că nu, că era imposibil, dar pe urmă nu i s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trezit de două ori a doua zi. Prima dată la prînz, pe la unu, În paturi necunoscute, alături de fetele la care Vlăjganul Îi dusese noaptea trecută. Santiago a deschis cel dintîi ochii. S-a sculat și-a ieșit să caute celălalt dormitor, ca să-și trezească prietenul. Din fericire, aproape că nu băuse, se simțea puțin obosit, dar asta era tot. Nici Lester nu părea să se simtă prea rău, cel puțin după zîmbetul cu care-l primi pe Santiago, cînd acesta Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un pas Înainte și-l derutează: complet pe cel care-l urmărește, așa de tare Încît de multe ori pierde secundele cele mai prețioase, cele care; l-ar fi salvat În fuga lui inexplicabilă. Se sui În goară pîna În dormitorul lui. Bietei Vilma, devenită o tîrfă uriașă, Îi trînti ușa În nas, fiind cît pe-aci s-o omoare Îndată după aceea, prin toate mijloacele imagmabile, reuși să se convingă de faptul că În cameră nu era nimeni; respiră adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era nimeni; respiră adînc și prelung și deschise ochii, izbutind astfel să constate că și globul: uriaș și monstruos rămăsese afară, complet descumpănii; de ușa trîntită În nas pe neașteptate și cu atîta obrăznicie. Susan se urcase și ea În dormitorul ei. Dar, În timp ce se schimba pentru a se face mai frumoasă ca niciodată și a-i cere lui Juan Lucas s-o ducă În Europa chiar mîine, se gîndea descumpănită la sărutul rapid pe care i-l dăduse Julius cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
copiii ăștia. Dădu să iasă, vru să-l caute, dar tragedie!, greșise parfumal. „Și acum ce să fac?“, Își spuse, scăldată În parfumul asta pe care Juan Lucas nu-l suporta după ora șase seara. Trîntit În patul lui, În dormitorul cufundat În Întuneric și cu ușa Închisă, Julius nu-și imagina pericolul care-l amenința. Respira din nou adînc, căutînd să-și găsească În ușurarea de o clipă odihna de care avea atîta nevoie, acum cînd reușise să depășească momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Abraham, Marina (noua spălătoreasă pentru cămășile lui Juan Lucas), Carlos și Universo comentau plecarea domnișorului Santiago și a prietenului său precum și repercusiunile pe care le avusese asupra lui Julius, care, după spusele Țanțoșei, profitase de ocazie ca să se Încuie În dormitorul lui și refuza să pună ceva În gură pînă a doua zi. Bobby, care mînca singur În marea sufragerie a palatului, termina și el un lung dialog cu propriile lui instincte: noaptea asta trebuie să dorm; Începînd de mîine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
minunea brațului ei Întins În aerul călduț al nopții, asemeni avionului care zbura spre Europa și care-i Îngădui să spună cu atîta convingere darling, de ce nu mergem În Europa? Julius termina și el un lung dialog ivit În Întunericul dormitorului; stătea mai departe Întins pe pat și nemișcat, fără să poată face nimic pentru a-l evita. Mămico, dă-mi cheia de la pușculița mea, te rog. Da, darling, ia-o. Îndată ce Susan Îi dădu cheia, Julius ieși glonț, fiindcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
păgân (dom’ Podgo, gol pușcă și hirsut) și de un blajin arhanghel („părintele“ Ioan Alexandru), și după vreo șase ore de lălăială ne-ntor ceam la dor mitoarele noastre. Deja după o săptă mâ nă nu mai puteai spune care era dormitorul fetelor și care al băieților. Ne amestecaserăm com plet. Într-o după-masă, D. mă trimisese să-i cumpăr nu știu ce - eram pe atunci încă doar prieteni, ceva mai mult decât colegi -, așa că la întoarcere am intrat la fete în dormitor. Haosul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
era dormitorul fetelor și care al băieților. Ne amestecaserăm com plet. Într-o după-masă, D. mă trimisese să-i cumpăr nu știu ce - eram pe atunci încă doar prieteni, ceva mai mult decât colegi -, așa că la întoarcere am intrat la fete în dormitor. Haosul de-acolo era de ne descris: una-și făcea unghiile de la picioare, alta-și dădea în chiloți cu intim spray, alta se lingea cu un tip (acum băiatul ăsta e mort), iar Mira și Altamira (credeați că nu există
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu aprinseseră, cum făceau de obicei, lampa care cobora foarte jos deasupra mesei. Și nu m-am gândit la ceva neobiș nuit nici când, mult după ce abia ne mai vedeam fețele, ne-am luat paha rele și am trecut în dormitor, cameră pe care o văzu sem până atunci doar prin ușa întredeschisă: un colț de pat cu cear șafuri vărgate, albastru și gal ben, în dezordine. Dar discutam mai departe despre Resnais și Brassens și Bernard Buffet, și doar când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]